Revista Art-emis
Minoritari antiromâni, Mișcarea Legionară și Legea 217/2015 (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Luni, 14 Decembrie 2015 00:25

217/2015 Legea-fara-de-lege 2, art-emisNoile adăugiri făcute Ordonanței 31/2002, încep cu articolul 1 în care, pe lângă vechile interdicții, sunt menționate ca fiind interzise simbolurile legionare. Această legiferare este un abuz împotriva istoriei României și cred că trebuie să-mi explic afirmația, dacă acest lucru este posibil în cele doar câteva rânduri care urmează. Mișcarea Legionară a fost o mișcare națională românească, apărută cu aprox. Nouă decenii în urmă, care, ca orice problemă de istorie, trebuie privită exclusiv științific și nu politic. După aproape 100 de ani, Mișcarea Legionară este o problemă a istoricilor și numai a lor. Pentru înțelegerea ei nu este nevoie de legi represive și de cenzură, așa cum ne impun stăpânii noștri judeo-capitaliști. În domeniul istoriei României, istoricii sunt cei care trebuie ascultați de societatea românească, tot așa cum în domeniul medical îi ascultăm pe medici, în artă pe artiști, în drept pe juriști etc. Cei care ne impun acum represiunea prin cenzură, ori nu sunt istorici și nu știu istorie, ori știu istorie și sunt de rea credință, ceea ce este și mai grav. Este de așteptat din partea regimului judeo-capitalist să ne mai completeze Ordonanța 31/2002 și cu interdicții pentru Ionel Brătianu și generația de aur a liberalismului românesc, cei care i-au nemulțumit și ei pe evrei pentru că nu le-au dat drepturi nelimitate. De asemenea, ne așteptăm să fie învederată și generația pașoptistă a secolului al XIX-lea, cea care nu le-a dat evreilor cetățenia română, a cărei dobândire era condiționată de apartenența la creștinism. Judeo-capitaliștii operează în istorie impunându-și părerile prin trimiterea la închisoare a celor de alte păreri. Din toată această ticăloșie, cel mai grav este că nici un etnic român din structurile statului nu se ridică să se opună, cu riscul de a-și pierde funcția. Aceasta înseamnă că s-au promovat doar oameni lipsiți total de demnitate națională.

Mișcarea Legionară nu a fost o organizație fascistă. Mișcarea Legionară nu a fost o organizație nazistă. Conform prevederilor Ordonanței 31/2002 eu pot doar să spun ce nu a fost Mișcarea Legionară și nu am voie să vă spun ce doctrină a avut, pentru a nu intra sub incidența art. 5 al ordonanței, care prevede o singură sancțiune pentru promovarea doctrine legionare: închisoare de la 3 luni la 3 ani, plus interzicerea unor drepturi. Ca urmare, aici argumentația mea este șchioapă. Va trebui să mă ocup și să scriu un studiu științific, bazat pe documente, bibliografie și note, pentru a nu mă trezi în pușcăriile judeo-capitaliste, căci pe cele judeo-comuniste le-a cunoscut familia soției mele din plin. Iată unde ne-a adus acest regim politic infect. Singura asemănare a legionarilor cu fasciștii italieni și cu naziștii germani era că toate trei mișcările erau mișcări naționaliste. Dar naționalismul nu este un fenomen negativ, cum încearcă abuziv să convingă popoarele promovatorii globalismului în zona de influență la care este astăzi România arondată. Naționalismul este un fenomen care nu va dispărea la dorința evreilor, pentru că oamenii de știință (psihologi și sociologi) au proclamat că în era globală conștința națională nu dispare. Legionarii nu au dorit exterminarea nici unei națiuni. Legionarii nu au dorit să-i ucidă pe evrei. Legionarii au pedepsit, după ce au ajuns la putere, doar pe acei români și evrei pe care i-au considerat vinovați de persecuțiile politice și judiciare și de terorismul de stat care au fost practicate împotriva Mișcării în perioada 1927-1940. În istorie, analiza științifică îi separă decisiv pe legionari de fasciști și de naziști. De altfel, Tribunalul de la Nürnberg (un tribunal unde criminalii sovietici, americani şi britanici au condamnat criminalii germani - n.n.I.M.) nu a condamnat Mișcarea Legionară pentru nimic și nu i-a asimilat pe legionari fasciștilor și naziștilor. Grupul Etnic German a fost condamnat, expropriat, desființat și pus în afara legii, dar Mișcarea Legionară a continuat să funcționeze fără să fie supusă oprobiului de către învingătorii în război. „Tribunalul Poporului", dirijat de judeo-bolșevici și judeo-securiști[1], tribunal criminal, pentru că a condamnat și nevinovați, inclusiv la moarte, dar recunoscut, respectat și „valorificat" de judeo-capitaliștii care conduc astăzi România, prin interpuși sau direct, nu a pronunțat nici o sentință împotriva Mișcării Legionare, în ansamblul său. Desigur că au fost legionari care au fost condamnați, unii chiar nevinovați. Mișcarea Legionară a avut (membri şi simpatizanți) milioane de oameni. Într-o ședință de la C.C. al P.C.R. din anii '50, s-a făcut afirmația că în fiecare familie de etnici români a fost cel puțin un legionar. Cu toate cele arătate mai sus, urmașii evreilor cominternişti din anii '40-'50 s-au răzgândit și, în 2015, au trecut la acuzații agresive, neștiințifice, neadevărate, împotriva Mișcării Legionare, amenințându-ne cu 3 ani de închisoare dacă le promovăm legionarilor memoria sau ideile.

