Revista Art-emis
Pierre Sprey şi Vladimir Putin sunt în acord în privinţaTurciei PDF Imprimare Email
Valentin Vasilescu   
Joi, 31 Decembrie 2015 23:52

Su 24 shot down a Turkish F16, art-emisLiderul de la Kremlin a susţinut o conferinţă de presă, de aproape trei ore, la care au fost prezenţi aproximativ 1.400 de jurnalişti din întreagă lume. Vladimir Puţin a calificat acţiunile conducerii de la Ankara, în cazul doborîrii bombardierul rusesc, drept duşmănoase. Preşedintele Vladimir Puţin a declarat că incidentul s-ar putea explică prin faptul că cineva din conducerea turcă a decis să-i lîngă pe americani undeva. Dacă mai devreme Turcia zbura şi încalcă spaţiul aerian al Siriei, fără a fi pedepsită, după desfăşurarea sistemelor ruseşti de rachete antiaeriene S-400 Triumf în Siria, Turcia nu are decât să se încumete. Poziţia lui Vladimir Puţin este susţinută şi de Pierre Sprey, proiectantul american al avionului F-16, utilizat de armata turcă în doborârea bombardierului rus. Pierre Sprey a absolvit facultatea de aeronautică a universităţii Yale, debutând la concernul aeronautic Grumman, în perioada în care au apărut avioanele A-6 Intruder, EA-6B Prowler şi F-14 Tomcat ( din filmul Top Gun ). Apoi Perry a proiectat avioanele militare A-10 şi F-16 şi s-a pensionat din postul de asistent al secretarului de stat al Apărării S.U.A. Pierre Sprey a dezvăluit jurnaliştilor britanici de la „Express" că incidentul de la graniţa dintre Turcia şi Siria ar fi fost premeditat de Turcia. Şi că doborîrea avionului rusesc Su-24 M, ar fi fost o operaţiune pre-planificată, dovadă fiind misiunea primită de avioanele F-16 turceşti care nu a fost una de patrulare, de rutină, de-a lungul frontierei, în regiunea turcă Hatay, de la graniţa cu Siria. O astfel de misiune se execută la înălţimi de 6.000-10.000 metri pentru a economisi combustibilul, în timp ce avioanele turceşti au zburat la o altitudine de 2.300-4.200 m. În conformitate cu Memorandumul privind campania din Siria, semnat de Moscova şi Washington, ruşii i-au informat pe omologii americani şi turci, cu 12 ore înainte, cu toate detaliile misiunii, bombardierului Su-24 M, inclusiv obiectivul vizat şi ora decolării. Cele două avioane F-16 turceşti au decolat de la baza aeriană Diyarbakar la orele 08:40, au stat în zona de serviciu în aer între orele 09:11-10:26 (doborârea avionului rusesc avînd loc la 10:24 ) şi au aterizat la baza la orele 11:00 [1].

Concluzii

1. Durata de zbor de 2 ore 20 de minute, la mică altitudine, nu putea fi asigurată decât prin alimentarea în aer a avioanelor de vânătoare, de către un avion cisternă KC-135 R, ceea ce dovedeşte că nu patrularea în zona, ci doborârea avionului rusesc era misiunea avioanelor F-16. Zona de serviciu în aer a avioanelor turceşti se află la o distanţă de 140-160 km, de baza aeriană rusească Hmeymim, de la malul marii Mediterana (altitudine 29m), unde sunt amplasate radarele aviaţiei ruse. Datorită curburii Pământului, chiar şi în teren plan, la această distanţă, radarele (altele decât cele care folosesc reflexia ionosferică) descoperă cu dificultate ţinte care zboară sub 400 m. Numai că, de partea siriană a graniţei există un lanţ muntos cu altitudinea maximă de 1.439 m, în timp ce pe partea turcă a graniţei, munţii au vârfuri care ating 2.190 m, ceea ce face că radarele ruseşti de la baza aeriană Hmeymim să nu poată descoperi avioane care zboară în regiunea turcă Hatay, sub 3.000 înălţime. Zborul avioanelor turceşti F-15, la altitudinea de 2.300-2.500m pentru interceptarea bombardierului rusesc Su-24, a fost ceva dinainte calculat şi s-a făcut cu scopul de a rămâne sub altitudinea de acoperire a radarelor de baza aeriană Hmeymim.

