Revista Art-emis
1989 - Preciz?ri conceptuale (1) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. ?tefan Buz?rnescu   
Joi, 19 Noiembrie 2015 12:09

Prof. univ. dr. ?tefan Buzarnescu, art-emisDac? istoricii ?i anali?tii politici, sau unii scriitori[1] î?i mai disput?, de un sfert de veac, hermeneutica evenimentelor din decembrie 1989, iar amatorii de adev?r istoric devin tot mai vocali, din perspectiv? sociologic? lucrurile sunt mai pu?in fuzzy ?i pot ie?i din aria suspiciunilor deoarece sociologia î?i articuleaz? concluziile pe baza faptelor empirice, concret verificabile, sub zodia „neutralit??ii axiologice" (Theodor Adorno). R?spunzând invita?iei domnului prof. univ. dr. Ivan de a prezenta o perspectiv? sociologic? asupra evenimentului invocat, voi încerca, în economia de timp care mi-a fost rezervat?, s? r?spund la o singur? întrebare: „Ce motive a? avea eu, ca simplu cet??ean, s? m? bucur, al?turi de Dvs. de urm?rile complexe a ceea ce cu un termen generic se nume?te « Revolu?ia român? din 1989 »"? A?adar, ca simplu „beneficiar" anonim, v? re?in aten?ia doar cu acest scop explicit, asupra schimb?rilor social-politice în spe??. Precizez: ca beneficiar, nu ca revolu?ionar, deoarece nu am avut niciodat? acest statut. Mai înainte de toate, consider necesar? o precizare de principiu: în sistemele sociale, la fel ca ?i în sistemele tehnice, se articuleaz? dou? feluri de component: constante ?i variabile. În sistemele sociale, cele mai importante constante sunt: înv???mântul, cultura, s?n?tatea, ap?rarea na?ional?, administra?ia, iar ca variabile, principala variabil? este ideologia, care determin? fluctua?ia regimurilor de func?ionare a spa?iilor sociale (comunitare), la care se adaug? dinamica sistemului de fiscalitate, ponderea serviciilor de asisten?? social?. ?i altele. În acest context, în calitate de cadru didactic universitar, ?i în 1989 ?i acum, voi face o compara?ie practic? pentru a releva diferen?a; evident, f?r? a face judec??i de valoare. Astfel, în cadrul normativ specific înv???mântului ante-1989, ca simplu cadru didactic eram obligat s? ob?in aprobare, un fel de cenzur?, asupra activit??ii didactice ?i ?tiin?ifice pe care urma s? o prestez pe fiecare s?pt?mân?. În prezent design-ul conceptual ?i metodologic al activit??ii mele nu mai necesit? nici o avizare de la forurile supraordonate; libertatea academic? face posibil? ?i aceast? marj? de libertate.

Publicarea suporturilor de curs, nu se mai subordoneaz? celebrului „manual unic" aprobat de Ministerul înv???mântului ?i supervizat de autorit??ile de partid, indiferent de op?iunile valorice ale formulelor guvernamentale succedate la putere, deoarece sistemul de educa?ie este depolitizat, conform Legii[2]. În ceea ce prive?te participarea la conferin?e ?tiin?ifice interna?ionale, f?r? norocul de a fi avut un pa?aport, nici nu se punea problema s? te gânde?ti s? ajungi acolo. În prezent, participarea la manifest?ri ?tiin?ifice a devenit o normalitate a comunic?rii ?i la nivel inter-universitar european, f?r? nici un alt fel de exerci?iu de obedien?? administrativ? sau ideologic?. Mai mult: a devenit o stare de normalitate accesarea unor contracte de cercetare ?tiin?ific? cu finan?are european?. Pentru studen?i, exist? o multitudine de oportunit??i de accesare a unor burse de studii cu termene diferite, de la un semestru la un an academic, ca urmare a spa?iului unic european al înv???mântului superior ?i al cercet?rii ?tiin?ifice în care tr?im (începând cu anul 2004), în calitate de cet??eni ai unei ??ri care apar?ine Comunit??ii Europene. Scopul acestor „deschideri" este unul strategic: actualele genera?ii care gestioneaz? oferte educative europene au posibilitatea de a-?i transfera, reciproc, competen?ele formative în mod liber, iar studen?ii î?i exerseaz? reflexele de parteneri valabili de dialog între toate segmentele de tineri universitari la nivel interna?ional/european. Pe aceste coordonate, reconstruc?ia încrederii mutuale paneuropene reprezint? o oportunitate strategic? pe care o au tinerele genera?ii în perspectiva afirm?rii poten?ialului lor de inova?ie normativ? ?i institu?ional? impus de exigen?ele formul?rii unor r?spunsuri demne ?i particularizate, la imperativele globaliz?rii.

