Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. hab. Nicolae Enciu, Chi?in?u   
Miercuri, 08 Iulie 2015 21:41

Ioan Aurel Pop - Istoria adevarul ?i miturileÎn general, inconsisten?a ?i caracterul ne?tiin?ific al metodei de investigare a trecutului elaborat? de c?tre prof. L. Boia iese în eviden?? mai ales din preten?ia nefondat? a autorului de a reduce întreaga gam? de opinii, ?coli ?i curente istoriografice la un simplu binom aleatoriu, nici m?car principal, constând din cei care „mitologizeaz?", pe de o parte, ?i al?ii care „demitologizeaz?" istoria: „în materie de istorie, confruntarea se petrece la noi ?i se va mai petrece probabil mult? vreme în jurul a dou? «modele ideale» contradictorii: unul na?ionalist ?i autoritar, cel?lalt european ?i democratic"[15]. Ar reie?i, prin urmare, c? to?i cei care refuz? s? se înregimenteze în procesul de „demitologizare" a istoriei în maniera „?colii prof. L. Boia", fac parte, implacabil, din „modelul na?ionalist ?i autoritar"? Evident, prof. L. Boia este neap?rat european ?i democratic „în materie de istorie", dar cum r?mâne cu ceilal?i istorici, probabil suficient de mul?i la num?r, care refuz? s?-?i vad? menirea ?i destinul profesional exclusiv în „demitologizarea" istoriei, continuând s? cread? în „iluzia, adânc înr?d?cinat?, a obiectivit??ii istoriei"?[16]. Doar inten?ia declarat? a prof. L. Boia este de a implementa în cultura româneasc? ceea ce Guizot ?tia cu un secol ?i jum?tate în urm?, anume c? „exist? o sut? de feluri de a face istoria"![17]. Împ?rt??im întru totul opinia prof. L. Boia c?, în alte istoriografii, inclusiv în cele din ??rile Uniunii Europene, „o asemenea tratare a discursului istoric nu mai are nimic «revolu?ionar»". Îns? nici „metoda prof. L. Boia" nu con?ine, practic, nimic original sau revolu?ionar, dat fiind c? anume prof. Nicolae Iorga este cel care a afirmat, cu mult înaintea „?colii de la Annales", adev?rul c? „nu exist? nici o ?tiin?? în care orizontul s? trebuiasc? schimbat mai des decât ?tiin?a istoriei"[18]. Acela?i „na?ionalist" Nicolae Iorga este cel care a avertizat în permanen??, c? „[...] multe sunt condi?iile pe care trebuie s? le întruneasc? istoricul, ?i e greu s? le întâlne?ti reunite la acela?i om. De aceia nu to?i cei ce scriu istorie sunt istorici. Pe lâng? ace?tia sunt diletan?ii ?i popularizatorii, care n-au baza material? de nevoie sau nu supun la critic? proprie izvoarele"[19]. În alt? ordine de idei, chiar dac? admitem drept corect? metoda prof. L. Boia, trebuie s? constat?m neap?rat c? în nici o alt? istoriografie din lumea contemporan?, „o asemenea tratare a discursului istoric" nu a condus ?i nici nu poate conduce la anularea statutului ?i metodelor tradi?ionale ale ?tiin?ei istorice. La fel, în nici o alt? istoriografie din lumea contemporan?, istoricii de profesie preocupa?i de alte subiecte, aspecte ?i domenii de investigare a trecutului decât cel particular al „demitologiz?rii", nu sunt trata?i drept adep?i sau promotori ai „modelului na?ionalist ?i autoritar". De ce, a?adar, inclusiv în acest caz, România ?i istoriografia româneasc? ar trebui neap?rat s? fie altfel?

