Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 06 Decembrie 2015 19:35

Prof. dr. gheorghe constantin Nistoroiu, art-emisPoliticienii democra?i nu sunt interesa?i de modele, de responsabilit??i, de îndatoriri, de popor, de arta ?i regula Conduc?torului, ci de o anume psihologie care-i face subtili în munca abilit??ilor lor strânse în jocul ambi?iilor, antrenându-i într-un conflict interindividual cu cei care i-au ales, dar neîncetând s? instituie domnia celui ce-?i este suficient sie?i. Mistificarea conceptului moral-cre?tin de guvernare, paralizeaz? Statul în urcu?ul s?u spre devenire na?ionalist-cre?tin?, care ar eradica din temelii: f?r?-de-legea, prostia, mi?elia, grotescul, gogom?nia, mitoc?nia, la?itatea, tr?darea, perversitatea, fariseismul, imoralitatea, disimularea, manipularea, ?arlatania, ciocoismul, mercenarismul, ocultismul, sectarismul, etc. Conducerea Statului revenit la forma tradi?ioanal?, voievodal?, na?ionalist?, precum ?i politica guvernamental? trebuie asumat? pe dimensiunea spiritualit??ii monoteiste, pe m?sura jertfei ?i voca?iei mistice a Neamului dacoromân, cre?tin-ortodox. Tocmai de aceea, conducerii se impune însu?iri, calit??i ?i virtu?i speciale, care s?-i confere o demnitate distinct?, aleas?, deosebit?. aristocrat?. Altfel, vorba lui Aristotel, uzurp?m: formele s?n?toase de regim politic (monarhie, aristocra?ie, plutocra?ie), întronizând formele degenerate (tiranie, oligarhie, democra?ie). În viziunea ?i concep?ia sa, Politeia lui Aristotel a?eaz? Statul ?i guvernarea al?turi, f?r? a mai desemna forma de guvernare a Statului, fiindc? oricum ele se înrudesc mai devreme sau mai târziu, nemai ?inând cont de maxima roman?, reiterat? de Hobbes, în De corpore politico: Salus populi suprema lex, salvarea poporului este legea suprem?. Teoreticianul Bodin, identific? guvernarea ca pe un fel de reglementare poli?ieneasc?, care în concordan?? cu uzan?ele istorice ce urmeaz?, urc? spre mult râvnita pozi?ie de poli?ie-regulament, nefiind alceva decât oficialul act de guvern?mânt, care la noi s-a intensificat mai ales sub forma ei superioar?... de represiune de cca. 7 decenii încoace. Schimb?rile politice prin gust acru ?i rafinament opac conduc bezmetic spre acutele schimb?ri constitu?ionale, dup? modelul Medeei, care sf?tuie?te fiicele lui Pelias, s?-?i taie tat?l în buc??i ?i s?-l pun? la foc pentru a-?i rec?p?ta tinere?ea. (Ovidius, Metamorfozele, VII, 3-4) Cu alte cuvinte, ca la noi: s? mutilezi spiritual poporul pentru a-i observa regenerarea biologic?, fiind capabil de munc? ?i asuprire fizic-spiritual? f?r? limite, la infinit.

