Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
George Liviu Teleoac?   
Joi, 24 Martie 2011 22:16
Teleoaca George LiviuÎn bun acord cu subtitlul s?u, Istorie ?i semnifica?ie în religie, cartea cu caracter de sintez? a lui Mircea Eliade, intitulat? Nostalgia originilor, consolideaz? ideea conform c?reia istoria religiilor ar putea avea o contribu?ie de prim? importan?? la formarea unui nou umanism la scar? planetar? [1]. Pe deplin sus?inut de spiritul s?u enciclopedic, Mircea Eliade a în?eles mai bine ca nimeni altul c? restaurarea omului ?i a societ??ii în întregul ei const? în recuperarea ontic? a sacrului, ceea ce presupune dep??irea diferen?ierilor religioase, diferen?ieri care au poten?at prea multele st?ri de conflict ale lumii. Pentru a evita capcanele vulgariz?rilor, întregul proces de resturare se cere a fi întemeiat pe istoria religiilor, care ne poate conduce în cele din urm? la originile marilor religii ale lumii, acolo unde diferen?ierile p?lesc în fa?a a ceea ce este esen?ial. De?i pierdut? în negura mileniilor ?i considerat? de nerecuperat, originea religiilor a ie?it la lumin? prin analiza comparat? a teonimelor. În mod concret ultimele cercet?ri au condus la sintagma teoninic? arhetipal?, dar ?i la vatra matricial? a religiilor lumii, prin a c?rei cinstire în comun se va înf?ptui primul pas real spre unitatea religioas? devenit? o mare aspira?ie a prezentului. În drumul spre dorita unitate, tot atât de important este faptul c? rânduiala religioas? din vatra matricial? p?streaz? prin tradi?ie direct?, dar în forme actuale, temeiurile sacre ale religiilor lumii, dobândind astfel legitimitatea necesar? generaliz?rii ei menit? a des?vâr?i unitatea ecumenic? a lumii, în locul a?a zisei toleran?e religioase devenita, în fapt, un fel de indiferen?? cu iz secularizant.. Deosebit de important este faptul c? unica rânduial?, cea a lui Melhisedec, poruncit? prin Psalmul 109 pentru unitatea religioas? se refer? tocmai la aceast? rânduiala p?strat? în vatra matricial? a religiilor lumii. Binecunoscuta filia?ie în succesiune temporal? IUDAISM – CRE?TINISM – ISLAMISM, al?turi de faptul c? unuia ?i aceluia?i Dumnezeu a lui Avraam, I s-au închinat ?i Isaac, dar ?i Ismail, primul s?u fiu n?scut de roaba Agar, au constituit motivele pentru care trebuia aflat? cu prioritate vatra în care a ap?rut numele dumnezeisc Iahve.

Spre deosebire de cei aproape patruzeci de cercet?tori din lumea întreag? [2], care au c?utat zadarnic analogii toponimice pentru forma încriptat? a tetragramei sacre, eu am reu?it s? decriptez mai întâi tetragrama sacr? ajungând la numele tainic al Domnului [3], care s-a corelat de la sine cu numele Edenului biblic, Havilah, toponim asociat nu numai lingvistic, ci ?i din punct de vedere geografic cu Valahia de la Dun?rea de Jos [4]. Cheia legic? pentru decriptarea teribilei tetragrame sacre ne-a fost dat? chiar de Dumnezeu atunci când i-a precizat lui Moise ve?nicia ?i caracterul perpetuu al Numelui S?u: „Acesta este Numele Meu pentru vecinicie, acesta este Numele Meu din neam în neam."(Exodul 3,15). Pornind de la str??nicia acestei porunci, peste care n-ar fi trecut nici unul din cei care au caligrafiat volumele primelor cinci c?r?i ale Vechiului Testament, am intuit c? în gândirea teologic? a acelor timpuri forma YHWH avusese acela?i rang cu forma ELOHIM. Dar aceast? egalitate de rang putea fi real? dac? ?i numai dac? cele dou? forme diferite de încriptare proveneau de la unul ?i acela?i nume tainic a lui Dumnezeu. Consoana M ca desinen?? pentru dual-plural nu putea face obiectul decript?rii, a?a încât Numele trebuia s? con?in? în mod necesar consoanele H,L,W. Pentru aranjarea posibil? în cuvânt a celor trei consoane H,L,W matematica indic? ?ase variante posibile, dup? regula factorial de trei (3! = 6), care se reduc la dou?, dac? se are în vedere c? pozi?ia final? este ocupat? de consoana H. Pentru a alege între cele dou? forme, r?mase în discu?ie, pe cea cu probabilitatea maxim? am recurs la metoda clasic? a corel?rii teonim-toponim, pentru care am ales f?r? echivoc toponimul biblic Ha-Vilah. Exist? îns? în Deuteronomul la Capitolul 32, subintitulat Cântarea lui Moise versetele 8-9, din care rezult? c? Domnul desemnat prin tetragrama YHWH de neamul lui Israel reprezenta doar una din întruchip?rile Celui Preaînalt. „8. Când Cel Preaînalt a împ?r?it mo?tenire popoarelor, când a împ?r?it pe fiii lui Adam, atunci a statornicit hotarele neamurilor dup? num?rul îngerilor lui Dumnezeu;
9. Iar partea Domnului este poporul lui Iacov, Israel este partea lui de mo?tenire."

