Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Radu Toma   
Vineri, 04 Decembrie 2015 17:26

Presedin?ii României 1+4, art-emisLa 28 martie 1974, atunci când a fost creat? func?ia de pre?edinte al Republicii Socialiste România, fostul Nicolae Ceau?escu a jurat în fa?a Marii Adun?ri Na?ionale, iat? textul prescurtat: „Jur s? slujesc cu credin?? patria, s? ac?ionez cu fermitate pentru ap?rarea independen?ei ?i suvernit??ii ??rii, pentru bun?starea ?i fericirea întregului popor...Jur s? respect ?i s? ap?r Constitu?ia ?i legile ??rii...Jur s? promovez neab?tut politica extern? de colaborare cu toate na?iunile lumii...pe baza deplinei egalit??i în drepturi...Jur c? îmi voi face întotdeauna datoria cu cinste ?i devotament pentru str?lucirea ?i m?re?ia na?iunii noastre etc." Pre?edin?ii de dup? 1989 au jurat astfel: „Jur s?-mi d?ruiesc toat? priceperea pentru prop??irea spiritual? ?i material? a poporului român, s? respect Constitu?ia ?i legile ??rii, s? ap?r democra?ia... suveranitatea, independen?a... României. A?a s?-mi ajute Dumnezeu". Lua?i dimpreun?, to?i pre?edin?ii României au jurat strâmb, dup? '89 au scos la mezat suveranitatea ??rii - ast?zi ea are o caricatur? de politic? extern? - au înc?lcat sau ignorat Constitu?ia; au ac?ionat cu fermitate deosebit?, pentru ca românii s? ajung? s?racii Europei ?i un popor nefericit (vezi sondajele Bruxelles-ului); de la discursurile de 6 ore, sfor?itoare, ale lui Ceau?escu, s-a ajuns la declara?ii laconice sau chiar la t?cere; s-au îndep?rtat permanent de popor, dar nu au putut fi controla?i, pentru c? nu exist? mecanisme independente la nivel legislativ (Parlament) ?i judec?toresc (Curtea Constitu?ional?), care s? asigure aplicarea unui sistem riguros de „control ?i echilibru al puterilor în stat" - anglo-saxonul „checks and balances"; au promovat o politic? extern? selectiv?, chiar exclusivist?, de colaborare cu unele na?iuni ale lumii, sau mai bine zis, cu una singur?, extra-regional?, pe baza deplinei vasalit??i;?i-au d?ruit „toat? priceperea", adic? toat? lipsa de calificare în func?ia de pre?edinte, pentru a pune ?ara pe butuci. Iar Dumnezeu i-a ajutat dup? sufletul ?i fapta lor - unul ?i-a încheiat mandatul în fa?a plutonului de execu?ie, într-o zi când mânia popular? a dat în clocot, doi au procese penale grele, iar altul s-a auto-denun?at ca fiind un nevolnic învins de „presa" securit??ii (ultimul, calc? „pas cu pas" în toate gropile p?mântului ?i înapoiaz? celor p?gubi?i, cas? dup? cas? - n.n.I.M.).

