Revista Art-emis
Magica lume a bătrâneţii (4) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Noemi Bomher   
Miercuri, 14 Octombrie 2015 20:06

Sophia Loren - n.1934De ce se meditează despre bătâni?

Componenta motivaţională a bătrâneţii: coerenţa. Visul la bătrâneţe este un privilegiu, devii extra-terestru. Nu aveţi încredere în cei care au peste 30 de ani! - lozincă a protestatarilor europeni din 1960. Speranţa şi seniorii! În Civitas Dei (22-24), Sfântul Augustin citează ideea lui Vaaron că palingenezia se realiza după 440 de ani şi timpul ideal al existenţei este de 110 ani, longevitatea este un dar şi Vechiul Testament o propovăduieşte. Am selectat câteva modificări ale relaţiei din 2015 cu bătrâneţea, din perspectiva mea şi a celor dinaintea cărunteţii mele:
Trăsăturile seniorilor! Poate că trăsăturile omului bătrân sunt altele faţă de ridurile vizibile, ori de poziţia aplecată: ceea ce devine vetust este corpul aparent, trupul şi creierul reprezintă un dar & capcană a timpului, dualitate vizibilă în portretul dublu al lui Ghirlandaio, care arată în 1490, la Florenţa, importanţa relaţiei dintre vârste, alături de eleganţa speranţei tinereţii, ambele fiind structurate fie ca oglindire inversă, fie ca o relaţie ideală sugerată de imaginea cărării spre înălţimi, din colţul picturii.
Adevăruri despre seniori! Puneţi întrebarea cine sunt bătrânii? pe orice sistem de tip Internet, veţi observa că răspunsul este literar, poate cu trimitere la proverbe sau creaţii artistice de tip modern, altfel concluzia ar fi: tinerilor nu le pasă de cei în vârstă, cei maturi nu au timp decât pentru familie, cei în vârstă, pot fi bolnavi, nu mai văd bine, tehnica de acum îi depăşeşte, nu toţi au mijloace financiare la senectute.
Modificări ale seniorilor! Totuşi, nu există o fiinţă umană fără a admite importanţa sfârşitului conştientizat, dansul final cu moartea este important, oferă curaj, demnitate, onoare la nivel fizic şi moral, ceea ce Lorca numea duende, termen preluat de la gitani cu trimitere la capacitatea de a înfrunta până la capăt credinţa, încrederea, credibilitatea faţă de un destin al libertăţii, oferit de un final al posibilităţii de a sfârşi un joc plin de speranţă sau nu: „Zideşte în mine o inimă curată, pune în mine un duh nou şi statornic!" (Psalmul 51/10), bătrâneţea oferă coerenţă vieţii, ca o trăsătură terminus a cunoştinţelor coerente despre relaţia situaţiei fiecăruia în lume, produs al existenţei.
Proverbe despre seniori! Unii vârstnici aşteaptă un loc liber la un cămin de asistenţă, oricum bătrânii nu citesc pe Internet proverbele biblice care trimit direct la relaţia insului cu Divinitatea carismatică: „Dumnezeu îi ia la el pe oamenii buni fiindcă îi iubeşte", Proverbele 28:25; Filipeni 4:6, 7). Se pare că moartea rămâne indiferentă şi calmează la timpul bătrâneţii prin prezenţa iubirii şi a eternelor etape parcurse, bătrâneţea poate fi întâmpinată fie cu prudenţă, fie cu înţelepciunea poveştilor, de aceea există imboldul de a comenta persoana în vârstă la o beţie fără vin, pardon, un vin fără beţie, ceea ce ar presupune tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte[23].
Credinţe ale seniorilor! Seducţia nemuririi, care îi bântuia pe alchimistul chinez Ko Hung acum 1.700 de ani, sau pe filosoful englez Roger Bacon în secolul al XIII-lea, nemurirea cerea moderaţie alimentară şi se deschide acum sub semnele moderne, precum în aflarea treptelor din spirala ADN[24]. De exemplu, cultul strămoşilor la romani, sub o formă a senectuţii duce la altă lume decât aceea zilnică, toga şi barba purtate de bărbaţi demonstrează sobrietate şi putere în discernerea faptelor. După anul 90 d. H. când a început cucerirea Daciei de către romani, arată prin imaginile de pe Columnă chipuri de locuitori de pe aceste meleaguri cu barbă, nu neapărat bătrâni, cât adepţii unui sistem de comportament special, alături de modalităţile sufleteşti şi medicale socotite neobişnuite, precum descântecele ca leacuri tracice, sugerate de Platon, în Charmides, elementele de referinţă fiind lucrări de geografie, stratageme militare, farmacopeea lui Dioscoride sau Dialogurile lui Platon, Vergiliu, Horaţiu, Ovidiu, Dio Chrysostomul. Aşa arată, în 1980, auto-portretul unui pictor român cu succes, Corneliu Baba, care cu zece ani înainte se vedea arlechin. Schimbarea de mentalitate a oricărui om, apărută odată cu modificarea anilor, porneşte de la repede, inteligent, visare către o altă organizare, referitoare la scara succesului fiinţei şi la trecerea de la cantitate la calitatea comunicării inter-umane: tânărul învaţă, acel care este matur acţionează, cel care este bătrân re-memoreză, doar tinerii nu se tem de bătrâneţe[25].

