Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 29 Octombrie 2015 08:31

Ziua Armatei României, art-emis-„Si vis pacem, para bellum" (Flavius Vegetius Renatus)[1]

Plevna, Grivi?a, M?r??e?ti, Oituz, Odesa, Caucaz, Cotul Donului, Stalingrad, Carei, Ungaria, Cehoslovacia, mun?ii Tatra...

Neamul românesc a cunoscut întotdeauna jertfa ?i eroismul, ele fiind, de altfel, indisolubil legate de evolu?ia istoriei noastre. Orice act de prop??ire istoric? a fost, pentru România, consecin?a unor eforturi considerabile, al?turate pozi?iei active în fa?a evenimentelor. N-am fost neam de osta?i, dar parc? a fost scris undeva, într-o carte a lumii ?i a duhului atotbiruitor, ca neamul acesta de plugari ?i p?stori s? scrie cu sânge cele mai importante momente ale istoriei, atunci când încrâncenarea vremurilor a cerut-o. N-am fost neam de osta?i, dar n-a fost c?petenie de oaste str?in?, oricât de puternic?, oricât de biruitoare, care s? nu r?mân? impresionat? în fa?a curajului ?i a nenum?ratelor jertfe, pe care osta?ul român le-a dovedit întotdeauna cu statornicie, pe câmpul de lupt?. T?ria noastr?, t?ria o?teanului român se tr?gea din condi?ia sa de lucr?tor al p?mântului. Pentru români, oameni lega?i de glia str?mo?easc?, de truda pe care au oferit-o p?mântului, de bucuria ?i bel?ugul cu care acesta i-a r?spl?tit, reprezint? - în sens biblic - leag?nul vie?ii ?i al mor?ii. Urma?i ai str?bunilor daci, românii s-au n?scut ?i au tr?it aici, între aceste hotare, „la poarta furtunilor ?i a trecerii o?tilor", fiind gata s? moar? în ceasul suprem - uria? în?eles al jertfei pe care ei au adus-o de mii de ori: Plevna, Grivi?a, M?r??e?ti, Oituz, Odesa, Caucaz, Stalingrad, Carei, Ungaria, Cehoslovacia - mun?ii Tatra... locuri udate cu sânge de osta?ii români, pe care ast?zi un institut anti-românesc îi recondamn? la necinstire, uitare, cenzur? ?i interzicerea scrierilor lor. A? vrea s? ne putem întoarce în anii celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, s? putem modifica „viitorul"-trecut, s? putem conteni suferin?ele inimaginabile ale victimelor celei mai teribile încle?t?ri din istoria omenirii ?i a urm?rilor sale ?i s? ne cinstim eroii-martiri dup? cum merit?..

S?raca exprimare a cuvintelor nu va izbuti niciodat? s? cuprind? viziunea de dincolo de lume ?i de veacuri. Osta?ul român a mers la moarte ?i la biruin?? senin, grav ?i profund p?truns de împlinirea misiunii care - dincolo de clip? - a c?p?tat dimensiuni cosmice. Jertfa osta?ului român a fost, este ?i va fi jertfa pentru p?mânt, pentru România etern?, realitate fundamental?, primordial? ?i unic?. Jertfa osta?ului român c?p?tase cândva conota?iile ?i propor?iile unui proces religios, pentru c? ea ?inea de credin??, în fa?a c?reia genunchii no?tri nu ?tiu decât s? se plece, iar fruntea s? ating?, umilit?, ??râna cea îngro?at? cu sângele celor ce ?i-au dat obolul pentru ea. În urma raptului teritorial impus prin Diktatul de la Viena din anul 1940, românii r?ma?i sub ocupa?ia maghiar? se adresau unuia dintre cei mai mari militari ?i oameni de stat pe care i-a avut România: „Te vrem la Bicaz, Te vrem în Bihor, Te vrem la Feleac, Te vrem în S?tmar... La Tisa te vrem, Mare?ale!". (Poezie din volumul „Ne cheam? Ardealul" ed. 1944).

De-a lungul istoriei, România nu a dus r?zboaie de cotropire. Abandonat? de alia?ii „tradi?ionali" - Fran?a ?i Marea Britanie - preocupa?i de propria soart?, în pragul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial România s-a g?sit singur? în fa?a Istoriei. Teritoriul i-a fost ciuntit prin ultimatum, Diktat ?i în?elegeri între puternicii Europei. În r?zboiul drept declan?at de România împotriva Uniunii Sovietice în anul 1941, al?turi de Germania, pentru a-?i elibera cele trei milioane de fra?i de sub robia bol?evic? ?i pentru realipirea teritoriilor smulse ca urmare a odiosului pact Molotov-Ribbentrop, Armata Român? nu s-a putut opri la Nistru - grani?a de r?s?rit a ??rii. Legea aspr? a r?zboiului i-a purtat pe militarii români pân? la Cotul Donului ?i Stalingrad al?turi de Wehrmacht, cum tot aceea?i „lege" a Zeului Marte i-a împins în sens invers, dincolo de Tisa, hotarul de vest a României, lâng? Armata Ro?ie.

