Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. dr. Ion Soare   
Duminică, 01 Noiembrie 2015 22:56

Parazitismul socialSchimb?rile rapide care se petrec pe mapamond în toate domeniile, explozia informa?ional? ale c?rei urm?ri le tr?im efectiv fiecare dintre noi, promovarea real? a unor valori precum democra?ia ?i libertatea (inclusiv libertatea de mi?care), dar ?i conflictele (uneori, sângeroase!) dintre civiliza?ii foarte diferite etc. - sunt tot atâtea realit??i ale unei evolu?ii f?r? precedent pe care o cunoa?te omenirea în prezent. Instruc?ia ?i educa?ia, indispensabile pentru preg?tirea viitoarelor genera?ii, par(e) c? ?in greu pasul cu t?v?lugul tehniciz?rii care vine agresiv din urm?, într-o competi?ie acerb?. Aceasta ar putea fi una dintre cauzele (?i scuzele!) degringoladei existente în înv???mântul românesc (dar nu numai!), despre a c?rui lege auzim c? se va schimba din nou! Trebuie, desigur, s? vedem partea bun? a lucrurilor, adic? faptul c? factorii deciden?i ?i speciali?tii no?tri în domeniu încearc? s? adapteze permanent - uneori, chiar „din mers"! - preg?tirea tineretului, cu comandamentele momentului.

În aceast? ampl? ?i complex? activitate, dar mai ales în condi?iile „democra?iei" opiniilor ?i a convingerilor, nu putem vorbi, desigur, despre „unitate de p?reri" sau „consens", aceste no?iuni ?i termenii care le acoper? fiind dezavuate din start ca „nedemocratice" sau chiar „nostalgice" (eufemistic vorbind!).. Nu aceasta, îns?, e problema pe care vrem s-o aducem în discu?ie, ci aceea legat? de con?inutul manualelor dup? care se pred?, strâns legat? de laturile educa?iei care se „implementeaz?". Acestea respect?, desigur, ni?te „comandamente" venite „de sus", de la conducerea ministerului de resort - care, de regul?, e politizat într-un sens sau altul; sau chiar mai de departe, dinspre Uniunea European? (via Bologna!). Aceasta înc? nu ar fi vreo nenorocire; vorba ceea: s? fie democra?ie, dar pu?in „dirijism" de unde trebuie, nu-i stric?, nu-i a?a? S? lu?m, de pild?, obiectul Pedagogie. Pe lâng? num?rul fluctuant al laturilor educa?iei (?apte, nou?, 11, 14 etc.), urmate, în mod obi?nuit, de etc. (sunt l?sate, deci, la aprecierea „alternativi?tilor"), constat?m c? dintre ele, a?a cum le-a înv??at (?i aplicat) genera?ia noastr?, dou? au disp?rut pe parcurs (sau au fost strecurate printre altele): educa?ia prin munc? ?i pentru munc? ?i educa?ia patriotic?. S? schimb?m, acum, „banda" ?i „decorul": afl?m c? circa patru milioane de români (din aproape 22 milioane câ?i erau/ eram „pe vremuri!"), majoritatea - tineri, sunt pleca?i la munc? în str?in?tate. Trecem (de?i n-ar trebui!) peste incapacitatea unor factori deciden?i de a crea suficiente locuri de munc? în ?ar?, dar ne întreb?m neretoric: de ce zeci de întreprinderi de toate m?rimile sunt neglijate ?i „falimentate" treptat ?i mii de hectare de p?mânt sunt l?sate în paragin?, când ar putea s? devin? tot atâtea mici ferme? Cu câ?iva ani în urm?, mi-am declarat triste?ea (nu dezacordul!) fa?? de exodul tinerilor no?tri speciali?ti în str?in?tate. „Sunte?i împotriva plec?rii lor?" - m-a etichetat imediat interlocutorul. „Nu! - i-am r?spuns, dar când peste vreun deceniu sau mai multe se va scrie o nou? istorie universal?, vor fi eviden?iate, ca de obicei, ??rile avansate precum S.U.A., Canada, Anglia, Fran?a, Germania, Spania, Italia ?i altele. Nic?ieri nu se va face m?car o men?iune despre realitatea c? progresul ?i prosperitatea acestor ??ri civilizate se datoreaz? ?i muncii calificate a milioanelor de români care au muncit acolo, mul?i stabilindu-se pentru totdeauna în acele ??ri; iar România va fi trecut?, ca ?i ast?zi, undeva pe la „coada clasamentului"! M? întreb ?i îi întreb pe profesorii care i-au înv??at în timpul cât au stat „sub ascultare": le vor fi spus ei vreodat?, oare, în cadrul orelor de dirigen?ie sau cu alte ocazii, c? nicio activitate desf??urat? nu e ru?inoas?, c? ar putea s?-?i deschid? o afacere ?i aici, „acas?", c? toate binefacerile din ??rile civilizate ?i comorile de art?, arhitectur? ?i tehnic? ale acelor state se datoreaz? muncii con?tiincioase ale locuitorilor lor, fie ace?tia americani, germani, englezi, francezi, spanioli, suedezi, finlandezi, japonezi, chinezi etc.?

Încheiem cu o secven?? - foarte actual? - pe care o vedem zilnic pe micile ecrane: sute de mii de asiatici, au pornit ?i se îndreapt? spre Europa civilizat?, într-un exod unicat al istoriei universale a ultimelor secole. La locurile de origine, ?i-au l?sat casele, p?mânturile ?i slujbele (cei care aveau a?a ceva!) ?i au pornit, asemenea unor indieni de acum o mie de ani, numi?i apoi atsinganos (în greaca bizantin? - numele unei secte de eretici, vocabul? care, printre alte sensuri, îl are ?i pe acela de „persoan? care nu se conformeaz? unor norme"), s? caute „o via?? mai bun?" (dac? nu exis? ?i alte „dedesubturi", cum se vorbe?te!), s? primeasc? „protec?ie social?" din partea unor etnii care au muncit con?tiincios secole de-a rândul, ca s? ating? ni?te standarde superioare de via??. Le-am privit cu aten?ie fizionomiile, le-am urm?rit reac?iile ?i comportamentul, le-am ascultat pu?inele cuvinte rostite: pe nici unul m?car, dintre imigran?i, nu l-am auzit c? ar vrea s? munceasc?! Cu toate scuzele ?i cu tot respectul, domnilor europeni super-civiliza?i ?i democra?i, îmi permit s? atrag aten?ia asupra unei realit??i care ar trebui s? ne îngrijoreze pe to?i: a ap?rut ?i cre?te de la o zi la alta, ca un monstru în aparen?? pa?nic, o form? nou? de parazitism social, încurajat? de „contrariul" s?u numit protec?ie social?, fie ace(a)sta de dreapta sau de stânga. Urmarea? Zeci de milioane de oameni de pe întreg mapamondul tr?iesc din „pomeni sociale". Este drept, totul se desf??oar? pe baza unor legi(sla?ii), dar, dup?, p?rerea noastr?, acestea ar trebui reconsiderate. ?i, în paralel, ar fi necesar? reintroducerea printre laturile educa?iei contemporane, a aceleia privind educa?ia prin munc? ?i pentru munc?.

footer