Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 07 Octombrie 2015 19:16

Prof. univ. dr. Corvin Lupu, art-emisÎn scurt timp, ca un efect al „cazului Schächter", prin Decretul nr. 362 din 27 iunie 1973, a avut loc o nou? restructurare a Securit??ii. Cea mai important? modificare survenit? a fost desprinderea Direc?iei de Informa?ii Externe de celelalte structuri ale Securit??ii, aceasta devenind un organism independent. Modific?ri au ap?rut ?i în organigramele compartimentelor jude?ene de securitate, unele func?ii fiind desfiin?ate[1]. Aceast? m?sur? a fost mult influen?at? de ?efii D.I.E., generalii Doicaru ?i Pacepa, care se temeau de supravegherea contrainformativ? exercitat? de generalul Neagu Cosma, ?eful contraspionajului. Acesta a fost ?i el învinov??it în „cazul Schächter" ?i eliberat din func?ie. Doicaru ?i Pacepa au putut influen?a aceste decizii pentru c? erau aprecia?i de Nicolae Ceau?escu pentru contribu?iile lor în domeniul ?tiin?ific ?i tehnologic, ca ?i pentru modul în care au sus?inut activit??ile diplomatice române?ti, la cel mai înalt nivel mondial. Nicolae Doicaru a condus spionajul românesc timp de 23 de ani, ceea ce este un record pe plan interna?ional. Din acest motiv, amândoi aveau o influen?? foarte mare. Tr?darea lor va ie?i la lumin? abia cinci ani mai târziu. Evitând s? facem orice fel de specula?ii, continuând cercet?rile, nu putem s? nu facem conexiuni între proiectul sovietic de înl?turare a lui Nicolae Ceau?escu (Planul „Dniestr", întocmit în 1969), grupul celor cinci mari ?efi ai Securit??ii care lucrau pentru K.G.B. (Ion St?nescu, Nicolae Doicaru, Mihai Pacepa, Mihai Caraman ?i Iosif Constantin), „cazul Schächter" ?i restructurarea Securit??ii din 1973. Lucrurile se leag? atât factologic, cât ?i logic. În acela?i an, 1973, o serie de m?suri luate de Nicolae Ceau?escu au afectat capacitatea informativ? a Securit??ii, i-au anulat posibilit??ile de control asupra P.C.R., i-au sl?bit puterea ?i au creat noi nemul?umiri. Ne referim la opera?iunile „Jarul" ?i „Cenu?a" (1973), prin care dosarele informatorilor Securit??ii din interiorul P.C.R. s-au distrus, iar fluxul transferului de informa?ii din interiorul puterii politice c?tre Securitate a fost îndiguit[2]. Teza conform c?reia „Securitatea i-a fost fidel? lui Ceau?escu pân? în 22 decembrie 1989, la ora 12.09", este complet fals? ?i a fost sus?inut? cu rea-credin??. Dup? interzicerea leg?turilor dintre ofi?erii Armatei ?i ai Securit??ii cu sovieticii, în 1972, Securitatea a continuat leg?turile neraportate cu K.G.B. ?i cu STASI, cu deosebire prin intermediul D.I.E./D.G.I.E., structur? care avea o mai mare libertate de ac?iune ?i de mi?care.