Aduc în discu?ie ?i globalizarea, deoarece tocmai aceast? paradigm? relev? erorile premiselor de la care s-a plecat în promovarea deciziilor luate de noile autorit??i post decembrie 1989. Astfel, atunci, urgen?ele erau focalizate pe tipul de modele[3] de dezvoltare care urmau a fi asimilate în schimb?rile structurale ini?iate în grab? ?i f?r? orizont istoric, cel pu?in mediu; de?i în astfel de cazuri se opereaz? cu termene lungi (strategice). Rezultatul: o copiere mecanic? a unor modele str?ine de dezvoltare ?i o grefare a acestora pe un mental colectiv fundamental diferit, cum este cel românesc. În sociologie exist? un termen care define?te foarte explicit acest aspect: bovarismul institu?ional[4], prin care se în?elege mimetismul institu?ional utilizat de autorit??ile unei comunit??i care dau dovad? de lips? de imagina?ie managerial?, de creativitate istoric? ?i de capacitate relativ? de coordonare a transform?rilor structurale pe care le genereaz? procesul, ireversibil, al mi?c?rii istorice, aflat în curs. În acest context, cea mai comod? gesticula?ie public? o constituie copierea unor modele str?ine sub justificarea „alinierii la schimb?rile din proximitatea geopolitic?" în spe??. În concluzie, apelarea la modele str?ine, se dovede?te a fi fost neproductiv?, deoarece evolu?ia României pân? în cel mai imediat prezent a institu?ionalizat un moldel (occidental) de dezvoltare bazat exclusiv pe îndatorarea progresiv? a ??rii. Este, acesta un model de „dezvoltare durabil?" atât de frecvent invocat de tot felul de autorit??i?; iat? o întrebare care nu este deloc retoric?.

Dar ce s-a întâmplat, efectiv, în decembrie 1989? Timi?orenii spun c? revolu?ia le-a fost confiscat? de bucure?teni, iar bucure?tenii, tot „revolu?ionari" ?i ei, î?i arog? numai ei dreptul de a fi conduc?torii revolu?iei. Cei care continu? s? aduc? argumente pentru sus?inerea „loviturii de stat" sunt eticheta?i, în continuare, ca un fel de za? de la cafeaua discursului. Sociologic, faptele sunt limpezi în succesivitatea lor: mi?carea de revolt? popular? din Timi?oara s-a amplificat, progresiv, pe parcursul câtorva zile soldându-se cu ini?ierea unor institu?ii noi, în raport cu cele comuniste, înc? oficiale la Bucure?ti. În acel context, crea?ia istoric? ?i articularea unor secven?e procedurale de schimbare general? a întregului spa?iu social c?p?taser? adeziunea tuturor participan?ilor la mi?carea de strad?. Atunci, ocuparea institu?iilor locale ?i zonale a f?cut posibil? nominalizarea unor noi actori la nivelul puterii locale (Prim?ria) ?i la nivelul puterii zonale (Prefectura) prin recunoa?tarea acestora dup? competi?ia rangurilor lor de prestigiu civic ?i de implicare a lor în radicalizarea mi?c?rii de strad?; în acel context, din simpli nemul?umi?i, revolta?i, ace?tia ac?ionau în sensul ra?ionaliz?rii schimb?rii sistemului prin redactarea unor obiective care vor fi f?cute publice prin „Declara?ia de la Timi?oara", aceasta fiind, în realitate „programul revolu?ionar" centrat pe obiective na?ionale concrete ?i realist fomulate. Dup? ce intervalul de autoritate al lideran?ei na?ionale a fost ocupat în mod precipitat, la Bucure?ti, de un grup[5] lipsit de experien?a gestion?rii situa?iilor de criz? ?i a schimb?rii sociale aflate în curs, principalii lideri ai acelui grup au deturnat sensul schimb?rilor de la amplitudinea revolu?ionar?, la alte preocup?ri domestice pentru o reform? social? de tip „perestroika"; unii dintre membri grupului chiar au f?cut vorbire de perestroika (Silviu Brucan), iar al?ii de o posibil? umanizare a „socialismului" românesc (Ion Iliescu)[6]. Iat? confuzia de fond: revolu?ia fiind o discontinuitate istoric? radical? care nu se reduce la cucerirea puterii, ci presupune crea?ie institu?ional? de anvergur? istoric?, nu se poate continua cu o reform?, care presupune doar redistribuirea componentelor sistemului în aria aceluia?i regim de func?ionare a sistemului organiza?ional în cauz?. Ata?amentul praxiologic la aceast? confuzie explic? foarte bine situa?ia în care ne afl?m: actori decizionali f?r? cultur? social? corespunz?toare, sau simpli veleitari ideologici f?r? putere de discern?mânt, au promovat m?suri de factur? impresionist? cu impact strict emo?ional pentru a-?i men?ine poten?ialul de manipulare a diferitelor segmente ale dinamicii corpului electoral românesc ?i pentru a se men?ine în aria de simpatie a unor grupuri de interese comunitare în mod clar lipsite de interes pentru coagularea unui proiect de ?ar? pentru România. Iat? cum, ceea ce trebuia s? fie o competi?ie pentru reconstruc?ia surselor de coeziune social?, s-a transformat într-o permanent? confruntare, care a degenerat într-o stare de interminabil? conflictualitate, în care cecitatea social? a confiscat preocup?rile de compunere a sinergiilorsociale transformându-le în revendic?ri cronice; de cele mai multe ori nerealiste. Astfel, competi?ia pentru proiecte social-politice ?i polemica de idei s-a coborât pân? la nivelul unor atacuri la persoan? cu accente dramatice, dar f?r? perspectiva degaj?rii unor solu?ii cu acoperire comunitar?: gesticula?ii publice de tipul „Jos X!" sau „jos Y!" denot? o îngrijor?toare incapacitate a mentalului nostru colectiv de a ne ridica de la aspectele psihogene, la ra?ionalitatea unor op?iuni valorice cu impact ?i anvergur? istoric?[7]. Toate ini?iativele se consum? la nivel mediocru, sau chiar strict pasional, cu scopuri insignifiante: înlocuirea unor persoane cu alte persoane, care nu pot optimiza func?ionalitatea structurilor în spe?? atâta timp cât regulile de func?ionare a acestor structuri r?mân acelea?i, sau în cel mai bun caz sufer? îmbun?t??iri cosmetice. Aceasta este dovad? peremptorie de diletantism managerial la nivel macrosocial al celor care vor puterea de dragul puterii, f?r? s? propun? un proiect managerial[8].