Dup? actul tr?d?rii na?ionale comis la 23 august 1944 de c?tre Regele Mihai, aliatul de pân? atunci a fost transformat în inamic, iar cu acceptul celor „trei" mari criminali: Roosewelt, Churchill ?i Stalin fostul inamic - cotropitor vremelnic - ne-a impus s?-i fim „alia?i". Cui au folosit disperarea ?i lacrimile v?duvelor, mamelor, fiicelor ?i surorilor, ale copiilor de osta?i români c?zu?i la datorie pe p?mânt str?in? Care a fost r?splata pentru suferin?ele îndurate de-a lungul greilor ani de r?zboi ? R?spunsul la aceste întreb?ri este pe cât de simplu, pe atât de crud ?i nedrept: noi suferin?e de lung? durat?, cu consecin?e inimaginabile. Intreaga elit? a poporului român: intelectuali, generali, ofi?eri ?i osta?i români au fost târâ?i în fa?a tribunalelor speciale - „Tribunalele Poporului", judeca?i sub regie str?in?, condamna?i pentru vini imaginare, arunca?i în temni?e sau asasina?i. Jocurile ?i tr?d?rile le f?cuser? „cei trei", la Casablanca ?i Yalta, tot astfel cum, la Malta, Bush Sr. ?i Gorbaciov au conceput „scenariul" efectului de domino în Europa ?i „focurile de artificii" decembriste din România. Al?i criminali au organizat „Prim?verile arabe", au creat conflicte, precum cele din Egipt, Libia, Ucraina ?i acum, Siria, au „n?scut" ?i dotat armate ale terorii planetare precum ISIS, au conceput, declan?at, sus?inut ?i controlat n?v?lirile secolului al XXI-lea, cu urm?rile dezastruoase inevitabile.

La nivelul ultimelor decenii ale secolului trecut Armata Român? reprezenta în zon? o for?? combatant? deloc neglijabil?, ceea ce constituia un inconvenient serios în ochii ocultei globaliste. Prin „efortul" considerabil al netrebnicilor no?tri politicieni, slugi prea-plecate ale st?pânilor lumii, cea mai r?mas din armat? a ajuns umbra fantomatic? a celei de alt?dat?. Dup? cacealmaua decembrist? s-a procedat premeditat ?i condamnabil la distrugerea ei pe c?i machiavelice, cu profituri colosale pentru câ?iva (afacerile: Motorola, Puma, F16... ?i contrabanda cu armament), demers finalizat prin eliminarea Armatei Române de pe tabla de ?ah a Europei, ca for?? militar?. Pentru compara?ie, dac? în anii '80 efectivele militare se ridicau la cca. o jum?tate de milion de oameni (cu logistic? ?i tehnic? ce impunea circumspec?ie), acum, în cel de-al doilea deceniu al mileniului trei, Armata Român? mai are pu'in peste. 70.000 de militari, dou? treimi dintre ei ocupând func?ii birocratice, iar cei opera?ionali, pu?i în subordinea N.A.T.O. Avem o armat? cu mai mul?i generali decât în anii '40, când efectivele militare atingeau milionul. Ast?zi, ca for?? militar? pozi?ia României, se situeaz? pe jenantul loc 51 în lume (al?turi de Ciad ?i Madagascar). Dintre cei pleca?i s? apere „pacea" pe alte meleaguri (un fel de mercenari în slujba intereselor altora), unii s-au întors în sicrie, al?ii s-au pricopsit cu „Sindromul Golfului" ?i cu afec?iuni psihice majore. Despre „Dotarea" actual? a „armatei" din teritoriul ??rii este jalnic?. Demn de semnalat, România este singura ?ar? N.A.T.O. f?r? avia?ie militar?. Se fac afaceri monstruoase pe lâng? care „Afacerea Dreyfus" sau „Afacerea Skoda" par un mizilic, se achizi?ioneaz? fregate ale for?elor militare str?ine, propuse pentru scoaterea din uz, avioane de lupt? cu mare grad de uzur?, toate reprezintând un poten?ial ?i real pericol pentru via?a echipajelor. Ce se va întâmpla în cazul unei ipotetice agresiuni armate? George Friedman de la Strafor sus?ine - pe drept cuvânt -, c? nimeni nu ne va ap?ra, nici N.A.T.O. nici, S.U.A. Are dreptate! Nimeni nu-?i va sacrifica fiii pentru România. În cazul unei previzibile confrunt?ri militare vom fi transforma?i în câmp de lupt? ?i poligon de tragere pentru beligeran?i, un Vietnam European într-un r?zboi al altora! Pentru cine ?i pentru ce?

