Revista Art-emis
Magica lume a bătrâneţii (3) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Noemi Bomher   
Duminică, 11 Octombrie 2015 22:56

Donald Sutherland-n.1915Scriu pentru mine însămi!

Nu uitaţi: termenul bătrâneţe poate fi comentat în relaţie cu: religie, moarte, suflet, har, arginţi, contemporaneitate, precum într-o poezie premonitivă din 2005, de Adrian Păunescu: „Murim de neciteaţa noastră viaţă": „Murim de-atâţia ani şi-atâtea veacuri,/ Murim degeaba, noapte ca şi zi,/ Murim invidiindu-i pe cei vii,/ Murim de răzbunarea unor fleacuri.// Murim de ştreanguri şi murim de tunuri,/ Murim absurd de miere şi venin,/ Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,/ Murim de lipsuri şi murim de bunuri.// Nu ne putem ascunde nicăierea,/ În gaură de şarpe sau în cer,/ În faţa morţii, picotind stingher,/ Cădem şi ne acoperă tăcerea./ Murim de moartea noastră neciteaţă,/ Murim de neciteaţa noastră viaţă!" Bătrâneţea a fost o verigă între generaţii, chiar dacă astăzi pare că nu mai are acelaşi rol de păstrător al informaţiei morale, utile al tatălui protector şi ins în relaţie cu zeii, seniorii reprezintă o forţă, mai puţin coercitivă, de tipul Sfat al bătrânilor, Pater familias, rareori hotărârile juridice şi religioase apar drept cutume sociale; societatea celor tineri acceptă legătura pentru seniori prin rememorarea, uneori coordonarea vieţii culturale; chiar dacă elementul esenţial din relaţia cu bătrâneţea se referă la construcţia unor noi tipuri de existenţă, cu elemente de onoare - regret, care suplinesc aparenta construcţie, mereu novatoare în toate domeniile, cum este de exemplu, informatica. Uneori, la bătrâneţe, autoritatea în faţa cetăţii se pierde şi aceasta se observă în numele de familie, cu patronimic masculin (la populaţiile cu o cultură de tip slav - slovacii numele feminine trebuie să păstreze relaţia cu numele tatălui), dar spaţiul magic, la bătrâneţe a rămas feminin (multele profesii de adjuvant terapeutic psihologic sunt atribut al doamnelor în vârstă). Dar se pare, frumuseţea exprimărilor despre senectute, mutată în inimi, face minuni, măcar pentru emitent, acesta are cui să scrie, chiar dacă lectorul este doar el însuşi, vârsta se percepe în funcţie de persoană şi de modul în care Omul se simte, pe sine însuşi, în funcţie de idealuri şi artă.

Cum sunt bătrânii? Componenta pragmatică: intenţionalitatea
„Nemo enim este tam senex qui se annum non potet posse vivere - Nimeni nu este atât de bătrân, încât să nu creadă că mai poate trăi un an!". (Cicero, Cato Maior)

De senectute ritual ştiinţific al seniorităţii: principiul ritual al seniorităţii trimite către un spaţiu special, mai ales masculin, loc situat între existenţa reală şi aceea de dincolo de moarte; de aici termenii utilizaţi emfatic: presbyteros, venerabil, faţă de spaţiul senectuţii peiorativ şi terifiant feminin: descântătoare. Noţiunea cheie bătrâneţea trimite spre un câmp discursiv ştiinţific (vârstele omului), didactic (manifestarea artistică) cu o categorie de locutori marginală, fie ca o practică specifică doar fiinţei umane (se pare că elefanţii recunosc oasele strămoşilor), fie inutilă (se citeşte foarte puţin).Motoul latin aparţine lui Cicero[16] din Cato Maior De senectute, scris în 44 î. H.; text dedicat lui Atticus; dialogul antic se structurează pe o scenă, în care Cato cel Bătrân, cu serenitate şi înţelepciune conversează, la sfârşitul vieţii, prin 150 î. H. cu tinerii Scipio şi Laelis, care argumentează împotriva bătrâneţii, întrucât atunci se pierde vigoarea: pentru romani, bătrâneţea începea la 60 de ani, când nu mai exista altă activitate, nu mai apare plăcerea şi moartea este aproape şi frica dispare dialogând: De aceea am ales din practica dialogului universitar o discuţie referitoare la bătrân, bătrână, bătrâni, -e, iniţial un adjectiv, devenit substantiv, ce trimite la fiinţa umană, care trăieşte de mulţi ani, care există de mult timp, de demult, utilizată ca locuţiune în formula din bătrâni, ce trimite la vremea veche; familiar termenul bătrân semnifică tată, mamă, părinţi, cuvântul provine din latinescul betranus (veteranus).

