Revista Art-emis
Mircea Eliade - despre demitizare PDF Imprimare Email
Ing. dr. Mihai Sporis   
Joi, 31 Martie 2011 21:26
Sporis MihaiAvem o mitologie româneasc? excep?ional? (vezi R.Vulc?nescu), avem basme referen?iale, avem o tradi?ie vie, a tr?irii unor arhetipuri, inegalabil?. Cineva, ceva vrea s? ne lipseasc? de aceste lucruri în ap?rarea IDENTIT??II. Tratarea lor în afara unei „istoriografii speciale" ca ?i cum domeniul ar fi – se spune – în detrimentul „?tiin?ei istoriei". De aici tema de cas? luat? de istoricii no?tri zelo?i, privind demitizarea istoriei. Într-o tratare superficial?, prin spiritul cartiz?rii, în variant? monocriterial? - ai putea da dreptate acestei „viziuni" cu ochelari de cal... (Remarc?m uneori în manualele alternative, doar schimbarea miturilor autohtone cu altele de împrumut - în genul cailor troieni - l?sa?i cadou pe locurile disp?rute de mituri). S? vedem ce spune un savant, geniu recunoscut, în aceast? problem? (vezi Mircea Eliade, De la Zamolxis la Genghis-Han, cap.IV (Voievodul Drago? ?i „vân?toare ritual?", pag.136,137). Anumite popoare, vechi ?i moderne, au conservat mituri ?i amintiri mitologice mai mult sau mai pu?in fragmentare relativ la „originile lor". Exaltate în istoriografie romantic?, aceste tradi?ii fabuloase au fost mai târziu „demitizate" de istoriografii de tip critic ?i ra?ionali?ti. Departe de noi inten?ia de-a minimaliza rezultatele acestor cercet?rii minu?ioase, de o admirabil? rigoare, dar oricare ar fi fost utilitatea lor în secolul al XIX-lea, ne întreb?m dac? asemenea eforturi de „de-mitizare" merit? osteneala de a fi urmate. S? te str?duie?ti în continuare s? probezi non-istoricitatea cut?rei sau cut?rei tradi?ii legendare ar fi timp pierdut. Ast?zi se admite c? mitul ?i legenda sunt „adev?rate" în alt sens decât, de exemplu o realitate istoric? este considerat? „adev?rat?". Este vorba de dou? modalit??i, diferite de a exista în lume, de dou? demersuri diferite de a exista în lume, de dou? demersuri diferite ale spiritului de interpretarea lmii; moduri de existen?? ?i activit??i ale spiritului care de altfel, nu se exclud. Un popor, ca ?i un individ, poate fi con?tient de responsabilit??ile sale în istorie, asimilându-?i-le curajos, continuând în acela?i timp s? se bucure de vechile mituri ?i legende ?i creând altele; c?ci acestea din urm? dau seama de alte dimensiuni ale existen?ei umane".

Da! În spiritul unor filosofi, tr?irea, fiin?area în con?tien?? (v..Nae Ionescu, Heidegger) presupune „ie?irea din ascundere". Ie?irea, cu toate modalit??ile de a cuprinde lumea în realitatea ei, de o frumoas? ?i m?rea?? diversitate. Nu ne invit? grecii, cu scop turistic în primul rând, s? mergem în Grecia ?i s? ne retr?im... miturile? Noi de ce nu a face-o ? Acum, aici ?i mereu, mereu într-o stare de bine ? De ce nu, s? înv???m ?i pe al?ii s? tr?iasc? la noi toat? bog??ia de mituri ? De ce s? cont?m pentru lumea cea larg? doar prin nefericita r?st?lm?cire a str?inilor, privind mitul Dracula ? Dar ?i planul suport al cestui mit comercial poate fi verificat de istoria „ra?ionalist?". Avem ?tire despre, un ordin al... dragonilor, avem ?tire despre un domnitor valah, avem ?tire despre co?marurile provocate potrivnicilor de acest domnitor, mult dup? ie?irea sa din istorie (aceea ca o cronic? a timpului!). Dar iat? c? mitul fixeaz? timpul ?i poate fi un reper viu, pentru trat?rile cronologiilor care nu încep, ?tim asta, cu „a dost odat? ca niciodat?" dar nici nu pot s?ri calul în a considera „povestitorul" ?i „ascult?torul" lega?i magic, ca fiin?e ireale în aievea lor de acum, în conexiune cu câmp sacru, proteic în firea existen?ial?. footer