Cândva, haina militar? impunea respect. Privi?i pe cele române?ti din vremea controversatului aventurier, Regele Carol al II-lea ?i, de ce s? nu recunoa?tem, uniformele militare ale celui de-Al Treilea Reich înc? trezesc interes. Ast?zi, în zilele oficiale de s?rb?toare - un caporal din armata S.U.A. poart? ?inut? demn? de un general, în timp ce un general din Armata României, uniforma unui caporal. Trist dar adev?rat! Luna octombrie a fiec?rui an con?ine ?i o zi festivist?, cea de 25 octombrie - dedicat? Armatei Române. O zi m?sluit?, „aranjat?" dup? ziua na?terii tr?d?torului de la 23 august 1944, tot a?a cum data de 9 mai 1877 a fost „deplasat?" spre 10 mai, ca s? coincid? cu ziua încoron?rii lui Carol I. Anul 2015, când comemor?m 75 de ani de la comiterea rapturilor teritoriale ale anului 1940, Armata Român? seam?n? cu o frunz? în vânt pe timp de furtun?, într-o Europ? bolnav?. O parodie, o fantom? a ceea ce reprezenta cândva.

25 octombrie 2014: „Coroane de flori depuse la Ansamblul Monumental « Glorie Osta?ului Român » din localitatea Carei, în cadrul manifest?rilor prilejuite de s?rb?torirea Zilei Armatei României ?i împlinirea a 70 de ani de la ac?iunile de eliberare a teritoriului na?ional purtate de Armat? în cel de-Al Doilea R?zboi Mondial. [...] Ajunse la frontier? din 1940, diviziile noastre sunt gata de un nou efort ?i de noi lupte al?turi de marii no?tri alia?i, pân? la înfrângerea total? a for?elor germano-maghiare»[2]. Eliberarea întregului teritoriu na?ional s-a ob?inut prin lupta eroic? a peste 525.000 de militari angaja?i nemijlocit în lupt?, între 23 august ?i 25 octombrie 1944. Dintre ace?tia au fost uci?i sau r?ni?i circa 58.000. Pierderile provocate inamicului s-au ridicat la 89.934 militari, dintre care 76.275 prizonieri. Eliberarea p?r?ii de nord-est a Transilvaniei nu a însemnat ?i încetarea luptelor duse de Armata României, care a continuat r?zboiul antifascist al?turi de puterile Na?iunilor Unite pentru eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei ?i Austriei, pân? la victoria final?"[3]. La atât a fost redus? întreaga istorie a Armatei Române. M? aflu într-o mare ?i umilitoare dilem?: la 25 octombrie serb?m Armata Român? sau comemor?m eutanasierea ei?

?i totu?i, Tr?iasc? Armata Românilor! S? acord?m cinstirea cuvenit? O?tirii Române pentru actele de bravur? ?i eroism ale tuturor acelora care în întreaga, adev?rata ?i sbuciumata ei Istorie ?i-au jertfit via?a pentru Patrie! Pre?edin?ii postdecembri?ti, Parlamentul ?i Guvernele României nu respect? jerfa suprem?. Militarilor români c?zu?i la datorie pe Frontul de est, în Stepa Calmuc? ?i la Cotul Donului le amenajeaz? cimitir, ru?ii. Ru?ine, Na?iune Român?, c? accep?i f?r? reac?ie asemenea sacrilegii!
Grafica - Ion M?ld?rescu
-------------------------------------------------------
[1] Adagiu latin atribuit lui Flavius Vegetius Renatus ?i tratat de acesta în scrierile sale intitulate „De Re Militari", vol. al III-lea. Expresia tradus? „Dac? vrei pace, preg?te?te-te pentru r?zboi" este interpretat? ?i prin exprimarea analogic?: o ?ar? puternic? este pu?in probabil s? fie atacat? de c?tre du?mani. [2]Comunicatul Marelui Stat Major din 25 octombrie 1944.
[3] Agerpress, 25 octombrie 2015 http://www.agerpres.ro/flux-documentare/2015/10/25/ziua-armatei-romaniei-10-04-00

footer