Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Noemi Bomher   
Luni, 05 Octombrie 2015 00:15

Pictura RembrandFilozofia b?tâne?ii „Crede-m? b?trâne?ea este un lucru bun ?i pl?cut./ Este adev?rat c? e?ti îndep?rtat u?urel de pe scen?,/ dar apoi î?i dai seama c? ai un scaun confortabil de spectator, în primul rând." (Confucius).

Componenta eului, vârsta:

Încep acest text, la senectute, cu imaginea portretului lui Rembrand, din 1639, al mamei artistului ?i trimit simultan spre Capriciul lui Goya din 1799, pentru a sugera c? se modific? rela?ia oamenilor cu o parte a acestora, b?trânii, ne mai în?ele?i; mereu apare altfel condi?ia uman? a senectu?ii, drept parte a unei ini?ieri tainice. Precizez c? sunt b?trân?, nu sunt în vârst?. Remarcile teoretice preliminarii despre sacralitatea b?trâne?ii depind de mediu ?i de climatul fiziologic ?i cultural al vârstei a treia a Oamenilor. Cicero a compus Cato Maior. De senectute dup? ce a împlinit 63 de ani; probabil, la vârsta aceea, Cicero era u?or nemul?umit întrucât, referitor la filozofia epocii, Cicero crede c? oamenii nu sunt similari animalelor, de aceea oamenii trebuie s? accepte un sistem al datoriei fa?? de societate ?i un alt mod al perpetu?rii filozofice în momentul senectu?ii, când apare important? fraza: a te gândi f?r? regret la trecut ?i f?r? spaim? la viitor.

Care este punctul de plecare în perceperea b?trâne?ii? Componenta conceptual? în b?trâne?e: rela?ia
„Senectus ipsa este mortus" (B?trâne?ea înse?i este o boal?)

Trei lucruri intr? în cas? f?r? s? te anun?e: b?trâne?ea, datoriile ?i moartea; de aceea tinere?ea pare o be?ie f?r? de vin, iar b?trâne?ea este un vin f?r? be?ie. Identitatea, noncontradic?ia ?i principiul ter?ului exclus se transfigureaz?, se r?stoarn? odat? cu perceperea spa?ial? ?i temporal? astfel ?i pirotehnia, procedeele magice teurgice, comunicarea ?i informa?ia la distan??, manipularea gândurilor de tip magic, arat? altfel lumea, ca un principiu mo?tenit de la str?mo?i[1], precum Copernic ?i-a imaginat heliocentrismul; de aceea hot?rârile magice trebuie acceptate ?i de tineri ?i de b?trâni, nu e?ti niciodat? prea b?trân, dar e?ti prea tân?r s? cuno?ti aceste legi ?i dore?ti lucruri de alt?dat?, nu de acum, ui?i s? înve?i, dore?ti s? redevii copil. La b?trâne?e câ?tigi dreptul de a gre?i. Gorgias, care a tr?it foarte mult (107 ani - o mare performan?? în momentul, în care media de via?? în lumea antic? era undeva între 25 ?i 30 de ani), când a fost întrebat cum e s? ai o asemenea vârst?, a r?spuns: „Nu am nimic de repro?at b?trâne?ii"[2]. Acum putem s? reprogram?m s?n?tatea ?i medicina ca pe un software, revolu?ia biotehnologiei ne va permite s? reprogram?m biologia pentru a evita boala ?i revolu?ia nanotehnologiei în sistemul imunitar. L?ca?ul fericirii respinge Valea plângerii, moartea nu poate fi eludat? doar simbolic, dorul de p?rin?i presupune reîntoarcerea la demnitatea uman?, precum în portretul lui Rafael din 1515, Baltazare Castiglioni. În primul rând, întrebarea esen?ial? despre b?trâne?e ?ine de antropologie: ce este omul? Motivul basmului cu titlul, „Tinere?e f?r? b?trâne?e ?i via?? f?r? de moarte" arat? sensul ?i limita fericirii, chiar în domeniul fantastic, în care, a nu avea copii, reprezint? un destin însp?imânt?tor, copilul, F?t frumos pleac? în c?l?torie cu un cal aparent r?pciugos, reu?e?te probele de lupt? cu Gheonoaia, Scorpia ?i fiarele, dar caut? s? moar?. Demnitatea este un rezultat al activit??ii umane, difer? de aceea a altor fiin?e, se modific? în func?ie de evolu?ie, de pozi?ia fiin?ei în societate ?i de scopul ?i mijlocul din comentarii, acel socratic: „Nosce te ipsum" (Cunoa?te-te pe tine însu?i). Rela?ia societ??ii cu senectutea variaz?, fie în func?ie de spa?iu, timp, epoc?, nivel social, meserie, dar, mai ales, depinde de aprecierea, ori deprecierea num?rului de persoane în vârst?, rela?ie care se modific? în func?ie de acei care comenteaz?: tineri, maturi, ori b?trâni[3].