Ca o alt? dovad? c? neamurile acelor timpuri recuno?teau în ipostazele individualizate prin nume etnic pe Unicul Ziditor, Avram Evreul i-a dat zeciuala ?i a primit binecuvântarea de la preotul ne-evreu Melhisedec care a zis: „Binecuvântat s? fie Avram de Dumnezeu cel Preaînalt, Ziditorul cerului ?i al p?mântului"
A?adar, Cel Preaînalt era un mod de a desemna originea ipostazelor Sale etnice ?i c?tre numele Lui real ne conduc chiar numele acestor ipostaze etnice adorate de neamurile p?mântului. Printre multele teonime care pot conduce la numele ini?ial al Celui Preaînalt, seria teonimelor asem?n?toare cu Numele t?inuit de teribila tetragram? sacr? ocup? un loc aparte prin num?rul lor mare ca ?i prin elocven?a formelor înrudite din punct de vedere lingvistic, a?a cum se poate vedea în tabel:

Vrka-lanka ??????-????? Varg-ulfr
Valac-Hilyah ????-???????? Gar-walf
V?lco-lac ????-???????? Loup-garou
V?rco-lac ????-??????? Were-wulf
Vârco-lac ????-??????? Beer-wolf
Volco-dlac Woer-ulf
Vluco-dlac Woer-hoeg
Vuko-dlac ????- ????? Beo-wulf
Vur-volac ?????-???
Vur-dalac Wulp-hila
Wilko-lak Lup-ercus vl?ho-vnic
Fârku-ljak Versi-pellis vr?ho-vnic
Baba Hârca Herc-ules vârho-vnic
Valac-Valac ?????-???????? Varg-walf
 

