Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Noemi Bomher   
Duminică, 18 Octombrie 2015 18:18

Sean-Connery n.1930Îndoiala seniorilor despre via?a dup? moarte
„Ca s? ai o b?trâne?e lung?, trebuie s? începi s? fii b?trân foarte devreme." (Cato cel B?trân).

Pentru mitologia greac?, lumea mor?ilor era desp?r?it? de lumea celor vii prin râul Styx, leg?tura fiind f?cut? printr-o barc? condus? de Charon. Lumea mor?ilor era bine delimitat? de lumea celor vii, p?trunderea unui om viu pe t?râmul lui Hades fiind aproape imposibil?; acest lucru s-a realizat îns?, de câteva ori prin intermediul lui Heracles - puterea eroic?, dar ?i al lui Orfeu - puterea artelor. Platon sus?inea, influen?at de orfism, c? sufletul de?ine imortalitate. Drept pedeaps? pentru nelegiuirea primordial?, sufletul este închis în corp, ca într-un mormânt; existen?a întrupat?, a ceea ce noi numim via??, însemna pentru Platon, moarte. Moartea era începutul vie?ii adev?rate, dar aceasta nu avea loc decât dup? judecarea gre?elilor s?vâr?ite înaintea p?r?sirii corpului. T?râmul mor?ilor era, pentru greci, unul singur, condus de zeul Hades. Spa?iul mor?ii era subp?mântean al triste?ii, lament?rii, uit?rii, focului, urii, un loc str?b?tut de cinci râuri: Acheron, Cocytus, Lethe, Phlegethon ?i Styx (în unele legende, universul mor?ilor se divide ?i apar structuri separate ca Tartarul, locul damna?ilor ?i Câmpiile Elizee, locul eroilor). În mitologia egiptean? este recunoscut? existen?a vie?ii dup? moarte, aceasta fiind realizat? doar cu condi?ia reunirii dup? deces a celor trei elemente esen?iale ale fiin?ei umane: corpul, ba-ul (sufletul) ?i ka-ul (vitalitatea). În Orientul Mijlociu exista credin?a c? mor?ii sunt înc? vii, moartea însemnând doar o separare a sufletului de trup.

Cutremurarea seniorilor în fa?a mor?ii
„B?trâne?ea - când începi s? spui: niciodat? nu m-am sim?it atât de tân?r". (Jules Renard).

Religia budist? sus?ine faptul c? omul este captiv unui ciclu infinit: moarte-rena?tere în func?ie de karma acumulat? în timpul vie?ii, geto-dacii se credeau nemuritori, pentru ei moartea nu era decât o cale de a merge la zeul lor suprem, Zamolxes, zeul subp?mântean al vegeta?iei ?i al fertilit??ii. Diodor din Sicilia afirma despre ge?ii, contemporani cu grecii, în Biblioteca Istoric?: „Ei nu se feresc de moarte. S-a înr?d?cinat la ei credin?a pe care o avea Pitagora despre nemurirea sufletului omenesc care, dup? un num?r anumit de ani, ar intra într-un alt trup ?i ar începe o nou? via??". În religia cre?tin? exist? doar dou? destina?ii finale pentru oamenii tineri ori b?trâni, dup? moarte: prima Raiul, (Paradisul sau Edenul), acolo merg la înviere doar cei drep?i, r?scump?ra?i fiind prin sângele lui Iisus Hristos ?i a doua cale, în care moartea este definitiv?, f?r? speran?a învierii. Unele culte cred în existen?a Iadului (Infernului), unde merg p?c?to?ii pentru chinuri ve?nice. Soarta omului este stabilit? dup? judecata f?cut? de Fiul, dup? faptele de fidelitate cre?tin? pe care le-a f?cut omul când era în via??. La catolici exist? ?i Purgatoriul, un loc diferit de Rai ?i Iad, unde oamenii se pot purifica ?i î?i pot isp??i micile p?cate dup? moarte. Nu exist? o unanimitate universal? în ceea ce presupune credin?a cre?tin?, datorit? influen?elor credin?elor locale cu r?d?cini precre?tine. În tradi?ia biblic?, primul om, Adam, era la început nemuritor, dar a primit moartea drept pedeaps? de la Dumnezeu pentru c? a c?zut în ispit?, gustând din fructul oprit. Adam a trebuit s? se întoarc? în p?mânt, adic? în materia din care a fost creat corpul: „P?mânt e?ti ?i în p?mânt te vei întoarce" (Facerea 3:19). Moartea nu era considerat? în Vechiul Testament un sfâr?it, ci exista posibilitatea învierii, moartea era asociat? cu „somnul" (Iov-3:13), ceea ce implica o trezire la Judecata de Apoi. În Noul Testament nu apare o nou? filosofie despre moarte. În Noul Testament se men?ioneaz? clar c? sufletul (omului) poate fi nemuritor, mesajul Noului Testament fiind c? Iisus Hristos a învins moartea. Prin st?pânirea mor?ii, diavolul avea pe to?i oamenii în puterea sa, îns? Iisus, jertfindu-se pentru muritori, i-a eliberat, în Biblie se spune c? „cei care cred în Fiul lui Dumnezeu nu vor muri, ci vor avea via?? ve?nic?" (Ioan, 3:16). Via?a ve?nic? este acceptat? drept o form? a tinere?ii. În Coran se spune c? „fiecare suflet va gusta moartea" ?i c? fuga de moarte este inutil?. Musulmanii cred c? moartea vine ca o amor?eal? (sakra), pe care nu o po?i învinge.