2. Obiectivul urmărit de turci a fost acela de a nu permite operatorilor radar ruşi să atenţioneze pilotul Su-24, despre atacul iniţiat de avionul de vânătoare F-16, al Turciei. Acest aspect explică şi faptul că piloţii ruşi au afirmat că nu au primit nici un avertisment din partea Turciei. Dacă avertismentele au fost totuşi transmise, turcii ca oricine din N.A.T.O., ştiau că staţia radio de pe avionul Su-24 nu lucrează în frecvenţa UHF, a aviaţiei civile internaţionale şi nu le putea recepţiona. Ruşii au stabilit împreună cu americanii alte frecvenţe comune utilizate şi de Turcia, ca parte a coaliţiei anti-ISIS condusă de S.U.A. De ce n-au folosit turcii acele frecvente comune? Paradoxal, dar avionul Su-24 dispune de mijloace moderne de alarmare R.W.R. şi de contramăsuri, în situaţia în care devine ţinta unui avion de vânătoare. Antenele staţiei de alarmare pentru iradierea radar, de pe avionul Su-24M, sunt dispuse pe prizele de admisie ale motoarelor, pe fuslaj, la extremităţile aripii şi în coadă. Su-24M dispune de un panou de afişare S.P.O.-15C care alertează pilotul, vizual şi acustic, atunci cînd modul de radiaţie al radarului unui avion de vînătoare, intră în încadrare.

S.P.O.-15C identifica tipul de radar şi tipul avionul de vânătoare, folosind memoria internă (majoritatea radarelor de pe avioanele americane funcţionează în jur de 10 GHz), indică direcţia avionului de vânătoare faţă de propria direcţie de zbor (deasupra, în faţă, în spate, lateral), stabileşte ordinea priorităţii contramăsurilor pentru fiecare ameninţare. Sistemul defensiv este controlat de un calculator (BKO-2 Karpaty) care comandă următoarele contramăsuri: bruiaj activ în spectrul radar cu staţia SPS- 161/162, bruiaj pasiv în spectrul radar, prin lansarea de fâşii de staniol şi lansarea de capcane termice, cu cele două dispozitive A.P.P.-50A, eficiente împotriva ogivelor de ghidare a rachetelor dirijate pe fascicol termic. Principalul mister al acestui eveniment este nefolosirea contramăsurilor (capcanelor termice) de către pilotul avionului Su-24, la lansarea rachetei dirijată pe fascicol termic, de avionul de vânătoare F-16. Motivul necuplarii contramăsurilor de către pilotul avionului Su-24 M, s-a datorat absenţei avertizării cu privire la iradierea de către radarele avioanelor de vânătoare F-16 turceşti. Piloţii de vânătoare turci, fie au decuplat radarele, fie le-au menţinut în regim de observare. Deşi în prima parte a zilei, nu au fost executate misiuni de bombardament ale coaliţiei anti-ISIS, conduse de S.U.A., a fost semnalată prezenţa în zona a două avioane E-3 AWACS (unul american şi altul saudit) simultan cu avioanele de vânătoare turceşti.

