Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. George Pruteanu (+)   
Joi, 30 Iulie 2015 15:02

Prof. univ. dr. George Pruteanu, art-emisAu trecut peste ?apte ani de la „plecarea" lui George Pruteanu pe alte t?rāmuri. Omul care s-a luptat - de unul singur - cu manelele ?i maneli?tii, cu deformatorii limbii romāne ?i fanii „dialectelor"-flagel nu are succesori. Academia Romān?, timorat? de presiuni politice str?ine de interesele romāne?ti, ac?ionez? timid. Dac? īn unele cercuri elitisto-cosmopolite se practic? ostentativ „romgleza", pentru a putea recepta mesajele stradale ai nevoie de studierea temeinic? a argoului de bordel, a limbajului de cārcium? cu refulatoarele ?ig?nismele specifice manelelor care au dominat aproape un deceniu, sfidānd via?a cet??enilor Romāniei. Completānd D?un?torul amalgam descris este generos alimentat cu agramatele „socializ?ri" din spa?iul virtual. Vorbirea stradal? sau de cartier se ca??r? pe pe scara valorilor lingvistice precum gāndacii de buc?t?rie, oferind viitorului o imagine apocaliptic?. Īn lupta pentru supravie?uire a poporului ?i a limbii romāne curate, lipsa lui George Pruteanu sau a unui alt ap?r?tor al graiului ?i bunului sim? romānesc, se simte acut. Dac? nu vom fi aten?i, a?a cum se lucreaz? intens la demolarea valorilor na?ionale, „terminatorii" vor avea grij? s? ne distrug? nu doar limba, ci Neamul ?i ?ara. Red?m un mai vechi text al profesorului Pruteanu īn care comenteaz? dou? teme mereu actuale ?i totdeauna importante. (Ion M?ld?rescu).

?igani sau romi?

Cuvīntul rom e de origine ?ig?neasc?. Īn limba ?ig?neasc? īnseamn? „om, persoan?". Vocabula nu a ap?rut dup? 1989 ci, vizibil, dup? Primul R?zboi Mondial (īn perioada interbelic? au existat organiza?ii ?i publica?ii care foloseau, īn denumire, cuvīntul rom, īn paralel cu altele care-l foloseau pe cel tradi?ional, ?igan). Motiva?ia de atunci era foarte similar? cu cea invocat? dup? 1990: īncercarea de scoatere a etniei de sub inciden?a conota?iilor peiorative ale cuvīntului ?igan. Nu cred c? e o solu?ie de?teapt?, pentru c? o ameliorare ar fi schimbarea realit??ilor, nu a cuvīntului care le denume?te. Cum ar fi ca acei romāni care sunt prost v?zu?i īn Italia, de exemplu, s? pretind? c? ei nu mai sunt „romāni", ci „daci" sau „vlahi"?! Īn ceea ce ne prive?te, ca na?iune, cuvīntul genereaz? confuzie pe plan interna?ional. Sute de milioane de oameni de pe Planet? n-au studii filologice ?i de etimologie. Ei fac o asociere fireasc? (?i just?!) īntre termina?ia -ia / -(an)ia ?i ?ara (= na?iunea ei) care are aceast? particul?: Britania = brit + ania = „?ara bri?ilor, a englezilor"; Mauretania = maur + (et)ania = „?ara maurilor", deci Romānia = rom + ania = „?ara romilor". E incorect. Se creeaz? o fals? direc?ionare. Dup? cum incorect? a fost acceptarea, din acela?i motiv, a schimb?rii prescurt?rii pentru Romānia din ROM (care trimitea imediat gīndul la ROMa, la romanitate, la latinitate - noi suntem o parte din ceea ce se nume?te „Romania", adic? teritoriul impregnat de civiliza?ia ?i limba Romei Antice), īn ROU (din fran?uzescul Roumanie), prescurtare care nu mai sugereaz? nimic necunosc?torului ?i care na?te īntrebarea: de ce abrevierea unui cuvīnt romānesc s? se realizeze din... francez??