O alt? dovad?, mai târzie, a faptului c? Securitatea nu-i raporta lui Ceau?escu starea real? de fapt, este cuprins? ?i în Declara?ia dat? de colonelul de securitate Dumitru R??in?, Comisiei Senatoriale Decembrie 1989, în data de 2 iunie 1994: „Am ie?it din deten?ie la 1 iunie '90. Am fost ?eful Securit??ii Arad din 1985 pân? în 1990. La 15 septembrie '85, miercuri, orele 15.30, a avut loc catastrofa de la Br?ila, când a ars toat? fabrica de celofan. Am plecat acolo. Lui Ceau?escu i s-a raportat c? a ars doar o leg?tur? de celofan. Noaptea a sunat Ceau?escu, eu i-am spus adev?rul. Apoi m-a sunat Bobu care m-a întrebat cine mi-a dat aprobare s?-i spun lui Ceau?escu ce am spus. Apoi, diminea??, Vlad mi-a comunicat c? sunt mutat la Arad. A?a am ajuns la Arad"[3]. Securitatea, responsabil? de informarea comandantului suprem, avea datoria s? ia toate m?surile pentru informarea lui corect?, chiar dac? existau activi?ti de partid, inclusiv Elena Ceau?escu, care nu-l informau corect. Securitatea se subordona comandantului suprem. Faptul c? un ofi?er a spus adev?rul conduc?torului României ?i a fost mutat în col?ul opus al ??rii este edificator pentru modul în care era informat Nicolae Ceau?escu. Adeseori, Nicolae Ceau?escu a fost perceput la nivelul conducerii Securit??ii ca fiind nerecunosc?tor pentru meritele Securit??ii în rezolvarea unor misiuni importante pentru securitatea na?ional?, pentru imaginea României etc. Generalul Ple?i?? a relatat despre modul în care Securitatea a ripostat fa?? de un miting unguresc din New York, care sus?inea revenirea Transilvaniei la Ungaria. Reac?ia româneasc?, preg?tit? ?i efectuat? de Securitate, a fost mai puternic?, presa a prezentat evenimentul, dar, prin ac?iunea Securit??ii, el a fost demantelat ca fiind o ac?iune ungureasc? nelegitim?. Securitatea a întocmit un album de fotografii cu acest succes ?i i l-a prezentat lui Ceau?escu, dar acesta se f?cea c? nu vede ?i nu re?ine nimic din esen?ialul cazului[4].

Printre faptele demne de re?inut ca ?i nerespectare a sarcinilor trasate, men?ionez ?i faptul c? D.I.E. nu a pus în aplicare unele sentin?e judec?tore?ti definitive, prin unitatea creat? în acest scop, respectiv prin Grupul Operativ Special de Ac?iune Acoperit? Extern?, compus din ofi?eri f?r? identitate pe teritoriul României[5]. Aceast? unitate nu a rezolvat nici un caz. Ea a adunat doar informa?ii[6]. Noi m?suri de control ale P.C.R. asupra Securit??ii au fost luate odat? cu înfiin?area Consiliului Politic al Ministerului de Interne (20 septembrie 1977), organ ce avea ca scop implementarea ?i coordonarea politicii de partid în interiorul Securit??ii[7]. Dezertarea generalului Mihai Pacepa a condus la un nou cutremur în Securitate, ale c?rui reverbera?ii s-au resim?it pân? la desfiin?area institu?iei[8]. Securitatea, ca ?i alte servicii secrete din blocul sovietic, în primul rând K.G.B., a dorit s? ?in? sub control pe cei care se opuneau regimului ceau?ist. În ultimii 10-12 ani ai regimului, au fost monitoriza?i, proteja?i ?i sus?inu?i adversari dovedi?i ai lui Ceau?escu: Silviu Brucan (Saul Bruckner), Virgil M?gureanu (Imre Asztalos), Radu Filipescu, Ion Iliescu, Mircea Dinescu, Andrei Ple?u, Gheorghe Apostol, Virgil T?nase[9], Paul Goma[10] ?i al?ii. Mul?i dintre ei au primit pa?apoarte s? circule în str?in?tate ?i au revenit în ?ar?. În anul 1988, Silviu Brucan a circulat între Occident ?i Moscova, în vederea preg?tirii înl?tur?rii lui Nicolae Ceau?escu, contribuind la coordonarea ac?iunilor conspiratorilor, cu cele ale serviciilor secrete. O analiz? profund? a diziden?ei române?ti anticeau?iste, f?cut? pe baza dosarelor informative ale personajelor în cauz?, conduce, dup? p?rerea mea, atâta cât am