3. Pe lângă dirijarea la interceptare a avioanelor F-16 turceşti, unul din avioanele E-3 AWACS ar fi avut şi sarcina de a recepţiona şi bruia reţeaua de dirijare şi avertizare a bombardierelor ruseşti, pentru a nu permite alertarea pilotului avionului Su-24 M vizat. E-3 AWACS saudit mai are şi posibilitatea transmiterii situaţiei radar către avioanele F-16 turceşti, prin linia de date Link 16 (montată pe avioanele N.A.T.O.). Ceea ce le-ar fi permis piloţilor turci descoperirea, urmărirea ţintei şi doborârea ei, adică a bombardierul rus, fără s-o încadreze cu radarul de bord. Ogivele rachetelor dirijate pe fascicol termic de pe avioanele de vânătoare, sunt cuplate de la sol şi pe timpul zborului, emit în cască pilotului un semnal auditiv care indică încadrarea automată a ţintei, fără să fie nevoie de radar. Avionul Su-24 M zbura de la vest la est, la altitudinea de 5.800 m, în timp ce avionul de vânătoare turcesc zbura de la nord spre sud, la 2.500 m, că să-l intercepteze. La acea ora soarele era la sud-est. Pe această direcţie de zbor, F-16 nu putea doborî bombardierul rusesc pentru că F-16 zbura mai jos cu 3.200 m decât acesta, cu soarele în faţă şi ţintă nu era cu ajutajele motoarelor în faţă avionului de vânătoare. Iar rachetă aer-aer dirijată pe fascicol termic, lansată de F-16, s-ar fi dirijat spre soare, această fiind sursă calorică cea mai puternică.

4. E-3 AWACS saudit a dirijat avionul de vânătoare turcesc, pentru a ajunge perfect în spatele bombardierului rusesc, ştiind că prin această manevră, F-16 intră în spaţiul aerian al Siriei. Reamintesc că armata rusă a probat cu filmări aeriene că în ultimii doi ani, Turcia a fost beneficiara petrolului de contrabandă comercializat de ISIS[2]. Coaliţia anti-ISIS condusă de S.U.A. cunoştea această operaţiune, dovadă că timp de un an şi jumătate, n-a bombardat nici autocisternele ISIS, nici câmpurile de extracţie din Siria, aflate în posesia ISIS. O face acum Rusia, sistematic, tăind Turciei această sursă energetică. Totodată, după doborârea avionului Su-24 M, compania rusă „Rosatom" a sistat lucrările la centrală nucleară (cu patru reactoare de 1.200 MW), din provincia turcă Mersin, în timp ce, „Gazprom" a îngheţat proiectul gazoductului Turkish Stream, prin care statele membre U.E. urmau să depindă energetic de Turcia, cumpărînd gaze ruseşti de la Turcia[3]. Economia Turciei riscă să capoteze, fără un sprijin energetic substanţial, motiv pentru care Turcia a renunţat la tonul agresiv, în dispută cu Rusia, sperând la revenirea relaţiilor bune din trecut. Totuşi, Turcia continuă să susţină că nu este vinovată, în cazul doborârii avionului Su-24 din Siria şi că eroarea ar fi aparţinut pilotului rus. În replică, ambasadorul rus în Turcia, Andrei Karlov, a declarat că Rusia aşteaptă ca Ancara să îndeplinească trei condiţii pentru a se putea depăşi tensiunea dintre cele două ţări:
- Turcia trebuie să îşi ceară scuze pentru doborârea avionului rusesc, care a dus la moartea a doi militari ruşi;
- vinovaţii trebuie să fie găsiţi şi traşi la răspundere;
- Turcia trebuie să plătească compensaţii pentru pagubele produse Rusiei prin acest incident.
---------------------------------------------
[1] Detaliile doborîrii avionului Su-24 rusesc
[2] http://www.art-emis.ro/jurnalistica/3287-cum-au-dovedit-rusii-contrabanda-cu-petrol-a-isis-catre-turcia.html şi Cum au dovedit rusii contrabanda cu petrol a ISIS catre Turcia
[3] http://www.art-emis.ro/analize/3275-turcia-face-o-mutare-fatala-fata-de-rusia-si-castiga-germania.html şi Turcia face o mutare fatala fata de Rusia si cîstiga Germania

footer