Marii oameni de cultură legionari ai României interbelice, români adevărați, înțelepți și faimoși sunt interziși: Corneliu Codreanu, Mircea Eliade, Nae Ionescu, Emil Cioran, Mircea, Vulcănescu, Radu Gyr, Ion Barbu, Lucian Blaga, Aron Cotruș, Petre Țuțea, Constantin Noica, Ion Moța, Valeriu Gafencu, Traian Herseni, Horia Vintilă, George Manu, Simion Mehedinți, Petre P. Panaitescu, Arsenie Papacioc, Sextil Pușcariu etc., etc. Sunt interesat să văd ce vor face judeo-capitaliștii și uneltele lor din România cu memoria arhimandritului Arsenie Boca, fostul stareț al Mănăstirii Sâmbăta, pe care Legiunea l-a revendicat și îl revendică, foștii legionari și foștii deținuți politici invocându-l în fiecare an în rugăciunile lor și în evocarea martirilor lor, care au suportat uriașa oprimare din gulagul judeo-bolșevic. Vor închide Mănăstirea de la Prislop? Vor confisca portretele și cărțile lui Arsenie Boca din toate librăriile din România? Sunt curios. Oricum, și dacă nu o vor face, și chiar dacă ar abroga legea, intenția arătată dovedește antiromânismul și ura care ne-o poartă acești evrei, fie ei bolșevici, fie ei capitaliști. Și numai din enumerarea de mai sus a unor personalități culturale legionare, ne dăm seama că Mișcarea Legionară pe care evreii ne-o interzic, cu mâna unor trădători nenorociți ai noștri, a fost și o mișcare culturală națională românească. Sunt interziși într-un mod perfid, în interpretarea unuia dintre autorii acestei „legi". Într-una din seri, la o televiziune, jandarmul evreu A. Florian dădea indicații de interpretare a legii, susținut de trădătorul Crin Antonescu, și el aparținând unui alt grup minoritar („Crinuța"!), după cum se pare, dar nu minoritar etnic.