B?trâne?ea poate fi privit? din cele mai diverse perspective: o filozofie a b?trâne?ii poate avea ca punct de sprijin punctele de vedere ale diferitelor culturi asupra longevit??ii: Antichitatea, Evul Mediu, secolele al XVIII-lea ?i al XIX-lea re-definesc b?trâne?ea prin prisma propriilor concep?ii, echivalentele unui har superior (precum în Vechiul Testament) ?i ale unei existen?e spirituale ciudate (aici, Maja în balcon, 1815, de Goya, despre puterea banilor, din umbr?, structur? vizibil? în tabloul lui Goya, cu elemente raportate la b?trâne?e ?i la finan?e, unde senectutea se structureaz? ca o comunitate ini?iatic?, ce interpreteaz? din alt? perspectiv?, extazul erotic al frumuse?ii). Scopul inteligen?ei umane difer? de acela al inteligen?ei animale, determinat? de instinct, evolu?ia se datoreaz? dezvolt?rii uneltelor ?i trecerii gândirii de la empirism ?i ra?ionalism c?tre mister ?i relevare a b?trâne?ii ?i a mor?ii, ca destin creator de idee ?i cultur?. Chipurile de b?trâni ?i de copii în art? ?i filozofie arat? diferitele rela?ii ale societ??ii cu timpul de existen?? al fiin?ei umane, cu importan?a cititului la senectute (când înc? nu exista sistemul de contact prin internet). Prin medita?ie se controleaz? frica de senectute sau frica de moarte: ceea ce este subtil în corpul uman, odat? cu b?trâne?ea[4] arat? c? ritualurile î?i recap?t? o capacitate de a rela?iona, aparent bizare pentru ceilal?i, modificarea dintre vârste ?i perceperea timpului, devin arte spirituale, o alt? form? a erosului, complex combinatoriu, când moartea, cuvintele ?i soarta arat? de ce obiectivitatea ?i subiectivitatea cap?t? alte semnifica?ii, precum este magia din rela?ia dintre muzica simfonic? ?i muzica popular?; presbiteroy presupune venerabilitate, chiar dac?, ulterior se accept? un personaj comic, b?trân, prezent ?i ast?zi în texte sub diferite imagini, personajul vr?jitor ?i libidinos, precum la Goya, ori privit ironic, precum în pictura lui Goya, un capriccio despre vr?jitoare.