Exist? o simetrie comun? tuturor Statelor, conform c?reia politica î?i are aproape acelea?i principii, dar ra?iunea de Stat este specific? fiec?rui Stat, existând tendin?a ca Statul ?i guvernarea s? devin? dac? nu identice, cel pu?in sinonime, din punctul de vedere al utiliz?rii intensive a ansamblului for?elor de asalt disponibile, trecându-se astfel de la for?a Dreptului la dreptul For?ei, ce se desf??oar? cu o stupoare însp?imânt?toare, instalând violen?a în urzeala ?es?turilor lor microdespotice. Ra?ionalismul statal într-o Na?iune cre?tin? nu trebuie s? fie contrar misticii ortodoxe a acesteia, ci s? se asume ca întrupare a demnit??ii spirituale, publice, na?ionale. Dup? mistica sfântului Dionisie Areopagitul, Guibert de Tournai, ilustreaz? celebrul tratat Eruditio regnum et principium, la 1259, în care orice organizare p?mânteasc? trebuie s? urmeze modelul cerului, de comuniune al Sfintei Treimi: principiul ordinii la toate nivelurile crea?iunii. (Cf. E. Gilson, La Philosophie de saint Bonaventure, Paris, Vrin, 1924, nota 1, p. 199. No?iunea imago Dei aplicat? regelui ?inea clar de similitudinea prin imita?ie; cf. W. Berges, Die Furstenspiegel des hohen und sp?ten Mittelalters, Leipzig, 1938, MGH, 2; ed. a II-a, Stuttgart, 1952, pp. 303-306). Ludovic al IX-lea, cel Sfânt (1226-1270) în persoana c?ruia s-a configurat o uimitoare conjunc?ie de majestate regal? ?i smerenie cre?tin? ?i-a manifestat dorin?a de a întemeia o Academie cu misiunea de a constitui o vast? enciclopedie politic?, apt? s? stea la baza exercit?rii guvern?rii, conducerii. În demersul s?u este ajutat de Abatele Vincent de Beauvais ?i lector regal. În monumentala sa lucrare Speculum majus (1256-1259), Abatele cristalizeaz? imaginea principelui printr-o sintez? remarcabil? în De morali principis institutione (1260-1263). (Ipoteza formulat? de Berges, op. cit, p.80, sprijinindu-se pe prologul la De morali principis institutione de Vicent de Beauvais, analiza pe care o face la p. 307, Cf. J. L. Goff, , pp.72-73. Academia Sfântului Ludovic func?iona în celebra m?n?stire Saint-Jacques, la cererea expres? a marelui maestru al Ordinului dominican Humbert de Romans (1254-1263). La noi, Academia ne-român? din România..., prin aproape to?i baronii ?tiin?ifici?ti, supraaglomera?i de onoruri, salarii ?i idemniza?ii au ca manifestare un virulent ?i permanent atac la adresa românismului ?i cre?tinismului ortodox dacoromân.

- Ce sunt tehnocra?ii? întreab? un cet??ean turmentat de legi.
- Ni?te stârpituri academice! r?spunde Agami??.
- Dar Academia, atunci ce este?
- O paternitate de tehnocra?i! r?spunde Dandanache.

Rectitudinea Academiei Române trebuie fundamentat? triadic: pe o baz? a moralei cre?tine, pe o dimensiune spiritual? a culturii ortodoxe ?i pe o profund? demnitate româneasc?, astfel încât la rândul ei, al?turi de Sinodul Bisericii Ortodoxe Na?ionale, asumate acelora?i caracteristici ?i sensuri fundamental-hristice, s? poat? impune ca principiu însu?i al Elitei politice, al artei guvern?rii: rectitudinea cre?tin? ca form? de corectitudine moral?, mistic?, social?, pedagogic? ?i politic?. Crescând num?rul ?i incapacitatea celor ce guverneaz?, crescând conflictul de interese din sânul unei oligarhii, îndulcindu-se setea de privilegii gra?ie func?iilor, plus virusul corup?iei tot mai extins, se ajunge la un exces de tiranie, crescând astfel ?i pericolul discordiei în sânul comunit??ii. Pe guvernan?ii de azi, de orice natur?, fie democra?i, republicani, tehnocra?i, baroni, într-un cuvânt: impostori omnipoten?i ?i omniprezen?i, nu-i intereseaz? cunoa?terea finalit??ii unui sistem politic, de folos na?iei pentru a guverna moral, ci cariera lor ?i asigurarea ultraprosper? ?i secular? a familiei scoas? ?i salvat?, din vâltoarea nenorocirilor publice cotidiene. Salvgardarea unui Stat nu const? într-o multitudine de legi, ci în guvernarea sub aura Adev?rului unic ce se reflect? ?i sub forma unei drept??i sociale ?i a binelui ob?tesc. Corectarea legilor se face numai în lumina Adev?rului dumnezeiesc, de c?tre persoane autentic cre?tine, (conduc?tor, lider, legislator, executor, consilier, etc.), astfel încât arta guvern?rii s? fascineze deplin ca un exemplu de dreptate moral?, înlesnindu-se armonia, spiritul ?i netezindu-se Calea spre mântuire a poporului cre?tin. Elita spiritual-politic? identificându-se cu Icoana neamului, creaz? premizele identific?rii ?i ale comunit??ii cu Elita. În comuniune cu Dumnezeu, cu crezul Bisericii lui Hristos, nu este de loc cu neputin?? a se ajunge la o astfel de guvernare care s? imite Cerul, a?a cum a fost domnia Marelui Constantin ?i a altora. Arta politic? jucat? ca un teatru seminar cre?tin, cum î?i dorea marele gânditor cre?tin Petre ?u?ea, poate avea o înrâurire pedagogic-ortodox? esen?ial? în formarea ethos-ului na?ional. Politicianul de azi, care se crede uneori ?i român ?i cre?tin nu poate substitui la nesfâr?it chipul divin, hristic, cu masca lui Machiavelli, care subordoneaz? morala, bunul sim?, cu necesitatea, fariseismul, justificând guvernarea ca norm? a ac?iunii politice prin minciun?, pref?c?torie, viclenie, ur?, corup?ie: „s? fii vulpe pentru ca s? recuno?ti cursele care ?i se întind ?i s? fii leu ca s?-i sperii pe lupi." (Machiavelli, Il Principe e Discorsi. Milano, Feltrinelli, 1984, cap. 15, p. 90). La fel se situa ?i optica lui Jean Calvin, care confunda represiunea statal? de tip poli?ienesc (cel creat de el...) cu: „prima treapt? a unui sistem politic cre?tin." (M. Walzer, Le Revolution des saints. Paris, Belin, col.„ Literature et politique, 1987, p. 63, Cf. Theodore de Beze: „Adev?ratul scop al poli?iilor bine instruite nu e lini?tea în via?a aceasta [...], ci slava lui Dumnezeu, spre care trebuie s? tind? chiar întreaga via?? prezent?.") (ibid. p. 108). În toate na?iile p?mântului sunt mercenari ai Apocalipsei, ateii-slujitori ai Statului-ateu, dar cu preponderen?? cei mai îndârji?i în r?u, în ur?, în distrugerea armoniei cre?tine, în profanarea crezul na?ionalist, în declan?area conflictului du?m?nos ?i deschis dintre Na?iunea-cre?tin? ?i Statul-ateu sunt ateii-cre?tini, slujba?ii ateilor-necre?tini din Na?iunile cre?tin-ortodoxe. În aproape toate na?iile p?mântului au existat câte un Nero sângeros, câte un Iorod uciga?, câte un Iuda tr?d?tor ?i vânz?tor de Hristos.