Nu po?i interzice existen?a unui cuvīnt prin lege

Dar po?i emite norme metodologice, similare, mutatis mutandis (schimbīnd ce e de schimbat), cu cele aplicate Legii 26/1990 (art. 39) īn leg?tur? cu „filtrarea" folosirii abuzive a cuvintelor academic sau na?ional, īn sensul c? īn documentele romāne?ti oficiale (inclusiv manuale ?colare etc.), termenul de utilizat s? fie ?igan, f?r? nicio nuan?? depreciativ?. E nelogic s? impui limbii romāne s? numeasc? o etnie cu un cuvīnt al acelei etnii: spunem francezilor francezi, nu „franse"; spunem nem?ilor/germanilor nem?i/germani, nu „doici"; belgienilor belgieni, nu „belj" ?.a.m.d. Zeci de c?r?i referitoare la aceast? etnie, de la Cantemir ?i Kog?lniceanu pīn? īn zilele noastre, cu autori dintre cei mai respectabili, au folosit cuvīntul ?igan; iat? doar cīteva pe care le am la īndemīn?: Les Tsiganes (C.J. Popp, 1930), ?iganii - īntre ignorare ?i īngrijorare (Elena ?i C. Zamfir, 1993), Istoria ?iganilor (L. Cherata, 1994), ?iganii īn istoria romāniei (V. Achim, 1998). Īn aceea?i direc?ie, ar trebui militat pentru eliminarea senza?iei de „incorectitudine politic?", de „eroare", pe care o au unii vorbitori, care, dup? ce folosesc cuvīntul natural ?igan, se corijeaz? repede: „pardon, rom!". Nu are niciun rost acest subterfugiu. Problemele comunit??ii ?ig?ne?ti (sau/?i, de ce s? n-o spunem: problemele create de mul?i din aceast? etnie) nu dispar dac? schimb?m numele. Nu aducem situa?ia la zero, n-o r?svirgin?m. Ea se rezolv? cu totul altfel: prin educa?ie īndīrjit?, prin programe iscusite, prin respectul legii.

Religia īn ?coal?

Religia e o component? de anvergur? a universului spiritual al omului, deci e de neconceput absen?a ei din spa?iul formator care e ?coala. O imens? parte din cultura umanit??ii (literar?, filosofic?, muzical?, grafic?: pictur?/sculptur?), din toate epocile, e īntemeiat? pe rela?ia dintre om ?i Transcenden??. Nenum?rate c?r?i, simfonii, tablouri, statui, de azi sau de ieri, con?in direct sau indirect trimiteri la zona Sacrului (personaje, locuri, spuse, ac?iuni). Un tīn?r care iese din liceu f?r? a avea habar cine e Iov, Petru, Ioan Botez?torul sau Maria Magdalena, ce semnific? Iona sau Abel ?i Cain, Mahomet sau Buddha, Tao sau Allah - nu e decīt un (neo)barbar, un om incomplet, o fiin?? str?in? de o vibra?ie care fascineaz? de mii de ani sufletul omenesc. Eu v?d locul religiei īn ?coala romāneasc? pe dou? paliere: unul al inform?rii echidistante, exhaustive (desigur, sumar, ?i de-a lungul anilor) ?i cel?lalt, al educa?iei religioase propriu-zise. Pentru primul palier, consider c? e absolut necesar? o materie obligatorie numit? Religiile lumii, īn care s? fie prezentate, cu impar?ialitate ?tiin?ific?, cele cīteva mari religii ale omenirii de azi, sub toate aspectele. Vor fi expuse (treptat, īn diver?i ani de studiu) miturile fondatoare ale acelor religii, personajele esen?iale, istoria pe scurt, practici, rituri, s?rb?tori, simboluri, cl?diri/monumente semnificative, mari personalit??i etc. Elevul va avea, astfel, un tablou al diversit??ii credin?elor religioase ?i va fi ferit de dogmatism. Va ?ti, putem spune, pe ce lume tr?ie?te. Pentru cel?lalt palier, e de dorit existen?a unor ore op?ionale (pīn? la 14 ani, pe baza deciziei p?rin?ilor; dup? 14 ani, pe decizia elevului) de Educa?ie religioas? (catehizare), departajate (conform op?iunilor existente) pe culte/confesiuni: ortodox?, catolic?, adventist?, baptist?, protestant?, luteran?, mozaic?, islamic? etc.[1]
---------------------------------------------------------
[1] http://www.pruteanu.ro/6atitudini/2008.02.28-tigani-religie.htm

footer