Revista Art-emis
Pseudo-scriitorul cu medalie de lut PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 24 Martie 2011 19:02
pseudo-scriitorulDe ce mint oamenii? Ce este minciuna ?i cum este ea acceptat? în?untrul moralei? Oricâte încerc?ri s-au intreprins, paradoxul mincinosului a r?mas pân? ast?zi înc? nedezlegat. Vidul creat prin timorarea valori scriitorice?ti autentice a permis apari?ia mediului ideal a damn?rii în numele naivit??ii, a precarit??ii, a ignoran?ei ?i a imposturii. Ast?zi tr?im în plin balamuc. Jean Buridan, filozof ?colastic francez din secolul al XIV-lea a n?scocit „M?garul lui Buridan" pentru a-?i sus?ine argumenta?ia: m?garul, fl?mând ?i însetat, plasat ipotetic între o g?leat? cu ap? ?i un tain de ov?z, nu se putea decide cu care s? înceap?, astfel încât, în cele din urm? a pierdut totul din pricina ?ov?ielii. Fiind pus în ipostaza de a alege între alternative asemenea m?garului lui Buridan, „ilustrul scriitor" la care m? voi referi ?i-a g?sit refularea între coper?ile unor c?r?i unde ?i-a a?ternut „baladele", rezultat al consumului excesiv de plante „muzicale" vorbitoare „pe la spate". Viitorul este aleatoriu, dar trecutul certitudine. Privind prin prisma unor idei originare ?i considerându-le drept scrieri originale apar?in?toare crea?iei umane, voi aborda subiectul delicat al textelor originale (sau nu), acele surogate de „?epe" ?tiute, însu?ite ?i tip?rite sub nume propriu. Unica ?ans? de elucidare a „enigmei" const? în reg?sirea modului uitat de a vedea originalitatea crea?iei literare ca unic? filosofie valabil?.

David Ashley caracterizeaz? postmodernele nonvalori de tip New Age, dedate în exclusivitate la caraghioasa transformare ipotetic? din ceea ce sunt în ceea ce ar vrea s? fie ?i numai o iubire de sine enorm? îi mai poate extrica din urâ?enia ce-i locuie?te pe iresponsabilii posesori ai „avântului revolu?ionar" desuet. Exprimându-m? în stil patapievician, „odat? ce te-ai dezgustat de el, ... nu î?i mai poate face nici m?car mil?. Numai un sfânt îl mai poate salva (dar acela, dac? o va face se va pierde pe el)" (H.R.Patapievici, Politice pag.65). Un asemenea „culturolog" de vremuri noi e cumulard: el nu doar cultura o copiaz?, perorând meta-narativele unui individualism, cinism ?i imbecilism opac la adev?rata stare de lucruri, el se erijeaz?, deopotriv? în filosof, economist, tehnicist ?i scriitor al na?iei. Incompeten?a i se întrevede tulbure în iritarea cu care „admir?" civiliza?ia celuilalt ?i progresul s?u „orbitor". „Ilustrul" personaj sufer?, este chinuit de faptul c? s-a n?scut ca nonvaloare, nu ca „senior" cum ?i-ar fi dorit. S? r?mânem în interoga?ia crucial? care ar trebui s? se nasc? în fiecare din noi, mode?ti muritori la început de mileniu: unde se afl? „intelighen?ia" poporului român? Reprezentantul „intelighen?iei" umbl?toare de colo-colo în c?utarea unei identit??i s-a repezit s? urce pe treptele de la intrarea în Uniunea Scriitorilor din România. Nu i-a fost acceptat? prezen?a. I s-a trântit u?a în nas, refuzându-i-se astfel ferm apartenen?a la breasla condeierilor. Gândi?i-v? f?r? re?inere, în termenii pragmatici ai lui a avea: ce mai avem noi pe lâng? valorile autentice consacrate ?i incontestabile? Ia, acolo, o mul?ime escroci ai spa?iului virtual, copiatori de texte f?r? cap, f?r? coad? ?i f?r? sens, „originale" prin copiere. C?r?ile lor abund? în expresii infantile ?i agramate, destinate inciner?rii de c?tre femeia în fl?c?ri sau azvârlite de colo-colo printre poemele furtunii. Printr-o perpetu? expunere confuz?, prin vacuizarea de substan?? personal? (de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere), narcisistul nomad s-a l?sat auto-sedus de ideea parvenirii la casta boierilor spiritului. El opereaz? anestezii ?i altoie?te false idealuri pe o con?tiin?? ambigu?, pe paradoxul concretizat în scriitura mac-donaldizat? ?i trivialismul picanterian de bal mascat. Scrib?l?ul în cauz? a mu?cat momeala f?r? con?tien?a asum?rii riscului pe cont propriu, iar mimetismul literar l-a acaparat, permi?ându-?i s? se îmbrace cu refuzata, dar auto-confec?ionata identitate de scriitor. ?i-a atârnat la gât medalii de lut primite de la cei ce nu-i cunosc identitatea ?i se las?/dore?te admirat de cuiburile de cuci. Dac? mai e de ad?ugat ceva, rogu-v? ad?uga?i verbele a în?elege ?i a nu accepta. În rest, „Ferici?i fie cei s?raci cu duhul!" footer