Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 02 Septembrie 2015 16:49

Prof. univ. dr. Corvin Lupu, art-emisDup? înl?turarea lui Alexandru Dr?ghici din toate func?iile de partid ?i de stat, „r?fuiala" lui Nicolae Ceau?escu cu Securitatea s-a prelungit în timp (destituiri, control accentuat, eliberarea din func?ii a minoritarilor, care fuseser? majoritari în sistemul de comand?, eliminarea celor mai pro-sovietici dintre comandan?ii de unit??i centrale ?i din teritoriu (v?zut? de o parte a Securit??ii ca o „tr?dare" de linie pro-sovietic?), aducerea unor generali M.Ap.N. în func?ii de comand? „cheie" din Securitate. Generalul M.Ap.N. Grigore R?duic?, cel care a r?scolit ?i a anchetat cu duritate nucleul adânc al Securit??ii, care a învinov??it-o grav, a fost recompensat cu func?iile de prim-vicepre?edinte al Consiliului Securit??ii Statului ?i prim-adjunct al ministrului de Interne, fiind totodat? avansat la gradul de general-locotenent. Au fost numi?i activi?ti de partid proveni?i din M.Ap.N. în cadrul Sec?iei pentru probleme speciale a C.C. al P.C.R. Mai târziu, dup? dezertarea lui Pacepa (1978), au fost numi?i la vârful Securit??ii activi?ti de partid neagrea?i de structura profesionist? a Securit??ii (Tudor Postelnicu, Alexandru D?nescu ?i al?ii) ?i s-au introdus loc?iitorii politici în toate unit??ile Securit??ii. Ace?tia exercitau un control asupra întregii activit??i a Securit??ii, politizând Securitatea. Privitor la efectele politicii lui Nicolae Ceau?escu de românizare a Securit??ii, situa?ia este una deosebit de important?. Statisticile oficiale nu reflect? realitatea originii etnice a securi?tilor, din perioada 1948-1967. Ele prezint? etnia cadrelor dup? cum s-au declarat ofi?erii. Or, cea mai mare parte a alogenilor se declarau români ?i mul?i împrumutaser? nume române?ti. Situa?ia real? a fost relatat? de col. dr. Gheorghe Ra?iu, care a de?inut, în ultimii ani ceau?i?ti func?ia de ?ef al Direc?iei a I-a a D.S.S.: „Securitatea a fost dat? pe mâna evreilor, ungurilor ?i ru?ilor care, în aparatul central ?i la principalele unit??i teritoriale, ocupau func?ii de comand?. Dar pân? prin anul 1961 ?i în func?ii de execu?ie erau mul?i ofi?eri evrei, unguri, sârbi, armeni, greci, ?igani etc., mai ales în Bucure?ti, în jude?ele din Moldova ?i în cele din Transilvania"[1]. Generalul Nicolae Ple?i?? afirm?: „Eu, când am fost numit comandant al Regionalei (de Securitate) Cluj (1962-1967 - n.n.) am putut vedea c? în Securitate nu erau decât unguri ?i evrei. Ici-acolo, mai ap?rea ?i câte un român chior. Foarte greu mi-a fost s? românizez aparatul din Cluj"[2]. Despre acela?i fenomen, fostul ?ef al Direc?iei a III-a, generalul Neagu Cosma, afirma: „...sub Pantiu?a ?i Nicolski se aflau sute de al?i N.K.V.D.-i?ti, care ocupau toate func?iile de decizie ?i foarte multe din cele de execu?ie ale organelor represive din acel timp"[3]. Privitor la func?iile de comand? în Securitatea anilor 1948-1964, Ion St?nescu ?i Neagu Cosma, importan?i conduc?tori ai Securit??ii, afirm? c? alogenii au ocupat aproape în totalitate func?iile de comand?[4]. Dup? îndelungi analize ?i reflec?ii, indiferent de cutuma de menajare a minoritarilor ?i a alogenilor, perpetuat? în timpul regimului comunist ?i a celui post-comunist, nu putem s? nu ar?t?m c? ace?tia au fost efectiv, incontestabil, „b?ie?ii r?i" ai Securit??ii. Ace?ti minoritari, sub acoperirea de a lupta împotriva „du?manului de clas?", î?i desc?rcau toat? ura împotriva românilor. Prin aceasta nu dorim s? afirm?m c?, în perioada în care a func?ionat gulagul românesc, pân? în 1964, ?i, prin excep?ie, ?i ulterior, nu au fost ?i cadre de securitate de etnie român? care au s?vâr?it abuzuri, comi?ând ?i crime.