Speran?a seniorilor în via?a dup? via??

„B?trâne?ea este vârsta renun??rilor ?i-a umilin?ei." (Ileana Vulpescu).
Omul vede adesea scene, evenimente întâmpl?ri din via?a personal?, dar dintr-o perspectiv? diferit?, ca ?i cum nu ar fi decât un simplu spectator. Senza?ia aceasta este înso?it? de o stare deplin? de lini?te ?i calm. Acest prim stadiu al mor?ii ?i al sfâr?itului ciclurilor vie?ii, obligatoriu dup? ultimul ciclu, al b?trâne?ii, s-a demonstrat în ultimii ani ca având cauze naturale; astfel de st?ri au fost ob?inute în laborator, f?r? ca m?car s? fie nevoie de o aparatur? sofisticat?, a?a cum ne indic? unele ecouri din mass media. Într-un volum, din 1975, Life after life (Via?a dup? via??), un medic, Raymond Moody public? rezultatele experien?elor unor oameni, ce au trecut prin moarte clinic? (aceasta din punct de vedere medical nefiind considerat? moarte propriu-zis?). Primul stadiu al mor?ii, ca dispari?ie a vitalit??ii, cale, pe care o parcurg ?i ?i-o amintesc aceste persoane, dup? revenirea din moartea clinic? este asem?n?tor cu stadiul de p?r?sire a corpului, apare sentimentul unei plutiri în afara trupului.

Sacrificii ?i prefigurarea nemuririi seniorilor prin amintirea ?i uitarea la b?trâne?e
„Fericirea este via?a activ?". (George C?linescu).

Dup? o perioad?, în scrierea indian?, Upani?ade se sus?ine c? sufletul se reîncarneaz? c?ci sufletul este indestructibil, doar sufletul este condamnat s? treac? mai multe etape pân? la o eliberare final?. B?trâne?ea reprezenta o etap? ce prefigura moartea ?i pentru dacii, galii, care sacrificau b?rba?i, când voiau s? afle r?spunsuri la întreb?ri privitoare la evenimente din viitor (le înfigeau sabia în piept, deasupra diafragmei, celui destinat sacrificiului ?i aflau adev?rul dup? modul în care c?dea victima) ?i druizii aveau o doctrin? complex? în ceea ce prive?te nemurirea, având o moral? ?i o viziune general, aparte despre lume, dup? cum, spre deosebire de zeii altor mitologii, zeii nordici, nu erau nemuritori, ci î?i câ?tigau aceast? atribu?ie mâncând merele fermecate ale Idunnei, care ofereau oamenilor tinere?e ve?nic?, dar nu îi f?ceau invincibili. Slavii antici, p?gâni, credeau c? lumea lor era un copac uria?, crengile reprezentând lumea zeilor - Paradisul, iar r?d?cinile erau lumea mor?ilor. În timp ce zeul Perun guverna sub forma unui ?oim lumea divin?, zeul Veles, înf??i?at ca un ?arpe, se încol?cea în jurul r?d?cinilor, p?zind lumea celor mor?i. Pentru slavi, acest t?râm nu era unul resping?tor, ci dimpotriv? era pitoresc ?i armonios, dup? cum reiese din basmele slavone.

Suflet, via?a de dup? moarte ?i b?trâne?ea seniorilor
„Dac? omul ?i-ar aminti mereu de fragilitatea lui ar înv??a s? fie modest" (Emil Cioran).

