Revista Art-emis
Iohannis, Preşedintele nimănui?! PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 08 Noiembrie 2015 17:12

General (r) Aurel Rogojan, art-emisPe ce mână joacă Iohannis?

Nu am putut remarca preocuparea vreunei puteri sau autorităţi a statului de a gestiona, în toate dimensiunile şi implicaţiile, criza provocată de tragedia familiilor care şi-au pierdut copiii, ori sunt la căpătâiul răniţilor care se zbat între viaţă şi moarte. România nu pare a avea un lider adevărat, un lider cu prestigiu şi autoritate morală, care să întruchipeze valorile în care crede comunitatea, pentru ca în momente ca acestea să ne polarizeze energiile către un ţel. Mulţimile revoltate, ieşite ori adunate în pieţele publice, au nevoie să-şi transmită, să le fie ascultate şi satisfăcute revendicările. In patru zile, nu s-a găsit o cale de comunicare. Cine şi cum îşi va asuma acest rol? Cine şi ce direcţie va da acestor revendicări, ştiut fiind că psihologia mulţimilor poate, cu foarte multă uşurinţă, excede raţionalităţii. Prima runda a „consultărilor" cu partidele, alianţele politice şi „societatea civilă" nu au avut un moment de bun augur. Astrologul Palatului Cotroceni a dat greş. Ori i-a schimbat vreun serviciu secret astrogramele, ori nu a avut datele reale ale „situaţiei operative din câmpul tactic". La baza acestei concluzii preliminare stă chiar scurta şi săraca declaraţie de presă a preşedintelui, după încheierea celor două zile de pelerinaj la Preşedinţie a partidelor, alianţelor şi a „societăţii civile".

Nu putem crede ce ne-a spus preşedintele, fiindcă am accepta că statul român nu mai există

Preşedintele a făcut o declaraţie care a aruncat în aer întreaga logistică de pregătire a marilor deciziilor politice, la vedere şi secretă, care are obligaţia corectei şi completei sale informări. Faptul de a fi fost captivat de „think tank"-ul „societăţii civile", de a fi aflat lucruri pe care nu le ştia, altminteri nu avea ce să aprecieze, decât dacă i s-a spus ce dorea să audă, trimit în ridicol importante departamente ale Administraţiei Prezidenţiale. În primul rând, cele de comunicare cu organizaţiile neguvernamentale, analiză politică, securitate naţională şi, în mod aparte, staff-ul Comunităţii Naţionale de Informaţii, condus de Dudu Ionescu. O mână de diverşi, chipurile, selecţionaţi dintre militanţii mitingurilor din ultimele două zile, au surclasat cele mai profesioniste şi performante structuri ale statului, plătite cu bani grei pentru ca Preşedintele să poată veghea la respectarea Constituţiei şi buna funcţionare a autorităţilor publice, la apărarea drepturilor şi libertăţilor noastre. Nu putem crede ce ne-a spus preşedintele, fiindcă am accepta că statul român nu mai există. Dacă nu ar mai exista statul România, Iohannis ar fi preşedintele nimănui! Gestul preşedintelui de a face un joc „în orb" pune serioase întrebări în legătură cu autorul regiei. Ceea ce ne apare şi mai îngrijorător este că, după toate datele, atâtea câte pot fi observate, inducerea crizei politice de la Bucureşti pare a fi o nouă verigă adăugată în lanţul slăbiciunilor care vulnerabilizează flancul estic al euroatlantismului