Paradoxal, oamenii politici ai statelor respective (în afar? de statul român modern ?i contemporan) au minimalizat însu?irile nefaste ale personalit??ilor lor negative, au c?utat s? nu pun? în eviden?? faptele lor cele rele, crude, reprobabile, uciga?e, antina?ionale, anticre?tine, antiumane, pe când la noi s-a întâmplat exact invers: interlopi cu nume de politicieni, politicieni cu nume de interlopi, (dup? Dr. Mircea Mihordea), a?adar politicieni în majoritate covâr?itoare obedien?i ai Ocultei Ecumeniste interne ?i interna?ionale, cu girul ?i binecuvântarea Ierarhilor Bisericii Ortodoxe, cu acordul tacit al marilor ofi?eri ai Armatei Române, cu indiferen?a altor Lideri religio?i-confesionali sau a oamenilor de cultur?, cu pasivitatea Dasc?lilor ?i cu mu?enia quasigeneral? a poporului, au pornit prigoana tocmai împotriva celor mai Ale?i ?i mai Bravi Fii ai Neamului Dacoromân: Eroi, Dasc?li, Clerici, Genii, Martiri, M?rturisitori, Cuvio?i ?i Sfin?i. Mercenarii Apocalipsei, politicienii pu-terii uit? c? toate persecu?iile pornite împotriva celor drep?i sfarm? temelia urii pe care se sprijin? ei, c?l?ii, declan?ând efectul invers, de bumerang, cel al solidariz?rii poporului cu cei ce sunt prigoni?i. Încrederea poporului cre?te a?adar propor?ional cu truda autorit??ilor politice de a-i reprima pe cei Chema?i ?i Ale?i spre a fi Elita Spiritual? Na?ionalist-Cre?tin?, C?l?uzitoare spre mântuire a Neamului nemuritor Dacoromân. Preocuparea lor machiavelic? este aceea de a se men?ine cât mai puternici în func?ie de for?a ca amploare a manipul?rii poporului ?i de valeit??ile lor de cucerire, de concuren??, de corup?ie, de patimi. Scopul permanent urm?rit de ei nu este unul doctrinar al unei teleologii guvernamentale, ci cel practic, tautologic al puterii. Discipoli ai lui Machiavelli, care a substiruit prin doctrina sa în ilustrul ?i funestul: Il Principe, problema clasic? a scopurilor comunit??ii cu mijloacele exercit?rii puterii, ciocoii ale?i, politicienii pu-terii alias mercenarii Apocalipsei, au ciopâr?it turma, au sfâ?iat familia, au pus tirul pe ?coal?, au dinamitat biserica, au împro?cat armata, au dezonorat justi?ia, au mocirlit s?n?tatea poporului ?i în loc de c?l?uz? au instaurat o permanent? amenin?are în comunitate stabilind un raport de ostilitate continuu, c?ci spunea acela?i p?rinte al lor Machiavelli: « Uno guverno non e altro che tenere in modo i sudditi che non ti possono o debbano offendere » (A guverna, înseamn? a-i pune pe supu?ii t?i în incapacitatea de a?i face vreun r?u.") (Michel Senellart, Les arts de gouverner. Du regimen medieval au concept de gouvernement. Editions du Seuil, mars 1995, p.16)