În anul 1972, a avut loc o vizit? în România a unui grup de zece ofi?eri K.G.B., împreun? cu so?iile lor. Era o practic? de a se face vizite reciproce, anual, între ofi?eri din ??rile socialiste, împreun? cu so?iile. Din delega?ia ofi?erilor K.G.B. a f?cut parte ?i gl. Oleg Kalughin, care era ?eful contrainforma?iilor din Primul Directorat General al K.G.B. (serviciul de spionaj al U.R.S.S.), adic? omul îns?rcinat s? vegheze asupra loialit??ii spionilor Moscovei. Cu acel prilej, conducerea D.S.S. ?i a D.I.E. a transmis pre?edintelui K.G.B., prin Oleg Kalughin, c? Securitatea are inten?ia de a-l r?sturna pe Nicolae Ceau?escu de la conducerea ??rii. Gl. Kalughin a fost primit cu c?ldur? de Ion St?nescu, de Nicolae Doicaru ?i de al?i ?efi din D.S.S. ?i din D.I.E. Generalul Doicaru i-a condus pe litoral, la Mangalia, unde au petrecut câteva zile. La revenirea la Bucure?ti, Ion St?nescu i-a mijlocit lui Oleg Kalughin o întâlnire secret? cu Victor Doroban?u, ?eful Biroului de transmisiuni cifrate din D.I.E.[5] Acesta l-a sf?tuit pe Kalughin s? nu aib? încredere în oficialii români ?i s-a plâns c? Ceau?escu a ordonat ca respectiva întâlnire între ofi?eri K.G.B. ?i ai Securit??ii s? fie ultima. Apoi, Doroban?u a trecut la critici aspre la adresa lui Nicolae Ceau?escu, numindu-l „tr?d?tor"[6]. În viziunea lui Doroban?u, ca ?i a altor activi?ti de partid ?i ofi?eri superiori, „tr?darea" lui Ceau?escu se referea la faptul c? s-a îndep?rtat de Moscova ?i de alte state socialiste. Ulterior, Nicolae Ceau?escu a interzis aceste întâlniri care au fost folosite ca ?i prilejuri ale K.G.B. de a-i cunoa?te, a-i contacta ?i a-i stoarce de informa?ii pe ofi?erii români pe care îi vizitau sau care vizitau ei alte state socialiste.

Un moment tensionat al raporturilor dintre Ceau?escu ?i Securitate l-a constituit moartea medicului familiei Ceau?escu, dr. Abraham Schächter, în anul 1973. Acesta a fost aruncat, ori s-a aruncat el însu?i, de la etajul cinci al cl?dirii Spitalului de Urgen?? Floreasca, unde lucra, pe lâng? postul de la Spitalul Elias. Ceau?escu a lansat acuze grave împotriva Securit??ii, sub motivul c? asupra lui Schechter s-au f?cut presiuni pentru a deveni informator al Securit??ii ?i a divulga date despre starea s?n?t??ii lui Ceau?escu, ceea ce exceda în totalitate atribu?iilor Securit??ii, gest care exprim? rele inten?ii ale conducerii institu?iei fa?? de ?eful statului. În ?edin?a Colegiului Ministerului de Interne din 14 martie 1973, Nicolae Ceau?escu a precizat: „Eu v-am atras aten?ia s?-l l?sa?i în pace pe Schächter, s? nu v? mai ocupa?i de el. Nu mai umbla?i cu prostii, v-am spus. Nu-mi puteam închipui c? ave?i asemenea documente. V-a refuzat s? fie informatorul vostru"[7]. Aceasta s-a întâmplat într-un moment ulterior celui în care, conform m?rturiei defectorului K.G.B., Oleg Kalughin, Securitatea a comunicat K.G.B. inten?ia ei de a-l înl?tura pe Nicolae Ceau?escu de la conducerea României[8]. Cu ocazia anchetelor ordonate dup? moartea lui Schächter, lui Ceau?escu i s-a raportat c? Securitatea a întocmit dosare în care a consemnat starea de s?n?tate a liderilor partidului. Ceau?escu aflase c? o discu?ie a lui, la spital, cu Alexandru Moghioro?, când acesta era pe moarte, a fost interceptat? de Securitate. De asemenea, lui Ceau?escu i s-a raportat c? s-au f?cut consemn?ri medicale ?i despre el însu?i, re?inându-se c? el s-a pronun?at, privitor la propria persoan?, împotriva oric?rui medicament injectabil. În urma acestui incident, Ion St?nescu a fost demis din func?ia de ministru de Interne ?i exclus din Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. A fost demis ?i generalul Nicolae Ple?i?? din fruntea Direc?iei a VIII-a, cea care era responsabil? cu securitatea personal? a conduc?torilor, direc?ie care a fost reorganizat?, pentru a nu se mai permite asemenea st?ri de lucruri. Peste câ?iva ani, ca urmare a unor anchete efectuate în Securitate, se va constata c? Ion St?nescu (Silagy[9]) f?cea parte dintr-un grup de înal?i comandan?i ai Securit??ii afla?i în slujba serviciilor secrete sovietice. Citând documente din surse diferite, cercet?torul Larry Watts a confirmat activitatea lui Ion St?nescu în favoarea K.G.B. El men?ioneaz? c? ofi?eri prosovietici de la nivelele superioare din D.S.S. ?i din D.I.E. ?i-au dezvoltat propriile contacte cu serviciile secrete din statele „fr??e?ti", despre