Tipul de civiliza?ie european? apare raportat, în principal, la modalitatea de existen??, greco-roman?, astfel rela?ia dintre tinere?e ?i senectute, depinde de tipul de r?zboaie, de admira?ia pentru militari ?i pentru femeile, creatoare de copii, viitori solda?i: la Sparta existau câteva clase sociale: aristocra?ia ?i demosul, unde tinerii erau agathoi ?i kaloi, prezen?i în epoca mycenian?, homeric? ?i arhaic? a Greciei, imagine care se prelunge?te la Roma. Senatorii (patres) romani, cu drept de veto, care alegeau doi consuli au impus cele trei componente ale perioadei regale: consilium, patrum auctoritas ?i interregnum, cu apogeul în a doua jum?tate a secolului al V-lea î. H.. For?a simbolic? a termenilor referitori la vârst?[5] se observ? înc? din Grecia antic?, la Roma, de la termenul senex apare valoarea politic? a cuvintelor senat, senator (po?i intra în via?a politic? dup? 30 de ani, arbitrul trebuie s? aib? 60 de ani etc.). Eliberarea din capcana timpului se realizeaz? prin mai multe c?i, una dintre marile drumuri începe cu demnit??ile oferite celor în vârst?, de exemplu, Republica roman?, care, desfiin?ând monarhia[6], care era condus? de c?tre Senat. Chiar dac? o feminist?, precum Simone de Beauvoir crede c? b?trâne?ea este mai rea decât moartea[7]:
- trebuie s? î?i asumi un rol în fa?a senectu?ii; spa?iul libert??ii proprii se cere o definire a seniorit??ii, drept o vârst?, dorit?, realizat? prin altceva decât epocile copil?riei, maturit??ii;
- la vârsta a treia diferen?ele între cele dou? sexe au disp?rut ?i a ap?rut o alt? fa?et? autentic?,
- b?trâne?ea cere un mecanism interior, b?trâne?ea este o limit? a particip?rii pentru Sine ?i pentru Cel?lalt, b?trâne?ea este un spa?iu situat dincolo de alienarea prin iubire ?i cere raportarea la ilimitatul credin?ei, fie prin sinucidere, fie prin con?tientizare.

Cum apare în?elepciunea asupra b?tâne?ii?
„B?trâne?ea începe cu toamna!" (Octavian Paler).