Idealizând senioritatea

Sub masca personajului Cato, în De senectute, Cicero idealizează bătrâneţea, evocă personaje celebre din istorie şi arată că bogăţia omenirii provine din atitudinea sufletească, nu din sănătate sau boală, ci din maturitatea facultăţii intelectuale, din dispoziţiile memoriei, preferabile forţei fizice, când la bătrâneţe, convivialitatea înlocuind pierderea plăcerilor sexuale şi imortalitatea inimii, înlocuieşte spaima sfârşitului apropiat.

Aici, acum seniori

În România, speranţa de viaţă la naştere în 1900 era de doar 36,4 ani. Secolul al XX-lea a fost martorul unui progres imens, în 1974-1975 speranţa de viaţă ajungând la 69,3 ani, în 2011, speranţa medie de viaţă este de 73,98 de ani (70,5 ani în cazul bărbaţilor şi 77,6 ani în cel al femeilor). România se află pe locul 109 în clasamentul mondial al speranţei de viaţă, pe primul loc aflându-se Monaco, cu 89,73 de ani. Conform unui studiu, publicat în jurnalul Science, în aproximativ şase decenii, ţara aflată pe primul loc în acest clasament va avea o speranţă medie de viaţă de 100 de ani. De-a lungul vremii: Timpul manifestării vieţii oamenilor a început să fie mai lung în secolul al XXI-lea: fie ca rezultat al descoperirilor ştiinţifice, ajutate de o deschidere spre alte ţinuturi geografice, fie prin apariţia altor sisteme alimentare şi prin existenţa altor adjuvante ale longevităţii[17], precum este cultura. Se poate sugera că sistemul de acceptare al prelungirii vieţii fiinţelor umane, depinde de modul de gândire al societăţii, un exemplu este oferit de o imagine a unui conducător antic, a lui Servius Tulius[18], din a doua jumătate a secolului VI î. H., portretul arată că un leader trebuie să fie om matur, menit să accepte soarta proprie şi a altora, şi că dreptul de a conduce nu coincide cu senectutea, poate doar gândirea apare ca un rezultat al acceptării modificărilor vârstei; bătrâneţea reprezintă pentru români un spaţiu de cunoaştere a autorităţii tutelare a străbunilor, de aici îngroparea şi cultul Moşilor, ca dominaţie a senectuţii, ca ordine socială, religioasă, legislativă, administrativă, juridică, garant al normelor prin Sfatul bătrânilor şi Pater familias.

Seniori contemporani: Am selectat câteva modificări ale relaţiei anului 2015 cu bătrâneţea, din perspectiva mea şi a celor dinaintea cărunţelii mele, privire pornită din unghiul de vedere, antropologic, mental, artistic. În 1950, în Franţa, erau aproximativ 200 de centenari; în 1990, erau 4000; se preconizează că în 2050, vor fi 150.000 de centenari[19], banii plătiţi ca răscumpărare pentru moarte în Evul Mediu depindeau de vârsta celor ucişi: dacă omorai pe cineva de peste 65 de ani, trebuia să plăteşti 100 de galbeni, cât se plătea şi pentru un copil sub 10 ani, dacă omorai pe cineva între 15 şi 25 de ani, plăteai 150 de galbeni, iar între 20 şi 50 de ani - 300 de galbeni; în Roma antică exista un slogan: „Sexagenarios da ponte!" - „Cei de 60 de ani să fie aruncaţi de pe pod!", în 1968, la Paris o lozincă era: „Nu aveţi încredere în cei care au peste 30 de ani!"

Seniori prin durere: În dialogul De senectute, dedicată unui prieten senex de 66 de ani, Cicero enumeră cele patru motive odiosa, pentru care bătrâneţea ar fi nedorită: la senectute, trebuie să te retragi din viaţa activă: la senectute, este evidentă şubrezirea corpului, la senectute, apare declinul plăcerilor senzuale, la senectute, moartea devine iminentă.

Seniori prin prin bucurie: Fiecare dintre aceste argumente conţine un contra-argument aplicabil şi, oarecum, plăcut, precum la 1548, în portretul lui Tiţian, Papa Paul al III-lea: la senectute, te poţi dedica muncii contemplative, creative, la senectute, corpul poate fi sensibil la alte structuri intelectuale şi fizice, decât acele existente în tinereţe, la senectute, senzualitatea este controlată, precum trebuia să existe şi în tinereţe. În viaţa omului apare şi o saţietate faţă de ceea ce a fost, se pare că sufletul este nemuritor şi că moartea înseşi apare ca o aventură.

