Revista Art-emis
Actualitatea războiului hibrid la graniţa estică a României (1) PDF Imprimare Email
Dr. Alba Iulia Catrinel Popescu   
Miercuri, 06 Ianuarie 2016 22:00

Dr. Alba Popescu, art-emisNecesitatea regândirii strategiei de securitate naţională

Abstract: La graniţa de est a României se desfăşoară un război atipic, hibrid, în care una dintre tabere nu poartă însemne de ţară dar stăpâneşte perfect arta militară,este susţinută de un aparat de propagandă sistematizat şi de o retea de natură politico-economico-financiară suficient de puternică şi de extinsă încât să limiteze reacţiile coparticipanţilor din sistemul politic internaţional. Asistăm, fără îndoială, la o schimbare de paradigmă în relaţiile politico-militare dintre Federaţia Rusă şi aliaţii N.A.T.O., relaxarea specifică perioadei post Război Rece fiind înlocuită treptat de necesitatea adaptării la realitatea din teren unde, războiul hibrid este în plină desfăşurare[1]. Igitur qvi desiderat pacem, paeparet bellum[2] - cei care doresc pacea să se pregătească de război. Este acesta şi cazul României? Este România pregatită să contracareze atacuri specifice unui război hibrid? Este necesară regândirea Strategiei de Securitate Naţională în acord cu noile evenimente din regiunea extinsă a Mării Negre?

La graniţa estică a României se desfăşoară un război hibrid, Federaţia Rusă atacă Ucraina utilizand metode de tip politico-militar, economico-financiar, imagologico-propagandistic, psihologic, informatic, prin intermediul unităţilor paramilitare şi militare, serviciilor secrete, partidelor politice afiliate, instituţiilor media subordonate, organismelor economice şi financiare. Anexarea Crimeii la Federaţia Rusă reprezintă rezultatul de facto al invaziei unui stat suveran, membru al O.N.U. Mişcările secesioniste din estul Ucrainei sunt pasul următor spre dezmembrarea acestei ţări. Modalităţile complexe prin care se execută atacurile precum şi natura civilo-militară a acestora demonstrează hibridizarea conflictului armat. Vizată de avertismentul dat de preşedintele rus Vladimir Putin în contextul Kosovo[3]precum şi de cel al propriilor aliaţi, România trebuie să se „pregătească de război pentru a avea pace”. Cât de pregătită este România în acest moment? Cât de vulnerabilă este în faţa unui atac de tip hibrid? Cât de necesare sunt introducerea războiului hibrid sub incidenţa articolului 5 şi regândirea strategiei de securitate naţională? Sunt câteva întrebări care aşteaptă, încă, răspunsuri.

Ce este războiul hibrid?