cercetat eu, la concluzia c? oponen?ii regimului din România erau mai pu?in „diziden?i" ?i mai mult agen?i ai unor servicii de informa?ii, române?ti ?i str?ine. Diziden?ii autentici, cei care nu erau în slujba nici unui serviciu de informa?ii, au fost identifica?i ?i destructura?i din fa??. Securitatea a dorit s? controleze acest segment al vie?ii publice ?i nu l-a l?sat la voia întâmpl?rii. De altfel, în diminea?a de 22 decembrie 1989, primele sute de „revolu?ionari" care au p?truns în sediul C.C. al P.C.R., au fost ale?i „bob cu bob". Ei nu f?ceau parte din revolta?ii radicali ?i violen?i din strad?, nu vroiau „sânge cu orice pre?", ci au constituit o mas? de manevr? necesar? proiectului loviturii de stat, în sensul convingerii lui Ceau?escu c? trebuie s? plece, plecare care urma s? fie fals prezentat? drept „fug?", act menit s?-l compromit? pe Ceau?escu ?i s? lase liber pupitrul de comand? a ??rii, pe care s? se a?eze conspiratorii, în frunte cu Ion Iliescu, avându-i de-a dreapta ?i de-a stânga lui pe tr?d?tori. Ace?ti „revolu?ionari", „diziden?i", „patrio?i" etc., circulau nestingheri?i pe coridoarele sediului C.C. al P.C.R., printre ofi?erii Direc?iei a V-a a Securit??ii, având grij? s? salute respectuos ?i s? se dea la o parte când treceau generalii Iulian Vlad ?i Marin Neagoe, sau colonelul Gheorghe Ardeleanu. Tot ei sunt cei care i-au arestat pe unii dintre membri C.P.Ex. Semnificativ c? în momentul în care l-au arestat pe ministrul de Interne, Tudor Postelnicu, i l-au dus sub amenin?area armelor tocmai subalternului s?u, generalul Iulian Vlad.

Memoriali?tii Securit??ii au f?cut în lucr?rile lor referiri la diverse aspecte privitoare la rela?iile Securit??ii cu P.C.R., inclusiv la unele neîn?elegeri ?i tensiuni, dar nici unul dintre ei nu a relatat faptul evident c? între Ceau?escu ?i Securitate au avut loc, dispute ?i chiar conflicte, unele dintre ele remarcabile, vreme îndelungat?, aproape în permanen??. În general, cu excep?iile de rigoare, memoriali?tii s-au referit prioritar la aspecte care au relevat buna colaborare a Securit??ii cu partidul ?i cu secretarul general. La finalul R?zboiului rece, dup? anul 1987, proiectul Securit??ii de a-l abandona ?i de a contribui la r?sturnarea lui Nicolae Ceau?escu s-a cristalizat. Monitorizând pa?ii Securit??ii, constat?m c? institu?ia nu a inten?ionat nici o clip? s?-?i asume singur? un asemenea demers, cu atât mai mult cu cât ministrul Ap?r?rii, generalul Vasile Milea, era devotat ?efului statului ?i nu a putut fi atras în complotul care s-a ?esut cu migal? ?i cu r?bdare, timp îndelungat. De altfel, generalul Iulian Vlad a recunoscut c?, în noaptea de 21/22 decembrie 1989, i-a propus generalului Vasile Milea s?-l aresteze pe Nicolae Ceau?escu, iar acesta a refuzat. Refuzul lui Milea a devenit o mare amenin?are pentru to?i comploti?tii ?i puci?tii care-l înconjuraser? pe Ceau?escu ca ni?te p?s?ri de prad?, situa?ie în care Vasile Milea a fost omorât, iar deasupra mor?ii sale se ridic? ?i ast?zi mormane de minciuni menite s? acopere crima ?i pe criminali. Negarea cu vehemen?? a asasin?rii lui Vasile Milea, de c?tre aproape to?i ?efii Armatei, ai fostei Securit??i ?i ai Administra?iei preziden?iale, este desuet? ?i ridic? numeroase semne de întrebare. Asasinarea generalului este o certidine, cunoscut? de familie, care a beneficiat de informa?ii de la prima mân?, so?ia ministrului, Nicoleta Milea, vorbind cu so?ul ei la telefon, în clipa în care a fost împu?cat. Nicoleta Milea, între timp decedat?, a declarat public aceste lucruri, pe care sistemul „tic?lo?it" (l-am citat pe pre?edintele Traian B?sescu) le-a estompat cât a putut de mult. Ea a auzit împu?c?tura care l-a r?nit pe so?ul ei[11].