care se ?tie c? lucrau sub coordonarea K.G.B. Dintr-un raport al ?efului spionajului STASI, general Markus Wolff, adresat ?efului s?u, gl. Ernst Mielke, ajuns în mâna serviciilor americane ?i vest-germane, dup? pr?bu?irea R.D.G., s-a aflat c?, în anul 1971, un grup de ?efi din Securitate, avându-i în frunte pe ministrul Ion St?nescu, pe fostul ministru Alexandru Dr?ghici ?i pe ?eful D.I.E., gl. Nicolae Doicaru, au desf??urat o ac?iune împotriva lui Nicolae Ceau?escu ?i a principalelor sale surse de sprijin din Occident. Nicolae Doicaru a c?l?torit la Copenhaga, sub identitate fals? ?i a f?cut o escal? clandestin? în R.D.G., vizitându-l pe omologul s?u est-german, Markus Wolff, c?ruia i-a spus c? are mandat de la Ion St?nescu ?i „binecuvântarea" fostului ministru Alexandru Dr?ghici ?i c? a venit cu misiunea s? lupte „contra imperialismului american ?i german", misiune care nu a fost trasat? de Nicolae Ceau?escu Securit??ii. Aceasta a fost o misiune trasat? de sovietici, în perioada dependen?ei României fa?? de Moscova. Relativ la Occident, Ceau?escu a trasat doar ordine de protejare contrainformativ? fa?? de ac?iunile de spionaj în România ale S.U.A. ?i ale alia?ilor lor ?i sarcini de culegere de informa?ii din aceast? ?ar?, în folosul României. Documentul relev? cu claritate c? generalul Nicolae Doicaru a men?ionat omologului s?u est-german c? Securitatea nu se rezum? doar la sarcinile pe care i le traseaz? conducerea de partid. Doicaru i-a spus lui Markus Wolff c? nu a venit „cu mâna goal?". El i-a adus informa?ii, liste ?i materiale, precum ?i noi echipamente realizate în întreprinderea secret? de produc?ie de tehnic? operativ? a Securit??ii. Doicaru i-a mai spus lui Markus Wolff c? Ion St?nescu, Alexandru Dr?ghici ?i cu el, nu sunt de acord cu nivelul sc?zut al raporturilor dintre Securitate ?i serviciile secrete ale statelor Tratatului de la Var?ovia. Acest nivel sc?zut se datora politicii promovat? de Nicolae Ceau?escu. El l-a informat pe Markus Wolff c?, pentru a contracara aceast? situa?ie, Ion St?nescu a semnat ?i mai era în curs de a semna o serie de protocoale de cooperare cu serviciile secrete sovietice, bulgare, ungare ?i poloneze. Aceste protocoale contraveneau politicii ?i deciziilor P.C.R. Doicaru i-a dat lui Wolff un proiect de protocol de cooperare între serviciile de securitate române ?i est-germane, din care se vede c? a fost redactat în afara liniilor politice ale Bucure?tiului ?i în afara sarcinilor care fuseser? trasate Securit??ii[10]. Documentul este foarte important ?i confirm? f?r? putin?? de t?gad? c?, în acel moment istoric, Securitatea avea propria ei linie politic? ?i ac?iona în consens cu serviciile sovietice ?i aliate ale acestora, f?r? ?tirea conducerii politice ?i împotriva liniei politice stabilite de conducerea României. Fa?? de aceast? conducere, Securitatea a comis un act de tr?dare. În acela?i timp, trebuie men?ionat c? ?efii Securit??ii, în primul rând St?nescu ?i Doicaru, vedeau lucrurile în alt mod decât Ceau?escu ?i, din acest punct de vedere, putem s? evalu?m c? vedeau binele României în alt fel, respectiv al?turi de Uniunea Sovietic?. Pe aceast? linie de gândire, din acest punct de vedere, putem s? nu-i învinov??im de rea credin??, de tr?dare. Din alt punct de vedere, ei nu erau decât ni?te militari, profesioni?ti în domeniul culegerii informa?iilor, asigur?rii pazei, luptei antiteroriste etc., ni?te executan?i de ordine date de decidentul politic. Nimeni nu împuternicise Securitatea s? decid? în numele României. Conduc?torii Securit??ii nu erau conduc?torii ??rii, ca s? decid? linia politic?. Conduc?tor ?i comandant suprem era Nicolae Ceau?escu, recunoscut de întreaga Lume, iar datoria Securit??ii era s? execute ordinele acestuia. Aceasta este litera ?i spiritul în care trebuie analizat? activitatea militarilor. În momentul în care militarii se transform? în anali?ti politici, interpreteaz? ordinele ?i le aleg pe cele pe care accept? s? le execute, sistemul nu mai func?ioneaz?. Pe parcursul „domniei" lui Nicolae Ceau?escu, dup? cum se vede ?i din prezenta lucrare, sistemul de securitate a avut momente în care s-a blocat ?i a fost repornit for?at, prin destituiri, prin epur?ri ?i prin transplanturi de cadre de conducere provenite din partid ?i din Armat?, m?suri pe care profesioni?tii din Securitate le-au considerat grefe nereu?ite.