Războiul hibrid reprezintă cea mai recentă, mai complexă şi, probabil cea mai extinsă în viitor, expresie a războiului modern, care amalgamează elemente ale conflictului armat convenţional cu cel neconvenţional de tip nuclear, biologic, chimic, psihologic, geo-tectonic şi meteorologic, informaţional, propagandistic, imagologic, îmbrăcând atât forma clasică a confruntărilor armate cât şi elementele specifice terorismului, războiului de gherilă, insurgenţei şi insurecţiei, ale conflictului armat simetric şi asimetric. Criteriile definitorii esenţiale ale războiului, în accepţiunea clasică, sunt: caracterul colectiv - prin implicarea marilor colectivităţi, a naţiunilor; caracterul organizat - presupune existenţa unui centru de comandă, confruntările fiind sistematizate, caracterul juridic – chiar dacă a fost declarat ilegal printr-o serie de tratate si documente internaţionale[4]războiul rămâne o modalitate de interacţiune între state, normat de jus ad bellum - legile războiului; caracterul de luptă armată - în absenţa implicării componentelor de tip hard power este improprie folosirea termenului de război. Conceptul de război absolut aparţine lui von Clausewitz[5], care a diferenţiat războiul limitat ca scop, spaţiu şi durată de cel nelimitat, fără spaţii neutre şi necombatanți, care urmăreşte înfrângerea completă a inamicului şi aliaţilor lui, scop pentru care absolut toate resursele naţiunii sunt puse în joc, sub comanda factorului politic, considerat fundamental. O sută de ani mai târziu, în plin militarism prusac, generalul Erich von Luddendorff a subordonat factorul politic comenzii militare, transformând paradigma războiului absolut în cea a războiului total, încununat de victoria finală. În viziunea politologului şi sociologului francez Raymond Aron, războiul total prezintă obiective nelimitate ca timp şi spaţiu, presupune utilizarea nelimitată a resurselor naţionale şi a forţei militare, refuzul compromisului şi pacea impusă[6], explicând apariţia acestei noi forme de luptă politică prin dezvoltarea societăţii industriale şi tehnologice precum şi prin impactul mass mediei asupra opiniei publice care facilitează mobilizarea generală şi crează unitatea naţională în faţa ameninţărilor de război. Războiul hibrid este derivat din paradigma războiului total, reprezentând o etapă mai complexă şi extrem de eterogenă a acestuia, în deplin acord cu progresul tehnologic şi informaţional actual. Războiul hibrid nu este o totală noutate, tactici hibride fost aplicate şi în trecut. Diferenţa actuală este determinată de potenţialul distructiv de mare amploare, de eterogenitatea mijloacelor, de extinderea fenomenului la scară planetară subsecvent globalizării şi interconectării sistemelor economico-financiar, de comunicaţii, de transport, precum şi de riscul declanşării unei conflagraţii nucleare, fapt care limitează opţiunile de tip hard power în favoarea celor de tip soft power. Deşi, pe fond, din perspectiva dreptului internaţional, discutăm despre un război de tip simetric, expresia acestuia comportă, în principal, aspecte asimetrice, greu de gestionat, greu de contracarat.

Care sunt ameninţările de tip hibrid?

Într-un excelent articol[7]publicat de Nathan Freier în Small Wars Journal, analistul Center for Strategic and International Studies CSIS[8]aobservat că, la ora actuală, structurile de securitate se confruntă tot mai mult cu ameninţări de tip non-militar faţă de care, capabilităţile şi planurile operaţionale se aflăîntr-o combinaţie unică de componente diferite şi incongruente, abordarea din perspectivă pur militară nemaiputând acoperi întreaga gamă de provocări pe care le presupune paradigma unui război hibrid. Faptul că ameninţarea este non-militară nu exclude caracterul violent sau devastator al acesteia, mijloacele de tip soft-power putand induce mari dezechilibre sociale, economice, politice în statul ţintă, mai ales atunci când sunt combinate elemente aparţinând războiului de gherilă, terorismului, criminalităţii organizate, insubordonării civice şi insurgenţei. În acest context, Freier a identificat şi noi ameninţări militare hibride denumite high-end asymmetric threats (HEAT), de tip tradiţional, neconvenţional, specific terorismului catastrofic şi disruptiv hi-tech citând totodată un oficial United States Department of Defense DoD[9]care descria HEAT ca fiind ameninţările generate de către puteri regionale în plină afirmare şi de către rogue states[10]- state sau entităţi de tip statal care sponsorizează terorismul, aflate înafara principiilor statului de drept şi a normelor internaţionale - care utilizează tehnologii foarte sofisticate pentru a împiedica accesul la resurse şi exprimarea puterii de către un stat competitor. Acelaşi autor aminteşte că,întrucât ameninţările hibride sunt extrem de diverse şi potenţialul lor destabilizator şi distructiv este remarcabil, este nepotrivit a le cataloga drept majore sau minore, atragând atenţia că structurile îndrituite cu elaborarea politicilor de securitate ar trebui să se focuseze, în principal, asupra acestor noi provocări la adresa securităţii şi stabilităţii internaţionale. Mai mult, Freier susţine că o definiţie valabilă acestui tip de ameninţări ar fi cea de "provocări relevante la adresa securităţii ale căror origine, caracter, modalitate de acţiune şi domeniu ţintă sunt dificil de identificat şi clasificat" care necesită un răspuns militar extins, caracterul hibrid al acestor ameninţări fiind dat de eterogenitatea elementelor care concură la definirea lor iar, caracterul relevant la adresa securităţii fiind conferit de faptul că, deşi nu sunt în exclusivitate de ordin militar ele vizează capacitatea de apărare a statului şi exced conceptele standard de atac, apărare, victorie, înfrângere, vulnerabilitate, risc şi ameninţare.