Anchetatorul principal al dosarelor „revolu?iei", generalul de Justi?ie Militar? Dan Voinea, a declarat explicit c? Vasile Milea a fost asasinat. La fel a afirmat gl. Marin Pancea, fost ?ef al C.I.E. ?i al D.I.A. De asemenea, au mai afirmat c? Vasile Milea a fost asasinat: generalul Ion Hortopan, ?eful C.I.T., cu ocazia înmormânt?rii fostului ministru, generalul Nicolae Militaru, cu ocazia primei sale apari?ii la televiziune, în dup? amiaza zilei de 22 decembrie 1989 ?i generalul ?tefan Gu??, tot cu ocazia primei sale apari?ii televizate, din dup? amiaza zilei de 22 decembrie 1989, iar medicul legist, prof. univ. dr. Mircea ?chiopu, a consemnat în certificatul de deces c? împu?c?tura nu a penetrat inima ?i c? decedatul fusese ulterior ?trangulat cu un ?nur. În aceste condi?ii, cei care neag? în continuare aceast? crim? devin nu numai desue?i, dar ridic? ?i întrebarea posibilelor, chiar probabilelor, complicit??i cu criminalii. Afirma?ii precum faptul c? Vasile Milea ar fi fost pr?bu?it psihic, c? plângea, c? se lamenta etc., sus?inute de ?efi ai Securit??ii, de Silviu Curticeanu (conspirator ?i colaborator al generalului Iulian Vlad), ca ?i de ofi?eri superiori din M.Ap.N., sunt false. Vasile Milea era un om puternic ?i hot?rât. Nu era un sentimental ?i nici un fricos, cum a fost prezentat. El era hot?rât s? reprime revolta popular?, dup? ce se convinsese c? Securitatea a tr?dat ?i el este ultimul stâlp al regimului. Toate ordinele sale, deosebit de ferme, date în 21 decembrie, în noaptea dintre 21 ?i 22 decembrie ?i în diminea?a de 22 decembrie, înainte de a fi r?nit prin împu?care, sunt categorice, în direc?ia represiunii. Caietul comandan?ilor de mari unit??i, în care se notau, în mod obligatoriu, toate ordinele ministrului Ap?r?rii, consemneaz? aceste realit??i. Caietul generalului Gheorghe Voinea, comandantul Armatei a II-a (de Bucure?ti) se afl? în Arhiva Senatului României ?i confirm? aceast? realitate. Generalul Voinea a fost ?i el asasinat, curând dup? evenimente, dar caietul a ajuns la Comisia Senatorial? Decembrie 1989, în mâinile pre?edintelui, senatorul Valentin Gabrielescu, astfel c? nu a mai putut fi sustras, a fost v?zut de întreaga comisie ?i a l?sat pentru istorie toate ordinele date de Milea, men?ionate mai sus. S-a min?it când s-a spus c? Milea era neînarmat. Milea a avut tot timpul revolverul la brâu, regulamentar. În circula?ie se afl? înc? teze neadev?rate, neverificate ?i neverificabile, care sunt în contradic?ie cu certitudini ale cursului evenimentelor. La aceast? stare de fapt, contribuie memoriali?ti care nu au cunoscut cursul evenimentelor în sediul C.C. al P.C.R., sau care au dorit ?i doresc s? intoxice în continuare poporul român, pentru a ascunde faptele tr?d?torilor ?i ale criminalilor.