Singurul legionar care scapă legii este Nichifor Crainic, care, în 1995, a fost absolvit de orice răspundere de către o instanță compusă din judecători deștepți și demni, care au anulat și motivat magistral condamnarea dată marelui intelectual de regimul judeo-bolșevic. Mi se pare că punctul culminant al discursului agresiv al lui A. Florian a fost atins când a spus că operele marilor gânditori legionari pot fi citite, dar nu se pot pune pe „tarabă", unde nu au ce căuta. Păi dacă nu se vor mai găsi pe tarabele librăriilor, anticariatelor, standurilor de carte, târgurilor de carte etc., cum să le citim? Sau cum să le citească cei care nu le-au citit deja? Să le citim ca pe niște opere „samizdat", cum se citea Octavian Goga și alți uriași ai gândirii românești în anii stăpânirii evreiești a României de după Al Doilea Război Mondial? De fapt, după părerea mea, operele celor menționați mai sus ar trebui să-și găsească loc în programele școlare și să fie bibliografie obligatorie în universități. Argumentul ipochimenului Florian este că aceste capodopere pot cădea pe mâna unor tineri, care nu au capacitate de înțelegere și ar putea să îmbrățișeze doctrina legionară. Desigur, la prostia românilor invocată indirect de Florian, a celor care au mai rămas în țară și nu și-au luat încă lumea în cap, pericolul ar exista și tinerii s-ar „contamina" de românism. Mișcarea Legionară a fost o mișcare națională românească pornită de jos, din popor, „din instinctul națiunii", cum scria generalul Platon Chirnoagă, personalitate fără apartenență politică, care căuta o apărare împotriva comunismului, doctrină care, în acea perioadă, era asimilată judaismului. Evrei fuseseră și cei care puseseră bomba în Parlamentul României, în 1920, ucigând și rănind mari personalități, evrei erau și liderii comuniștilor interbelici care se auto-intitulau „din România" și, de fapt, nu aveau nimic comun cu România, decât dorința de a o acapara. Judei au fost și cei care au prevăzut în Programul Partidului Comunist din România lupta pentru autonomia provinciilor românești, până la separarea de statul național român... Păi cum să nu fii împotriva acestor evrei bolșevici? Cum să-i tolerezi? Cum de nu se rușinează actualii evrei de înaintașii lor? Cum de nu-i reneagă? Tupeul este maxim.

Mișcarea Legionară s-a clădit apolitic, pe principiile fundamentale ale neamului românesc: biserică, națiune, rege, armată. Legionarii cuprindeau o mare parte din națiunea română și se identificau cu sufletul neamului. La nivelul anului electoral 1933, legionarii nu urmăreau ajungerea la putere, ci doar participarea la alegeri și intrarea în lupta politică democratică, dreaptă, în scopul promovării în întreaga țară a valorilor românismului. Linia impusă de Corneliu Codreanu era ca legionarii să preia puterea doar în momentul în care organizarea Legiunii și pregătirea politică și administrativă a celor care urmau să ocupe funcțiile importante în capitală și în provincie va fi foarte bună și va putea asigura o guvernare a românilor de către români, de nivel înalt. Cu toate acestea, prim-ministrul mason I.G. Duca, înconjurat de cercuri evreiești, cărora le ceruse sprijinul pentru a se menține la guvernare, a decretat scoaterea Mișcării Legionare în afara legii, chiar în timpul campaniei electorale, când s-a văzut că aderența legionarilor era peste toate așteptările și o parte a poporului era nerăbdătoare să-i vadă pe legionari la putere (estimările vremii menţionează că 80% din populaţia României, tinerii, intelectualii erau pro-Mişcarea Legionară). Mișcării Legionare i s-a barat cu brutalitate accesul la viața social-politică a țării prin mijloace „democratice". Regimul politic interbelic nu a fost un regim democratic. În paralel cu reprimarea legionarilor, guvernul tolera în România câteva sute de mii de evrei, în mare parte bolșevici sau simpatizanți ai acestora, care au pătruns fraudulos în România, escaladând frontierele sau mituind funcționarii vamali. Cu complicitatea conaționalilor evrei, acești refugiați ilegali și-au făcut loc în societatea românească, dând din coate, au fost găzduiți de conaționalii lor, s-au aciuit, reușind să performeze, mai ales în domeniul comerțului și să facă trafic cu rezultatele muncii românilor, activitate din care cei mai mulți s-au îmbogățit. În favoarea acestor evrei intrați ilegal în România, în decembrie 1933, sub oblăduirea lui I.G. Duca, s-a plănuit un act normativ de împământenire, care nu era în interesul societății românești. Românii nu erau vinovați de suferințele îndurate de evrei în diverse alte țări pentru a trebui să îi bage în propria casă și să le dea agoniseala. Apelul repetat la bunătatea românilor atinsese deja pragul abuzului de îngăduință. În acest fel, eliminați din viața politică, legionarii au ajuns la exasperare. Cu I.G. Duca prim-ministru, toate căile legale de acțiune în societate le erau barate, cu toate că ei și nu evreii protejați de Duca reprezentau nucleul vital al națiunii române. Un grup de legionari l-a asasinat pe prim-ministrul I.G. Duca. Asasinii au fost judecați în anul 1934, anchetatorii urmărind să stabilească o legătură a criminalilor cu căpeteniile Gărzii de Fier. Nu s-a găsit nici o singură probă. Lideri politici cunoscuţi ai partidelor istorice, cu toate că erau adversari politici ai legionarilor, au depus mărturie în favoarea şefilor Gărzii de Fier, care au fost absolviți de orice răspundere pentru asasinarea lui I.G. Duca. Totuși, de atunci și până astăzi, această crimă a fost temei de învinovățire gravă a legionarilor. Ea a stat la baza unor crime colosale comise împotriva legionarilor.