Gra?ie raporturilor de for??, gra?ie transform?rii politicii într-o tehnic? dominant? a guvern?rii oculte, din l?untru ?i din afar?, se atenteaz? permanent la spiritualitatea cre?tin? a Neamului, prin urma?ii odio?ilor doctrinari comuni?ti: pentru c? ?tim sigur c? tancurile au fost înso?ite, în România, de: Istvan Foris, Jakob Roitman, Pantelei Bodnarenko, Sandor Magyarosi, Boris Grumberg, Dimitar Colev, Mihail Roller, Dome Adler, Sorin Moscovici, Iordan Dragan Rusev, Lev Oigenstein, Saul Bruckner, Ernest Neulander, Andrei Ianurievici Visinski, Serghei Nikonov, Moise Dulberger, Serghei Kavtaradze. Oare nu spuma politic? româneasc? a fost distrus? inten?ionat datorit? purit??ii codului genetic? Vreau s? spun, ?i nu parafrazez pe nimeni dar le amintesc nepo?ilor cita?i anterior, c? str?bunii lor „Au ucis, au ucuâis, au ucis!" (Dr. Mircea Mihordea-Aerisirea, în Valahia-Dacia Nemuritoare, Nr. 25-Septembrie 2015, p.16). Politicienii pu-terii, ateii-statului ateu, mercenarii Apocalipsei Române?ti, domnesc peste un popor lipsit de sensuri, lipsit de scopuri, degenerându-l, turmentându-l, amputându-i demnitatea cre?tin? voievodal?, paralizându-i autoritatea tradi?iei ortodox-patristice na?ionale ?i universale, mistificându-i martirajul, sfin?enia, prin legi-f?r?-de-legi, precum 217/2015: Din ce noapte a min?ii unora se întreab? scriitorul Laz?r L?dariu s-au n?scut unele prevederi de legi? Cine, de fapt, se afl? în spatele f?c?turii penibile? Ce ascunde aceast? lege, f?cut? pe genunchi, supervizat? de Alexandru Florian, pre?edintele Institutului Na?ional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel", pentru neacceptarea acelei fire?ti în?elegeri ?i recept?ri corecte, generale? Se ?tie c? legea aceasta mustind de stupidit??i ?i interpret?ri, a fost n??it? ?i propus? de trei liberali: Crin Antonescu, cel mai somnoros parlamentar din istoria Senatului, el fiind cu n?stru?nica idee, înso?it de George Scutaru ?i Andrei Gerea, na?ul gugum?niei." (Valahia-Dacia Nemuritoare, Nr. 25-Septembrie 2015, p. 7)

