Revista Art-emis
1989 - Preciz?ri conceptuale (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. ?tefan Buz?rnescu   
Duminică, 22 Noiembrie 2015 13:27

Prof. univ. dr. ?tefan Buzarnescu, art-emisRevolu?ia, sub aspect sociologic, define?te acel tip de mi?care social? focalizat? pe muta?ii structurale care se continu? cu crearea de noi institu?ii, originale la scar? istoric?, în m?sur? s? genereze un regim original de func?ionare a sistemului social global de anvergur? istoric?. Exemplu, revolu?ia burghez? din Anglia a creat sistemul parlamentar (Camera Lorzilor - reprezentan?ii aristocra?iei, Camera Comunelor - reprezentan?ii noii puteri, ai noii clase a burgheziei), o formul? original? la scar? istoric?, dar f?r? eliminarea fizic? a Monarhiei, (cum s-a întâmplat în cazul Revolu?iei franceze) a fost promovat? o presa liber?, sistemul bancar, pluralismul ideologic, ?.a.m.d. În rezumat: nu se poate numi revolu?ie, orice schimbare de regim, chiar dac? ?i acest punct de vedere este vehiculat de o parte a unor autori f?r? prea mult? cultur? sociologic?; partizanatul ideologic al acestora, sau chiar a unor autori mai „titra?i", este vizibil la cei care mai sus?in astfel de teze de peste dou? sute de ani, perioad? în care cercetarea social? se afla doar la începuturi[10]. Nu putem evalua realit??i sociale structural schimbate prin apelul la echipamente intelectuale dep??ite semantic; acestea nu mai au poten?ial hermeneutic valabil în prezent, ci se pot invoca doar ca referen?ial istoric. Exemplu: r?scoala condus? de Spartacus, chiar dac? suntem de acord c? a fost unul din marile evenimente ale Antichit??ii, nu ne poate fi de folos în descifrarea mecanismului polariz?rii sociale care antreneaz? o mul?ime de încord?ri sociale de ast?zi, deoarece azi nu mai exist? un sistem de putere de natur? sclavagist?. Pe de alt? parte, nici num?rul suspect de mare al lucr?rilor care sus?in c? orice schimbare de regim politic este revolu?ie, nu poate fi un argument, deoarece nu mul?imea neadev?rurilor repetate fac dintr-un fals, un adev?r! ?tiin?a este aristocratic?: adev?rurile ei nu se tran?eaz? prin vot ?i nici prin declara?ii politicianiste! Reforma, este centrat? pe reconfigurarea, într-un design func?ional nou, a vechilor componente ale spa?iului social, în arealul calitativ al aceluia?i regim de func?ionare, optimizat structural.
Sub raportul perspectivelor manageriale, reformele pot fi[11]:

Reforma centrat? pe actori - implic? riscul personaliz?rii procesului ?i pierderea "vizibilit??ii sociale" a fenomenalit??ii aferente desf??ur?rii reformei. În plus, creeaz? false expecta?ii la nivelul societ??ii promovând ideea c? reforma este o problem? exclusiv? a celor afla?i în sfera lideran?ei, ceilal?i fiind beneficiari one?ti c?rora „li se cuvin" rezultatele în schimbul atitudinii lor de total? încredere în cei „afla?i la putere". Un risc subsidiar al acestui mod de a privi lucrurile se refer? la gradul redus de transparen?? care poate evolua spre un anume „ezoterism managerial" cu efecte sociale neb?nuite, prin în?elarea a?tept?rilor vehiculate la nivelul societ??ii globale;

Reforma centrat? pe conjuncturi - deplaseaz? accentul pe instan?e supraindividuale ?i pe conformism comunitar ca urmare a unor oportunit??i care impun schimbarea cursului specific al unei societ??i ?i plasarea spa?iului comunitar într-un nou context bazat pe alt cadru normativ. Noile solicit?ri integrative la nivel macrosocial induc schimb?ri la nivel microsocial, respectiv angreneaz? reforme de regim de func?ionare la nivelul structurilor. Practica social? a demonstrat c? acest tip de reform? nu este longeviv?, actorii sociali con?tientizând, cu timpul, c? au fost fie manipula?i, fie constrân?i s? procedeze într-o manier? neconform? cu mentalul colectiv din care ei în?i?i provin;

Reforma centrat? pe con?inutul propriu-zis al procesului - este tipul de schimbare social? care se apropie cel mai mult de categoria sociologic? de reform? structural?. În aceast? perspectiv? se înl?tur? caracterul accidental, la scar? istoric?, al schimb?rii sociale, aceasta fiind privit? ca secven?? fireasc? a evolu?iei în conformitate cu tendin?e obiective, imanente. În acest context, actorii nu sunt indivizi de excep?ie, ci elemente con?tiente care au în?eles ?i î?i asum?, firesc, în cuno?tin?? de cauz?, prescrip?ii de status-rol care le revin la nivel de genera?ie. Se în?elege, deci, c? pe aceste coordonate, fiecare genera?ie î?i înscrie poten?ialul s?u reformator ?i procentul de schimbare aferent, îns? în sensul dezvolt?rii scenariului identitar din care face parte. În acest context, nu mai este vorba nici de „conflicte între genera?ii", nici de tensiuni interetnice sau intercomunitare, confesionale etc., ci doar de ?anse egale pentru fiecare segment de opinie de a participa la cre?terea rangului de prestigiu al comunit??ii din care face parte prin aport genera?ional. Acest tip de reform?, asociat? schimb?rii permanente, este considerat? un „aliat natural" al dezvolt?rii, proces care presupune schimbare lucid? ?i orientat? performant pe valorificarea sinergiilor spa?iului social. Nu se confund? cu schimbarea involutiv? ?i nici cu destructurarea.

În nici o situa?ie, o revolu?ia nu se continu?[12] cu o reform?! Iat? de ce, timi?orenii socialmente activi în decembrie (vectori de compunere pozitiv? în spa?iul social autohton al revolta?ilor) nu pot accepta, sub nici o interpretare posibil?, ideea c? bucure?tenii au stopat, în realitate, procesul revolu?ionar[13], prin promovarea unei suspecte reforme botezate cu numele de „tranzi?ie"[14] ?i cu efecte în care nu î?i mai afl? idealurile de acum un sfert de veac. Reg?sirea resurselor identitare ale tradi?iilor române?ti de dezvoltare durabil? este, înc?, posibil?, dar nu înainte de reconstruc?ia conceptual? a întregului nostru echipament intelectual, poluat de prea multe aproxima?ii terminologice ?i de orizonturi nerealiste de a?teptare.
-----------------------------------
[10] Aneli Ute Gabani: Revolu?ia neterminat?, traducere.
[11] ?tefan Buz?rnescu, Sociologia conducerii, Editura de Vest , Timi?oara, 2008.
[12] Aneli Ute Gabany, Revolu?ia neterminat?, traducere, 1999.
[13] Sintagma de confiscare a revolu?iei este un eufemism foarte soft, dar foarte frecvent invocat în dezbaterile televizate.
[14] Cu rarisime excep?ii, principalii actori ai acelui moment erau tot cei care ne vorbeau de „tranzi?ia" de la capitalism la comunism ?i în anii de ocupa?ie ideologic? bol?evic? pân? în Decembrie 1989 . Dup? Decembrie 1989 au schimbat doar sensul discursului, men?inând un concept/termen total devalizat semantic ?i lipsit de poten?ial hermeneutic la nivelul anului 1989 .Este îngrijor?tor c? ?i tinerii n?scu?i dup? 1989 sunt contamina?i de acest „limbaj de lemn"; de esen?? diferit?!

footer