Pe măsură ce Legiunea se dezvolta, se perfecționa și era tot mai mult susținută de milioane de români, mai ales de tineret, în marea lui majoritate, pe atât s-au înmulțit agresiunile guvernului regal împotriva ei. Ura regelui se datora și faptului că Zelea Codreanu i-a refuzat cererea de a-l asocia la conducerea Gărzii de Fier, în schimbul ofertei de a-l numi prim-ministru. Popularitatea Mișcării Legionare a cuprins toate categoriile sociale. În aprilie 1938 a fost arestat și judecat „Căpitanul" Corneliu Zelea Codreanu și mulți alți lideri ai Legiunii. Au fost condamnați fără nici o probă, întemnițați și înlănțuiți. În iulie 1938, au fost condamnați din nou, în alt dosar, tot fără probe, pe baza unor acuzații inventate. La începutul lunii decembrie 1938, au fost asasinați mișelește, din ordinul regelui Carol al II-lea, ale cărui măsuri erau inspirate decisiv de camarila sa de influență preponderent evreiască, în frunte cu metresa regelui, Elena Magda Wolff Lupescu, mareșalul Palatului, Ernest Urdăreanu, industriașul Max Auschnitt, bancherul Aristide Blank, consilierul regal Ernest Baliff, sau Richard Franasovici... Reacția legionară a fost asasinarea prim-ministrului Armand Călinescu, mâna de fier lungă și murdară a regelui („omul însemnat"), după care terorismul de stat în România a atins formele cele mai grotești. Într-o singură zi au fost asasinați 247 de legionari care nu aveau nici un amestec cu asasinarea lui Armand Călinescu, ai cărui șase asasini s-au predat singuri și și-au recunoscut fapta, după ce au pătruns în sediul postului de radio București și au justificat la microfon uciderea prim-ministrului. Au fost măcelăriți. Apoi, în fiecare oraș, au mai fost asasinați, tot din ordinul regelui, câte trei lideri legionari. Trupurile tuturor legionarilor au fost răstignite în toate orașele, pe străzi, la intersecții, ca să-i vadă toată lumea.
- Va urma -
---------------------------------------------
[1] În anii 1945-1946, organul represiv al regimului ocupației militare sovietice a României a fost Brgada Mobilă, condusă de Alexandr Nikolschi, ai cărei lucrători, cu toții minoritari etnici, mai ales evrei, aveau să reprezinte structura de bază viitoarei instituții Securitatea, înființată în anul 1948. Privitor la represiunea din anii 1945-1946, adeseori, unii reprezentanți ai fostei Securități, încearcă să se extragă, susținând că Securitatea nu are nimic în comun cu ororile anilor 1945-1948, dar Brigada Mobilă este „mama" Securității.

footer