În 1965, când Nicolae Ceau?escu a mo?tenit România de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, refacerea postbelic? era, în linii mari, încheiat?, modernizarea dup? standarde ?i tehnologii occidentale fusese pornit?, iar bun?starea relativ? a popula?iei se afla dincoace de orizont. Statul social român, asisten?ial, func?iona nea?teptat de bine, dup? cum func?iona cel pu?in la fel de bine ?i protec?ia sovietic? împotriva oric?rei încerc?ri de destabilizare politic? a României, venit? din partea Vestului. Regimul comunist românesc putea s? se relaxeze. Dar, peste aproape un deceniu, când criza economic? mondial? din anii'70 a lovit în to?i, capitali?ti ?i comuni?ti deopotriv?, dep??it ca flexibilitate, expertiz? ?i adâncimea buzunarelor de noua realitate economico-financiar? interna?ional?, fostul Ceau?escu a devenit, în pu?ini ani, cel dintâi pre?edinte blestemat al ei. Datornic la b?nci, „mondialistul" tras pe sfoar?, dar alintat de liderii mari ai Vestului ?i apoi uitat de to?i, a înnebunit. Condamnat? de un tribunal science fiction la o sentin?? halucinant?, România anilor '80 s-a întors în timpuri geologice revolute, în Cuaternar, în frig, mâncare dr?muit? ?i foame, printre mamu?i industriali ?i copii f?cu?i la întâmplare, în str?funduri de pe?teri - apartamente semiînghe?ate. Apetitul pre?edintelui pentru dictatur? s-a produs într-un climat reprobabil de toleran?? intern? ?i interna?ional?, s-a ajuns la st?ri de lucruri de un primitivism n?ucitor, „Conduc?torul" ?i-a subordonat totul, partidul, statul ?i întregul popor, absurdul a ie?it din orice propor?ii. ?i-a pl?tittoate datoriile externe, nu a priceput c?, în lumea de ast?zi, un credit s?n?tos te men?ine în afaceri, în politic? ?i, uneori, chiar în via??. Nu a priceput c? au venit o vreme nou? ?i cuvintele sale noi: telecomunica?ii mondiale, web planetar, televiziune global?, internet, po?t? electronic?, comer? electronic etc. În decembrie 1973, la Washington, la Blair House, casa de oaspe?i ai pre?edintelui S.U.A. de peste drum de Casa Alb?, Nicolae Ceau?escu a cerut s? i se scoat? din dormitor, de pe peretele din fa?a patului, o Cruce pe care se afla, întins, trupul Mântuitorului. ?i tot într-un decembrie, al lui 1989, în ziua de Cr?ciun, blestemul de la Blair House s-a împlinit...

Lui Nicolae Ceau?escu i-a urmat Ion Iliescu, omul de stânga aparent sortit s? se eternizeze la putere într-o ?ar? cu un popor pornit pe c?ile concuren?ei capitaliste, dar dornic s? p?streze toate avantajele trecutului egalitarist, cele din România social?, organizat? de fostul partid comunist. Situa?ie imposibil? ?i poten?at? negativ înc? de la începutul mandatelor sale de faptul c?, la nivelul liderilor lor, de dreapta, Statele Unite ale Americii, în expansiune c?tre frontierele europene ale Rusiei, au f?cut dificil dialogul politic cu pre?edintele român. „Stânga înseamn? comunism" a fost eticheta Washingtonului pentru Iliescu ?i pesedi?ti, indiferent de acele 85% din voturi ob?inute la alegerile preziden?iale din mai 1990 - acesta a fost blestemul purtat de Iliescu ca pre?edinte pân? în 2004, la încheierea ultimului mandat. Mereu în defensiv?, fostul pre?edinte s-a ap?rat din r?sputeri, pentru a supravie?ui ca om politic, ?i a f?cut, uneori, gre?eli mari. A promovat oameni de valoare, dar, de teama unor r?zvr?tiri în partid, nu a stârpit corup?i, ho?i ?i lichele. Este „P?rintele Întemeietor" al clasei politice pu?c?riabile române. A crezut c? poate merge înainte cu un profesor universitar la dreapta ?i fostul Dan Iosif la stânga sa, înconjura?i de o hait? de hrebenciuci. A mers la naiba, direct în bra?ele unor „mineri" aproximativi, be?i ?i - se spune -, a haidamacilor din fosta Securitate, deghiza?i în ortacii lui Miron Cozma. Fostul pre?edinte se confrunt? în justi?ie cu acuza?ii grave, dar România lui Ion Iliescu tr?ie?te. Aceasta este înc? ?i r?mâne, deocamdat?, opera vie?ii sale: „eterna ?i fascinanta Românie" pesedist?, 1989.
- Va urma -

Grafica - Ion M?ld?rescu

footer