--------------------------------------------------

[1] Gheorghe Ra?iu, Raze de lumin? pe c?r?ri întunecate, Bucure?ti, 1996, p. 280.
[2] Viorel Patrichi, Ochii ?i urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Ple?i??, Prefa?? de Dan Zamfirescu, Editura Ianus Inf. S.R.L., Bucure?ti, 2001, p. 239.
[3] Neagu Cosma, Securitatea, poli?ia politic?, dosare, informatori, Editura Globus, Bucure?ti, 1998, p. 34.
[4] Neagu Cosma, Ion St?nescu, De la iscoad? la agentul modern în spionajul ?i contraspionajul românesc, Editura Paco, Bucure?ti, 2001, p. 251.
[5] Victor Doroban?u a fost ofi?er important al „re?elei Caraman".
[6] Oleg Kalughin, Fen Montaigne, The First Directorate: My 32 Years in Intelligence and Espionage Against the West, new York, St. Martin's Press, 1994, p. 190, apud Larry L. Watts, Fere?te-m? doamne de prieteni... R?zboiul secret al blocului sovietic împotriva României, Editura RAO International Publishing Company, Bucure?ti, 2011, pp. 583-589. Autorul demonstreaz? cum, prin activitatea grupului Ion St?nescu, Nicolae Doicaru, Mihai Pacepa, Mihai Caraman ?i Iosif Constantin, s-a paralizat activitatea unit??ii „anti-K.G.B.", a contraspionajului din D.I.E. ?i s-a deschis calea recrut?rii diploma?ilor ?i ofi?erilor români, ca ?i calea penetr?rii cu agen?i a unit??ilor din D.I.E.
[7] Unul din ofi?erii de protec?ie ?i paz? ai familiei Ceau?escu, lt. col. Dumitru Burlan, în cartea sa de memorii Dup? 14 ani- Sosia lui Ceau?escu se dest?inuie, Editura Ergorom, Bucure?ti, 2003, a sus?inut c? dr. Schächter era agent al Mossad ?i era în aten?ia filajului Securit??ii ?i din aceast? cauz?. El afirm? c? nu a fost nici un fel de sinucidere, ci Schächter a fost asasinat chiar de c?tre Mossad. În lucrarea men?ionat?, printre altele, Burlan scrie: „Odat?, în Prim?verii, mi-a spus colegul meu care era de serviciu la vil?, cei trei au intrat cu ma?ina în curtea re?edin?ei cuplului Ceau?escu. Nicolae a coborât ?i a început s? urce sc?rile pentru a intra în cas?. În urma sa venea Elena, urmat? de doctorul Schächter, ultimul fiind colegul meu. În timp ce urcau pe sc?ri, cel care mi-a povestit scena a v?zut cum doctorul a mângâiat-o u?or pe fund pe Tovar??a."
[8] Elis Neagoe-Ple?a, Liviu Ple?a, Studiu introductiv, în Florica Dobre (coordonator), Elis Neagoe-Ple?a, Liviu Ple?a, Securitatea. Structuri – cadre. Obiective ?i metode, vol. II (1967-1989), Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2006, p. XIV. Autorii citeaz? A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 48/1973, f. 10.
[9] De-a lungul carierei sale, el a sus?inut cu t?rie c? este de etnie român?, pân? în anul 2006, când a recunoscut c? este ungur ?i c? a min?it întrucât, dup? p?rerea lui, etnicii români aveau mai multe ?anse de promovare.
[10] Larry L. Watts, op. cit., pp. 367 (nota 1) ?i 523-525. Autorul arat? c? în anul 1971, Ion St?nescu (Silagy) a fost implicat într-un complot sovietic împotriva lui Nicolae Ceau?escu, iar în 1978 s-a descoperit c? era agent sovietic.

footer