Sfaturi inutile pentru seniori!

Imaginea trupului, a sufletului şi structura spiritului unei persoane în vârstă face parte din temele credinţei, adaptată la gusturile, imaginaţia, aspiraţia şi moravurile societăţii; la început, maturii aparţin structurii unor principii religioase; vârstnicii depind de o autoritate juridică, alături de una militară. În proverbul românesc „Cine nu are bătrâni să-i cumpere" apare o mentalitate deosebită, multe popoare cred în necesitatea de a renunţa la bătrânii povară: eschimoşii duceau vârstnicii pe o banchiză, alte popoare de stepă (ungurii şi pecenegii îi utilizau ca ţinte vii), în Normandia cei bătrâni erau puşi să urce pe o scară cu treptele tăiate. Tipul de societate, până în secolul al XX-lea, structurat pe armată cerea mereu oameni tineri, capabili să lupte:
Dulce et decorum est pro patria mori! (Horatius, III. 2. 13)[26].

Ora Bătrâneţii. Componenta scrisului: vârsta a treia şi testamentul
Trei feţe: Copilul râde: „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!" Tânărul cântă: „Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!" Bătrânul tace:„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!". (Lucian Blaga, 1919)

Prag de mileniu şi bătrâneţea în tăcere: Importanţa trecerii de la alfa la omega atât pentru cei tineri, cât şi pentru acei în vârstă, porneşte de la importanţa ciceroniană pentru oamenii fiinţând în toamna vieţii. Chiar dacă se ştie că toate sunt deşertăciuni, adevăraţii înţelepţi biblici ştiu că finicul înfloreşte târziu şi bătrâneţea reprezintă un timp favorabil al amintirii şi al respectului. „Povara vârstei este mai uşoară pentru cel care se simte respectat şi iubit de tineri", precum susţine Cicero. În octombrie 1999, Papa Ioan Paul al doilea se adresează printr-un Magisteriu, secolului al XXI-lea şi face apel, din perspectiva vârstei sale celor trăitori în alt mileniu, pornind de la Virgiliu, „Fugit irreparabile tempus", Georgice, III, 284, ori precum în rugăciunea spusă de Papa Ioan Paul al doilea: „In hora mortis meae voca me, et iube me venire ad te".

În ceasul morţii mele cheamă-mă şi porunceşte-mi să vin la tine

Uimirea şi tăcerea bătrânilor: „Bătrâneţea însăşi este o boală". (Terentiu, Formio). Ora bătrâneţii şi temele personale, literare, filozofice, artistice, existenţiale etc., afirmate şi gândite, la propriu şi la figurat arată că obsesiile, alter egourile vârstei devin mereu altfel, importantă astăzi, în mileniul al treilea, pare tăcerea bătrânilor, care devine încrederea în sine, care apără omul de o mulţime de boli, care arată fiinţa umană şi relaţiile ei cu sine: corp, suflet, ori cu Divinitatea: „Şaptezeci sunt anii vieţii noastre,/ optzeci, pentru cei mai în putere,/ dar în marea lor parte sunt trudă şi durere;/ trec repede şi noi dispărem". (Psalmul, 90[89], 10). Componentele existenţei se realizează odată cu naşterea omului, acestea depind de mai mulţi factori: materiali, economici, social, de colectivitate, locuinţă, grad de confort, de caracterul muncii şi al profesiei, de spaţiul şi timpul manifestării, de tradiţii, nivel de cultură şi religie, în relaţie cu viaţa până la bătrâneţe şi moartea. Lumea bătrâneţii anunţă lumea morţii şi un alt spaţiu.
- Va urma –
------------------------------------------
[23] „O palmă îi trase Moartea lui, care se uscase de se făcuse cârlig în chichiţă, şi căzu mort, şi îndată se şi făcu ţărână." Petre Ispirescu, Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, Editura Vox, Bucureşti, 2006.
[24] La nivel general, speranţa de viaţă medie înregistrată în Islanda este de peste 81 de ani (date valabile pe 2007), nu departe de japonezi (peste 82 de ani), francezi (aproape 81 de ani) şi americani (aproape 78 de ani).
Cf. http://www.descopera.ro/dnews/2517318-islandezii-detin-recordul-mondial-de-longevitate
[25] Cf. bătrân s., adj. 1. s. moş, moşneag, (pop.) unchiaş, (reg. şi peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. şi Maram.) vâj. (Un ~ cu plete albe.) 2. adj. trecut, vârstnic, (înv. şi reg.) vechi. (Un om ~.) 3. adj. străvechi, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.). Antonim cu june, tânăr, nou. http://www.dexro.ro/sinonime/b%C4%83tr%C3%A2n
[26] „Dulce et decorum est pro patria mori:
mors et fugacem persequitur virum
nec parcit inbellis iuventae
poplitibus timidove tergo."

footer