Longevitatea[8] devine un semn al activului, depinde de sistemele religioase ?i de acele culturale, adic? de factori climatici la rase umane diferite, dar difer? de la persoan? la persoan?. În sfera filozofiei despre via??, este cuprins? ?i filozofia b?trâne?ii, existând o not? particular?, pe care o prelu?m de la Confucius (551-479 î. H.):
„Exist? trei metode de a înv??a în?elepciunea:
- prima este prin reflec?ie, metoda care este cea mai nobil? din toate;
- a doua este prin imita?ie, metoda cea mai facil?;
- a treia prin experien??, metoda cea mai amar? din toate", precum o realizez acum, eu, ca persoan?, b?trân?.
În felul cum se reflect? în con?tiin?a Omului aceast? ultim? perioad? a existen?ei sale, b?trâne?ea este realizat? f?r? numerele ne-esen?iale: vârsta, greutatea ?i în?l?imea; în rela?ia cu b?trâne?ea importante nu sunt figurile de stil, la b?trâne?e apare datoria fa?? de trecut, precum, la b?trâne?e e important? existen?a unui viitor f?r? de moarte, f?r? regret fa?? de trecut ?i f?r? spaim? fa?? de viitor. Filozofia senectu?ii arat? rela?ia dintre Sine ?i un Cel?lalt posibil - un Altul fie tân?r, fie o alt? persoan?, cu diferite obstacole oferite corp, de familie, ce se refer? la: teama de abandon, este con?tient? de lipsa speran?ei: lasciati ogni sperantia, la b?trâne?e exist? o trecere de la fluiditate la stabilitate. Concluzia re-trimite la Marc Aureliu (121-180): dac? esen?a umanului o reprezint? ra?iunea, atunci corpul are o cogitans, o extensie prin suflet, care arat? c? exist? un ego, manifest prin cugetarea referitoare la con?tiin?a corporalit??ii pieritoare. Trecerea de la Homo sapiens la Homo faber ?i intui?ionismul arat? c? un mod de acceptare al senectu?ii depinde de societate, de evolu?ie, de capacitatea inventiv? ?i de regândirea misterului revelat fiec?ruia, dar cu adev?rat unic ?i aproape de netransmis în apropierea sfâr?itului iminent. Exist? câteva moduri de a evita b?trâne?ea: prin joc (rummy, ?ah, puzzle, rebus, sudoku), prin rela?ia cu familia; prin nutri?ie corect?; prin scrierea unui jurnal; prin mersul pe jos; prin socializare; prin râs; prin un pahar de vin ro?u; prin trecerea de la conceptul de num?r al anilor c?tre alt sens, sacru al rela?iei cu divinul, dincolo de biologic, social, cultural sau economic[9]; prin timpul liber; prin posibilitatea de a desf??ura activit??i pl?cute: de a c?l?tori, de a rememora momente fericite ?i realiz?ri; prin a te dedica unor cauze dragi, inclusiv prin voluntariat; prin acceptarea b?trâne?ii într-un mod natural se pot g?si solu?ii, alternative ?i modalit??i de a dep??i greut??ile ce vin odat? cu vârsta a treia prin activit??ile sportive; prin un mod de via?? s?n?tos; prin asumarea unor noi roluri ?i încercarea de lucruri noi; prin trecerea de la spaim? c?tre absurd, asumându-ne con?tiin?a mor?ii drept una dintre singurele libert??i ra?ionale, odat? cu moartea, dispare con?tiin?a, înlocuirea cantit??ii prin calitate devine o form? a fiin?elor libere (amantul, actorul ?i aventurierul), singurii care pot înlocui absurdul prin sinucidere. Citi?i ori asculta?i ceva pl?cut!
- Va urma -
----------------------------------------
[1] Str?mó?, -oá??, str?mo?i, -oa?e, s. m. ?i f. 1. Persoan? care a tr?it cu câteva genera?ii înaintea cuiva ?i din care descind membrii aceleia?i familii; (la m. pl.) genera?ii anterioare, înainta?ii unui neam, unui popor care au tr?it într-o epoc? îndep?rtat?; str?bun (3), str?bunic (2). 2. Str?bunic (1). – Pref. str?- + mo?.
[2] Cf. Andrei Ple?u, http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/batrinete-intrebari-nelinisti-bucurii
[3] În interpretarea lui Andrei Ple?u cre?tinismul reprezint? o religie a celor tineri: la moarte, Isus avea 33 de ani ?i Sfântul Pavel 32. Termenul b?trân (presbyteros) apare în Evanghelii de 25 de ori, adeseori cu sens negativ:
- Sfântul Augustin arat? c? din cele ?ase vârste, b?trâne?ea, a ?asea e cea mai lung?, între 60 ?i 120 de ani;
- Isidor din Sevilla spune c? tinere?ea e pân? la 50, maturitatea e pân? la 70, iar b?trâne?ea e de la 70 de ani în sus;
- Origen afirm? c? b?trâne?ea nu e o chestiune de vârst?, nu e cuplat? cu ideea de în?elepciune, ca în cazul lui Avraam, care face parte din „cei plini de zile". Cf. Andrei Ple?u, http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/batrinete-intrebari-nelinisti-bucurii
[4] Îmb?trânirea are un caracter universal, ea afecteaz? societ??ile în ansamblul lor: îmb?trânirea reprezint? o provocare pentru statul bun?st?rii din statele industrializate prin:
- cre?terea cheltuielilor reclamate de programele sociale pentru b?trâni, în detrimentul cheltuielilor alocate altor segmente de vârst? a popula?iei;
- derapajul sistemelor de pensii prin cre?terea num?rului de beneficiari, lungirea duratelor de acordare a pensiilor ?i reducerea num?rului de contribuitori la fondul de pensii;
- sporirea cheltuielilor de s?n?tate de regul? cu atât mai substan?iale cu cât contingentul de vârstnici este mai mare;
- declinul societ??ii moderne de tip occidental ,prin pierderea dinamismului, a capacit??ii de inovare ?i de progres;
- declinul numeric al popula?iei.
[5] Cea mai în vârst? persoan? înregistrat? a fost fran?uzoaica Jeanne Calment, care a murit în 1997, în sudul Fran?ei, la vârsta de 122 ani, iar cel mai în vârst? om din lume, Moloko Temo din Africa de Sud, are o etate de 134 ani (nedovedit? înc?), numero?i oameni au dep??it vârsta de 110 ani.
[6] 753-509: Roma regal? avea 7 regi: 4 de origine latin? ?i sabin? ?i 3 de origine etrusc?; în 508 î. H. apare Republica Roman? / Res publica Romana / chestiunile publice ale Romei.
[7] Simone de Beauvoir, To?i oamenii sunt muritori, Editura Univers, Bucure?ti, 1976.
[8] Câteva realit??i: în Europa, vârsta medie este de 83 de ani la femei ?i 77 de ani la b?rba?i.
[9] Cf. Émile Durkheim, Formele elementare ale vie?ii religioase, Ia?i, Editura Polirom, 1995;

footer