Orice tip de ameninţare este amplificată de vulnerabilităţile ţintei. Spre deosebire de celelalte tipuri de ameninţări, cele hibride sunt extrem de eterogene şi, subsecvent, flexibile în raport cu natura vulnerabilităţii adversarului. Anumite vulnerabilităţi interne cresc potenţialul ameninţărilor hibride, precum coeziunea socio-politică internă slabă, frecvente crize economico-financiare, sociale, politice, instituţionale, sistemul plutocratic represiv şi absenţa statului de drept, prezenţa structurilor de crimă organizată care subordonează sau infiltrează instituţiile de forţă ale statului, relativa izolare diplomatică, profilul de pivot geostrategic sau de stat tampon. În aceste condiţii, aplicarea simultană a formulelor de tip hard-power şi soft-power, de tip statal şi non-statal, simetric şi asimetric copleşesc adversarul obligându-l să aloce resurse dintre cele mai diverse în toate domeniile de operaţii care au drept scop epuizarea şi înfrângerea lui. Spre deosebire de ameninţările asimetrice, acestea sunt orchestrate de actori de tip statal, care utilizează serviciile unor actori nonstatali gen organizaţii teroriste şi de crimă organizată, formaţiuni de gherilă, organizaţii anarhiste, organizaţii non-guvernamentale, societăţi de mass-media sau transnaţionale, partide politice.

- Va urma -

Notă: Textul face parte din comunicarea prezentată în cadrul Sesiunii de Comunicări şi Dezbateri Ştiinţifice ŞTIINŢA, ISTORIA, ARMATA şi SERVICIILE SPECIALE ÎN APĂRAREA ROMÂNIEI, 12-14 iunie 2015.

---------------------------------------------

[1] Duţu C,. Șeful NATO: Rusia a aruncat peste bord toate angajamentele internaționale, 20.08.2014,
http://www.cotidianul.ro/seful-nato-rusia-a-aruncat-peste-bord-toate-angajamentele-internationale-245714/ accesat la data de 20.08.2014.
[2] Aforism aparţinând scriitorului latin Publius Flavius Vegetius Renatus, http://www.britannica.com/EBchecked/topic/624659/Vegetius accesat la data de 20.08.2014.
[3] Kosovo independent Putin «aruncă» Transilvania în mâinile separatistilor maghiari, România sub atac, 18.02.20118, http://romanianationalista.blogspot.ro/2008/02/kosovo-independent-putin-arunca.html accesat la data de 28.08.2014.
[4] Este vorba despre Pactul Kellogg-Briand (1928) care declară ilegal războiul ca formă de soluţionare a diferendelor dintre state, Carta de la Londra (1945) care introduce „crima împotriva păcii" în dreptul penal internaţional şi Carta ONU (1945) care îngrădeşte dreptul statelor de a recurge la forţă în afara aprobării Consiliului de Securitate, cu excepţia dreptului la apărare în faţa unei agresiuni din partea unui alt stat.
[5] Von Clausewitz, C. P. G.(2001), Despre Război, Editura Antet, Bucureşti.
[6] Aron R.(1954), The Century of Total War, Garden City, Doubleday and Company, p. 9-32.
[7] Freier N., (09.12.2009), Hybrid Threats and Challanges: Describe... Don't Define, Small Wars Journal, www.smallwarsjournal.com, accesat la data de 16.08.2014.
[8] CSIS - Center for Strategic and International Studies, http://csis.org/
[9] US DoD - United States Department of Defense - Departamentul Apărării al Statelor Unite ale Americii
[10] Freier N., (09.12.2009), op.cit., apud Michele A. Flournoy, Rebalancing the Force: Major Issues for QDR 2010, Federal News Service, April 27, 2009, remarks delivered at the Center for Strategic and International Studies, Available from http://policy.defense.gov/sections/public_statements/speeches /usdp/flournoy/2009/April_27_2009.pdf Accessed December 29th, 2009, p.7.

footer