Cu toate c? moartea nu reprezint? un sfâr?it al sufletului, al fiin?ei, ci o continuare sub alte forme a existen?ei acestuia, moartea este v?zut? ca un eveniment tragic. Omul se desparte de ceea ce îi era familiar, devine altceva, nu mai este al?turi de cei dragi. Moartea este acceptat? în concep?ia româneasc? ca o condi?ie uman? de care nimeni nu poate sc?pa, cu toate c? b?trâne?ea ar fi, pentru suflet o etap? de acceptare, tragismul mor?ii este amplificat, dac? via?a mortului nu a parcurs a doua etap? a vie?ii, nunta, ca în cazul mor?ii tinerilor „nelumi?i", adic? nec?s?tori?i. Dup? moarte, sufletul se desparte de trup, se integreaz? cosmosului ?i se une?te cu natura, formând cu aceasta un întreg. Aceast? idee porne?te de la ni?te concep?ii p?gâne str?vechi, care probabil î?i au originea în mitologia traco-dac?, via?a de dup? moarte nu este decât o continuare a celei terestre, sufletul omului fiind aproape de spa?iul în care a vie?uit, idee dezvoltat? ?i în balada Miori?a. În cazul tinerilor ne-lumi?i exist? un ceremonial în timpul înmormânt?rii, în care se celebreaz? nunta cu natura ?i cu moartea, în încercarea de a conferi lini?te ve?nic? mortului. Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviæ cu privire la credin?a românilor despre moarte: „aproape tot norodul de rând crede c? fiec?rui om Dumnezeu îi hot?r??te ziua mor?ii; iar înaintea acesteia nimeni nu poate s? moar? sau s? piar? în r?zboi...". Soarta fiind fix?, frica nu aduce nici un fel de câ?tig personal. S. Freud arat? c? uitarea b?trânilor poate fi explicat? fascinant, prin amintire sau prin r?zbunare, blestem. Pentru a evita uitarea s-au n?scut calea rela?iei cosmice, ori aceea a rela?iei din familie cu b?trâne?ea[27].

Soarta artelor ?i b?trâne?ea seniorilor
„S? î?i dore?ti s? fii s?n?tos este o parte din s?n?tate." (Seneca).

Debutanta din 1969, Nina Berberova avea ?aptezeci de ani (n?scut? la Sankt-Petersburg în 1901, exilat? la 21 de ani) când începea s? î?i nareze existen?a precar?, prin continentele lumii, construind o proz? atemporal? (Acompaniatoarea, Cartea fericirii, Învierea lui Mozart, Asta?ev). Cre?terea, maturarea, înv??area duc, la b?trâne?e c?tre o etap? selectiv?, frumoas? ?i liber?, percep?ia ?i atitudinea fa?? de persoanele în vârst? a pendulat în func?ie de statutul social, ?i adesea devin compensatorii, c?ci particularit??ile genetice, somatice, morale sau sociale difer? devenind compensatorii (v?duv, bunic, pensionar, voluntar), fa?? de rolul activ anterior, mai dificil? la b?rba?i decât la femei, în mediul urban diferen?iat fa?? de mediul rural, cu anumite proiecte ?i particularit??i financiare, cu deficien?e fizice ?i psihologice, care duc la izolare. De aceea este important? refacerea unei rela?ii fie prin paradigma interioar?, fie prin paradigma ambian?ei, cu vârste reale ori imaginare, ce construiesc un spa?iu special, creat, nunt? ideal? cu destinul, real ori aparent. B?trânul ?i marea de Ernest Hemingway simbolizeaz? b?t?lia omului cu existen?a, prin lupta cu pe?tele în încordare surd?, când b?trânul strânge în mâinile r?nite frânghia, de care trage din r?sputeri uria?ul venit din adâncuri, înfruntarea pe fa?? ca la uciderea marlinului sau la lupta cu rechinii ?i rarele momente de destindere înseamn? mai ales efort cotidian, bucuria, victoria si m?re?ia înfrângerii în lupta zilnic?, când important? este m?re?ia curajului de a lupta. Seniorii sunt organiza?i într-un un grup ?int?: direct format din membri ai grupurilor de autoajutorare ?i voluntariat ale seniorilor ?i indirect cu un risc când sunt preocupa?i de izolarea social?.

-----------------------------------
[27] S. Freud, Introducere în psihanaliz?, Editura didactic? ?i pedagogic?, Bucure?ti 1992, p. 419.

footer