- Va urma -
------------------------------------------------
[1] Elis Neagoe-Ple?a, Liviu Ple?a, , Studiu introductiv, în Florica Dobre (coordonator), Elis Neagoe-Ple?a, Liviu Ple?a, Securitatea. Structuri – cadre. Obiective ?i metode, vol. II (1967-1989), Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2006, p. XV.
[2] Elis Neagoe-Ple?a, Liviu Ple?a, op. cit., pp. XIV-XV.
[3] Dan Badea, Securitatea ?tia c? Ceau?escu urmeaz? s? fie îndep?rtat ?i ucis, în „Curentul", din 8 ianuarie 2012.
[4] Viorel Patrichi, Ochii ?i urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Ple?i??, Prefa?? de Dan Zamfirescu, Editura Ianus Inf. S.R.L., Bucure?ti, 2001, p. 154.
[5] Pân? în prezent, în istoriografia problematicii, nu am întâlnit nici un caz în care sentin?e de condamnare la moarte s? fi fost puse în executare de c?tre Grupul Operativ Special de Ac?iune Acoperit? Extern? (U.M. U/R). Existen?a lui avea îns? menirea de a descuraja tr?d?rile ?i de a crea un stres foarte mare zecilor de tr?d?tori ai României care tr?iau în Occident. Men?iuni despre aceast? structur? a D.I.E. ne ofer? fostul ofi?er ilegal Cornel Nemetzi, în lucrarea Ultimul curier ilegal. Memoriile unui spion român, Editura Marist, Baia Mare, 2013. Autorul arat? c? Grupul Operativ Special de Ac?iune Acoperit? Extern? cuprindea ?i o structur? intitulat? Brigada „U" „Sturm-Daniela", format? tot din ofi?eri ilegali, cu sediul în Austria, care avea misiunea de identificare a tr?d?torilor, a membrilor familiei sale, a domiciliilor etc.
[6] A.C.N.S.A.S., fond Documentar, dosar nr. 3447, vol. 36, f. 347-365.
[7] Elis Neagoe-Ple?a, Liviu Ple?a, op. cit., p. XVI. Autorii citeaz? A.M.I., fond D.M.R.U., inventar nr. 7.408, dosar nr. 5, f. 6.
[8] Privitor la cauzele adânci ale dezert?rii generalului Mihai Pacepa, vezi lucrarea Corvin Lupu, Cauze ale dezert?rii generalului Ion Mihai Pacepa în lumina unor documente din arhivele Securit??ii, în curs de apari?ie în revista Studia securitatis a Departamentului de Rela?ii Interna?ionale, ?tiin?e Politice ?i Studii de Securitate a Universit??ii „Lucian Blaga" din Sibiu ( Această adresă de e-mail este protejată de spamboĆŁi; aveĆŁi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza ).
[9] Virgil T?nase, oponent al regimului ceau?ist, trimis de Securitate la Paris ?i r?mas acolo, a fost socotit, în interiorul Securit??ii, a fi defector, nu transfug.
[10] Paul Goma a fost recrutat din anii studen?iei de serviciul intern de informa?ii ?i, ulterior, în anii '70, a fost preg?tit de D.I.E. pentru a emigra în Occident ?i a îndeplini acolo misiuni. El este ginerele ilegalistului P.C.R. Petru N?vodaru, intelectual, care a privit cu dispre? atât regimul lui Dej, cât ?i dictatura de dezvoltare a lui Ceau?escu. Când a plecat la Paris, cu pa?aport eliberat de Securitate, a fost condus la aeroport cu ma?ina personal de c?tre gl. Nicolae Ple?i??. Vezi Viorel Patrichi, op. cit., p. 62. Termenul pe care gl. Ple?i?? îl folose?te pentru a desemna instruirea unui agent în folosul muncii informative a Securit??ii este „a brichisi".
[11] Vezi în acest sens Corvin Lupu, România în decembrie 1989. De la revolta popular? la lovitura de stat, Editura TechnoMedia, Sibiu, 2010, pp. 98-122.

footer