Seniori prin prin cultură: Sistemul seniorităţii[20] se modifică în funcţie de diversele culturi, fiecare populaţie dezvoltă un respect special, societatea arată că dincolo de fecunditate, un element esenţial derivă din ritualuri[21], unde principiul seniorităţii reprezintă un model destul de frecvent în cadrul diverselor societăţi. Reprezentările mitologice şi imaginea din arte a bătrâneţii arată complexitatea imaginii în cultură, întrucât vârsta presupune o ordonare a vieţii sociale, la nivel organic, psihologic, mai ales, cultural, ca valoare religioasă (corpul fragil se combină cu înţelepciunea), iniţierea anterioară a vieţii atrage etapa emblematică, trecerea de la rolul de părinte, producător, războinic spre etapa de sens reflexiv, ierarhic superior, precum vârsta de aur, cu sens politic, venerabil, de păstrare a ritualurilor trecerii spre moarte: plăcerea şi puterea sunt covârşite de respectabilitatea unei treceri echilibrate spre mister, impregnate de sacrul iniţierilor. Traversarea cu succes a diferitelor etape ale existenţei de către Om duc la activitatea de senior. Astăzi, cei tineri se minunează pe Facebook despre manifestările politice ale unui bătrân actor celebru, Radu Beligan; idolii estetici de acum sunt alţii decât ai seniorilor de altădată, maturii au griji materiale şi se referă la senectute, doar în funcţie de modalitatea de a atrage în calcule economice, pe acei cu forţe financiare.

Seniori prin sfaturi inutile: Pentru o viaţă îndelungată în stare de sănătate, o mare importanţă o are aportul caloric moderat, alimentaţia mixtă, consumul de carne moderat de model lacto-vegetarian şi prepararea cât mai simplă a alimentelor; majoritatea celor care au depăşit vârsta de 85 de ani, au mâncat de 3-4 ori pe zi şi au avut un program regulat de masă, în care masa principală a fost cea de prânz.

Seniori prin modificarea mentalităţii: Schimbarea de mentalitate a oricărui om, apărută odată cu modificarea anilor, porneşte de la repede, inteligent, visare către o altă organizare, modificată în timp, spaţiu şi cauză. În gândirea vetustă apar restricţii clare, oferite de modificările corpului odată cu parcurgerea unui timp, dar există şi o gândire nouă, raportată nu atât la modificarea tipului de informaţii despre corpul propriu şi trupul celorlalţi, cât mai ales, referitoare la scara succesului fiinţei şi la trecerea de la cantitate la calitatea comunicării inter-umane. Tânărul învaţă, acel care este matur acţionează, cel care este bătrân re-memoreză, doar tinerii nu se tem de bătrâneţe[22], întrucât bătrânii o ignoră prinrolul de girant şi rolul de management ritual: descântătoare, moaşă de neam, naşă, bunică, zoritoare, ajutor pentru ritualul funerar.
- Va urma -
-------------------------------
[16] Cicero a compus textul după 63 de ani, probabil era uşor nemulţumit, arată că nu suntem similari animalelor, de aceea trebuie să acceptăm un sistem al datoriei faţă de societate şi al unui mod al perpetuării după momentul acesteia: a te gândi fără regret la trecut şi fără spaimă la viitor.
http://www.thelatinlibrary.com/cicero/senectute.shtml
[17] Longevitatea şi fertilitatea locuitorilor din Okinawa, Japonia, au atras atenţia cercetătorilor prin lipsa aterosclerozei, a artrozelor, a cancerului şi a altor boli degenerative, chiar şi la indivizii cu o vârstă înaintată. Acest fapt a fost atribuit dietei locale, bazată pe vegetale (cereale, fructe şi zarzavaturi), factorilor genetici, stilului de viaţă, precum şi a factorilor de mediu.
[18] Regele Romei între anii 578 î.H.-534 î. H.
[19] Cf. Andrei Pleşu, http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/batrinete-intrebari-nelinisti-bucurii
[20] Seniór2, -oáră, seniori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. şi f. (Sportiv) care a depășit vârsta juniorilor, vârstă care variază de la sport la sport, de obicei peste 18 ani. 2. Adj., s. m. şi f. (Persoană) mai în vârstă, mai bătrână. 3. S. m. (Pus lângă nume propriu de persoană, senior apare în opoziţie cu junior) Tatăl (considerat în raport cu fiul). [Pr.: -ni-or] – Din fr. Senior.
[21] În Monaco, locuitorii ajung în medie la vârsta de 89, 68 ani, cu 10 ani mai mult decât trăiesc americanii.
[22] Cf. bătrân s., adj. 1. s. moş, moşneag, (pop.) unchiaş, (reg. şi peior.) ghiuj, (reg.) bât, (Transilv. şi Maram.) vâj. (Un ~ cu plete albe.) 2. adj. trecut, vârstnic, (înv. şi reg.) vechi. (Un om ~.) 3. adj. străvechi, vechi, (fig.) cărunt. (Prin codrii cei ~.). Antonim cu june, tânăr, nou.
http://www.dexro.ro/sinonime/b%C4%83tr%C3%A2n

footer