Legea 217/2015, solemn proscris? din Constitu?ie ?i din Carta Drepturilor Omului este un atentat la adresa Libert??ii con?tiin?ei, ap?rat? ?i garantat? de art. 29, al. 1-2. De fapt, Legea-f?r?-de-lege 217/2015, legifereaz? genocidul împotriva umanit??ii ?i în mod expres contra Cre?tinismului ?i Românismului Ortodox. Legea-antilege: Crin Antonescu-Klauss Johannis legitimeaz? f?r?-de-legea sentin?elor judec?tore?ti programate de dictatura stalinist?. Faptul c? nimeni nu a tras la r?spundere nici m?car moral pe p?rin?ii lor biologici sau ideologico-doctrinar privind Holocaustul Ro?u care l-au declan?at asupra Na?iunii române, respectiv asupra Bisericii Ortodoxe, fiindc? to?i care au fost uci?i ?i-au iertat c?l?ii ?i pe cei care au programat Genocidul na?ional, iar cei care au supravie?uit demni ?i dârji, dar în cârje, în spitale, în suferin?e neîntrerupte, în continu? supraveghere, într-o total? izolare ?i desconsiderare, ba unii chiar caterisi?i de blândul Sinod, le-au plâns de mil? uciga?ilor ?i s-au rugat pentru ei la Bunul Dumnezeu pentru c?: n-au ?tiut ce fac..., când i-au acuzat, i-au condamnat, i-au profanat, i-au torturat, i-au denigrat, i-au omorât, i-au frânt, i-au ciopâr?it, i-au mutilat, i-au ars de vii, i-au violat, i-au aruncat în gropi comune, i-au smuls din c?r?i, din cultur?, i-au dat jos din icoane, din ctitorii, i-au alungat din ?ar?, de pe p?mânt ?i se c?znesc ast?zi progeniturile lor prin ordonan?? ori prin lege s?-i zvârle chiar ?i din Cer. Astfel c?, progeniturile lor de orice natur?: bio-psiho-politico-ocult? s-au n?pustit cu o ur? visceral?, înveninat?, diabolic? asupra demnit??ii spiritului lor mistic-ortodox, asupra sacrificiului jertfelnic f?r? egal în istoria prigonirilor ?i persecu?iilor Bisericii lui Hristos, asupra noastr? ca fii cre?tini, pedagogici, spirituali ?i duhovnice?ti, asupra genera?iilor viitoare care vor avea tendin?a s? se scuture de mi?elia, mojicia, la?itatea ?i tr?darea acestor mercenari ai vânz?rii, care au transformat arta guvern?rii într-o conspira?ie a puterii lor.

Am avut o istorie na?ional? multimilenar? a Demnit??ii în care Cânejii, Boierii, Voievozii, Domnitorii, nu s-au plecat niciunei semin?ii. Voievozi care au murit pe câmpul de lupt? ap?rând cu via?a lor ?ara. Vl?dici binecuvânta?i de Dumnezeu, care au ctitorit l?ca?uri, ?coli, limba ?i cultura spiritual? a Neamului. Poe?i geniali care au cântat Patria în poemele lor de aur ?i de suferin??, fie pe meleaguri de basm, fie la Canal, Aiud, în toate temni?ele comuniste. Scriitori ?i M?rturisitori care au brodat cu gândul, cu dorul ?i cu jertfa frumuse?ea Na?iei ?i sacrificiul ei. Pedagogi ?i Dasc?li care au format al?i dasc?li ?i pedagogi ilu?tri, eroi, genii, arti?ti, preo?i, conduc?tori, ierarhi de seam?. Oameni politici de stat care nu s-au înconvoiat, n-au îngenuncheat, n-au tr?dat, n-au vândut ?i n-au cer?it pe la por?i str?ine, du?mane ?i râvnitoare la Mo?ia noastr?. Mame care ?i-a crescut odoarele dragi în dragostea de Dumnezeu ?i de Neam, ?i care la rându-le multe s-au jertfit pentru Adev?r. Elevi, Studen?i ?i Fecioare care au luptat pe front, în mun?i, în câmpii, în codrii, pe z?pezi sau în mla?tini, l?sând fie o mân?, fie un picior, fie un ochi, fie un trup, fie o logodn?, fie o con?tiin?? arestat? în temni?ele ateo-totalitare, ca Danie pentru Glia str?mo?easc?. Monahi ?i Monahii care au sfin?it p?durile, pe?terile, pustiurile ori l?ca?urile cu con?tiin?a, cu credin?a, cu fapta sau cu pana, slova, cazania ?i liturghia tr?irii lor. Osta?i ?i Ofi?eri care au f?cut din curaj ?i onoare stindar libert??ii ?i biruin?ei drept??ii na?iei, iar cei mai mul?i sunt Sfinte Moa?te întregului nostru p?mânt sacru ?i binecuvântat de Dumnezeu. ??rani care au b?t?torit cu dor Vatra Str?mo?easc? prin cugetul lor curat de în?elepciune, cu dreapta credin?? nezdruncinat?, cu omenia proverbial?, cu bra?ul înarmat ?i tâmpla de veghe la hotare. Oameni de cultur?, de ?tiin?? ?i Academicieni Români care au adus un omagiu ales ?i repetat lui Dumnezeu ?i Neamului dacoromân prin operele lor nemuritoare. Dar, azi... azi ni s-a confiscat Darul ?i harul!

Dac?, România Tainic?, nu este a voastr?, mercenarilor, ci a lui Dumenezeu, a Neamului ?i a noastr?, a câtorva care am mai r?mas ai Ei, atunci de ce v? ridica?i împotriva a cea ce nu v? apar?ine, legiuitori nelegiui?i?

footer