În genere, cei peste 25 de ani ne-au convins c? este foarte simplu s? fii nemul?umit[9]. Problema este: ce solu?ie (proiect managerial) poate rezolva nemul?umirea pe care to?i o invoc? ! Perspectiva rezolutiv? necesit? comutarea accentului de la cearta pasional? pe problemele existente, la dialogul, chiar polemica, pe solu?iile alternative; nu confruntarea pe problem?, finalizat? cu afirmarea unui punct de vedere exclusivist, oricât de bun s-ar pretinde a fi acel punct de vedere, poate fi direc?ia bun? de explorare a unor solu?ii constructive, ci comutatea energiilor pe explorarea solu?iilor alternative. Se recomand? promovarea unor alternative la acela?i tip de probleme, pentru c? doar în acest context factorii decizionali devin capabili s? proceseze sugestiile care pot fundamenta deciziile cel mai pu?in vulnerabile pe termen mediu ?i s? elaboreze decizia strategic?; pe termen lung.
- Va urma -
--------------------------------------------
[1] Gheorghe Cionoiu, Mitul revolu?iei din Timi?oara, Timi?oara, 2014, manuscris.
[2] De la prima Lege („postrevolu?ionar?") a Înv???mântului, din 1995 ?i pân? la cea mai recent? (Legea nr.1/2011) ofertele educative al fost scoase de sub inciden?a ideologiei.
[3] Domnul inginer Ion Iliescu vorbea de preferin?ele Domniei-Sale pentru modelul suedez, pe care nu l-a explicat public nimeni pân? în cel mai imediat prezent.
[4] ?tefan Buz?rnescu, Bovarismul institu?ional ?i reforma româneasc?, Timisoara, Editura Augusta, 1998.
[5] Acest grup a fost, deseori (profesor/istoric Cristian Troncot?, 2014), calificat ca autor colectiv al unei lovituri de stat prin dizolvarea puterii instituite de autorit??ile comuniste dup? anul 1944.
[6] În acest punct de inflexiune a mi?c?rii istorice, termenul de „lovitur? se stat" pentru ceea ce a fost la Bucure?ti, este de net?g?duit, chiar dac? acest punct de vedere este considerat de c?tre bucure?teni ca eretic! Sus?in?torii acestui punct de vedere mai aduc ?i un alt argument: de la Timi?oara nu a fost inclus în prima garnitur? a Puterii postdecembriste nici un lider, tocmai pentru a nu se devoala caracterul de lovitur? de stat al grupului bucure?tean decembrist care a continuat luptele de strad? cu scopul justific?rii cuceririi total? a puterii ?i pentru a califica, astfel, toate protestele din alte jude?e ala României ca marginale ?i periferice „idealurilor revolu?ionare" ale bucure?tenilor. Putem spune c? este vorba de cinism, dar la scar? istoric? evenimentul nu trebuie colorat psihogen, ci consemnat ca atare.
[7] Dup? cum se vede ?i de la cele mai recente preziden?iale, cucerirea Puterii este relativ simpl?; problema este ce faci cu ea?!
[8] Zamfir Elena, Politici sociale, asisten?? social?, sociologie, Pite?ti, Editura Universit??ii, 2003.
[9] Chiar ?i Puterea se poate cuceri foarte u?or; chestiunea de fond, esta alta: ce faci cu Puterea atunci când o de?ii?

footer