V A L A H – V A L A H

Dreptul de a trata unitar toate aceste teonime îl dator?m mitologiei ?i mitologilor care au stabilit c? zeit??ile astfel denumite au avut statut sacru asem?n?tor [5].
Expresiv? pentru oricine ar fi parcurs-o, lista acestor teonime pretindea, de la sine, s? fie structurat? ca în tabel, pe cele trei coloane corespunz?toare celor trei mari grupe de limbi, slavone cu adaos vedic, greco-latine ?i germanice, coloane care fiecare în parte conduc spre sintagma teonimic? arhetipal? Valac-Valac, al c?rui loc de na?tere se dovede?te a fi Dacia intracarpatic?, acolo unde densitatea seriilor de toponime care încep cu cuvântul Valac este mult mai mare ca în alte teritorii. Întrucât toponimele denumesc locuri în care au tr?it comunit??i umane, mul?imea lor se coreleaz? cu o istorie mai îndelungat?, care a început prin utilizarea cuvântului Valac echivalând cu prioritatea utiliz?rii lui. Cu privire la modul în care au fost corelate teonimele din tabel, mai trebuie men?ionat faptul c? rigoarea semantic?, cu care mitologii au întocmit lista originar?, plaseaz? deducerea sintagmei teonimice arhetipale mai presus de sumarele reguli etimologice, mult prea restrictive în compara?ie cu flexibilitatea real? a geniului uman ?i a graiului s?u articulat Ca nume pentru Dumnezeul acelei prime religii monoteiste, considerat? Urmonotheismus de ?coala vienez? a lui W. Schmidt, sintagma teonimic? arhetipal? Valac-Valac, dar ?i mai bine Vilah-Vilah, justific?, nu doar formarea num?rului mare de teonime precre?tine, a c?ror înrudire mitic? poate fi urm?rit? ?i în dic?ionarul de teonime de peste 850 de pagini al lui Finno Magnusen [6], ci ?i forma pe care o au mai multe cuvinte referitoare la ideea de conduc?tor religios sau laic. Pentru a recunoa?te validitatea ei, este suficient s? se constate c? sintagma teonimic? arhetipal? Valac-Valac dedus? aici din considerente de ordin mitico-lingvistic este una ?i aceea?i cu sintagma teonimic? Volco-Blac, dedus? pe baza considerentelor de ordin semiotic reunite în articolul „Zeus ?i Dragonul Dacic pe Columna lui Traian" [7]. Valid?, a?adar, prin faptul c? se afl? la intersec?ia a dou? c?i de demonstrare strict distincte, sintagma teonimic? arhetipal? Valac-Valac, de la care porne?te ?i filia?ia iudaism-cre?tinism-islamism invocat? ini?ial, probeaz? c? Dacia intracarpatic? reprezint? vatra matricial? a religiilor lumii, acolo unde densitatea maxim? a amprentelor sale toponimice este de net?g?duit. Apartenen?a primului mare centru religios al lumii la ?inutul dacic nici nu poate fi pus? la îndoial?, de vreme ce a fost confirmat? în mod explicit de istoricii antichit??ii, pentru care Dacia Hiperboreean? reprezenta spa?iul de unde au pornit în lume zeii odat? cu preo?ii lor urma?i de sibilele purtând tablele ?i c?r?ile de legi. Pentru rolul s?u unic, Dacia Hipeboreean? a mai fost numit? pân? târziu în perioada împ?ratului Traian Axis boreus, Cardines Mundi, Kion Ouránou sau Polus geticus, ca semn c? marile civilza?ii ale antichit??ii i-au recunoscut statutul de vatr? primordial? a religiilor lumii cu importan?a sa etern? de Axis Mundi.
Cum centrul primordial al religiilor lumii este un dat imuabil, el va r?mâne mereu acolo unde a fost dintotdeauna, f?r? a putea face obiectul disputelor politice ?i a modelor de tot felul. Steaua Polar? mai are o mi?care de precesie, centrul religios al lumii, niciuna. Istoria lumii l-a încremenit în Dacia, România de ast?zi.Tratatul lui Conrad Cicorius - detaliu

[1]. M. Eliade, Nostalgia originilor, Editura Humanitas, Bucure?ti 1994, p.16.
[2]. Drd.Alex.Mih?il?, Despre numele dumnezeiesc IAHVE, revista STUDII TEOLOGICE, Seria III, Anul III, Nr.1/ 2007, p.27-41
[3]. G.L.Teleoac?, Unicul Ziditor, în ziarul CURENTUL din 23-24 ianuarie 1999, p.24
[4]. S. Coryll, Valahia în Cartea Genezei, Editura Promedia Plus, Cluj-Napoca, 1996, mai ales paginile 72-74.
[5]. V. Kernbach, Dic?ionar de mitologie general, Bucure?ti 1989 [6]. Magnusen Finno, Priscae veterum borealium mythologiae lexicon, HAVNIAE-SUMTIBUS LIBRARIAE GYLDALIANAE
[7]. G.L.Teleoac?, Zeus ?i Dragonul Dacic pe columna lui Traian, Revista Nou?, fondat? B.P.Hasdeu, Seria IV, Anul V, Nr.7(40)/2008, p.17-18 footer