Sigur, o distorsionare atât de grav? a istoriei noastre na?ionale, a discursului istoric ?i a manierei de interpretare a trecutului nu putea r?mâne f?r? o replic? pe potriv?. ?i, într-adev?r, replica nu a întârziat s? apar?, venind din partea academicianului Ioan-Aurel Pop – specialist de talie european? ?i interna?ional? în probleme de istorie antic?, medieval?, modern? ?i contemporan? a Transilvaniei, având ca domenii de competen?? istoria medieval? româneasc? ?i european?, institu?iile medievale ?i paleografia latin?, autor al unor lucr?ri fundamentale în toate aceste domenii, care a coordonat, împreun? cu prof.univ., dr. Ioan Bolovan, ?i unul din cele mai originale compendii de istorie a României din anii ce au urmat dup? decembrie 1989[20]. Constituind rezultatul sintetiz?rii celor mai recente cercet?ri istorice ?i aducând noi interpret?ri trecutului românilor, compendiul în cauz? nu pretinde a fi o carte „revolu?ionar?" ?i nici una „demitizatoare" cu orice pre?, ci una urm?rind s? reconstituie trecutul în acord cu unicul criteriu al adev?rului, atât cât îi este omului dat s?-l cunoasc?. Condamnând explicit „na?ionalismul comunist", odios pentru majoritatea românilor, coordonatorii volumului remarc?, totodat?, c? distorsiunile istoriografice de tip na?ionalist au venit, totu?i, dup? cele de tip „interna?ionalist", în cadrul c?rora cvasitotalitatea valorilor na?ionale fuseser? abolite în favoarea celor sovietice ?i ruse?ti. În fine, nu îns? ?i în ultimul rând, acad. Ioan-Aurel Pop este ?i autorul unei exemplare sinteze de Istorie a Românilor, recep?ionat? cu viu interes ?i aprecieri elogioase în mediile academice ?i universitare de pe ambele maluri ale Prutului [21]. Iat? de ce, chiar de la lansarea primei edi?ii, din 2002, volumul acad. Ioan-Aurel Pop „Istoria, adev?rul ?i miturile"[22] a fost apreciat nu doar ca note de lectur? sau o recenzie supradimensionat? la cartea istoricului Lucian Boia „Istorie ?i mit în con?tiin?a româneasc?" (1997), ci drept o lucrare cu caracter metodologic, un veritabil model de interpretare ?i de scriere a istoriei.

În chiar primele pagini ale lucr?rii, acad. Ioan-Aurel Pop subliniaz? pericolul pe care-l comport? paginile exaltate, cursiv redactate, atractive, u?or de citit, aparent logic argumentate ale prof. L. Boia: „Ei (tinerii.- n.n.) nu se mai îndreapt? niciodat? spre operele cronicarilor, spre Cantemir, spre Micu, ?incai sau Maior, nici spre B?lcescu ?i Kog?lniceanu, nici spre Onciul sau Panaitescu, nici spre Giurescu sau O?etea, nici spre Dragomir ori Prodan ?i nici spre Iorga, mai ales spre „na?ionalistul" Iorga! Influen?a?i astfel, tinerii resping tot trecutul în bloc, î?i condamn? to?i înainta?ii, lâncezesc în prezentul ap?s?tor ?i se dezintereseaz? de viitorul incert"[23]. Din nefericire, constat? acad. Ioan-Aurel Pop, lucr?rile recente ale prof. L. Boia au produs deja roade, au creat emuli, au dat „direc?ii de cercetare", astfel încât o seam? de tineri studio?i din domeniul istoriei, afla?i la nivelul elabor?rilor lucr?rilor de licen??, - adic? la începutul preg?tirii lor, la vârsta de circa 20 de ani, - în loc s? reconstituie cu mijloace specifice fragmente din trecut, caut? cu sârg fel de fel de „mituri române?ti", pentru a le „demitologiza". Or, este ?i ilogic ?i nefiresc ca tinerii cercet?tori s?-?i înceap? cariera ?tiin?ific? prin studiul a?a-ziselor mituri din scrisul istoric, f?r? s? aib? vreo crea?ie proprie oricât de modest?, f?r? s? cerceteze vreun izvor, s? ilumineze o epoc?, o personalitate etc. F?r? a urm?ri neap?rat expunerea întregului con?inut al lucr?rii acad. Ioan-Aurel Pop, este de re?inut în mod special critica f?cut? de autor principiilor, concep?iei despre cunoa?terea trecutului ?i metodei de lucru ale prof. L. Boia. Referindu-se la concep?ia prof. L. Boia despre cunoa?terea trecutului, acad. Ioan-Aurel Pop consider? c? lucrarea la care se refer? ar corespunde, mai degrab?, titlului „Mituri istorice negative în con?tiin?a româneasc?", deoarece, dup? lectur?, impresia ce se degaj? este c?, în mentalitatea românilor despre trecut, nu ?i-au g?sit loc decât miturile negative, nici m?car tot felul de „mituri". Pe de alt? parte, prof. L. Boia nu consider? necesar s? precizeze cu exactitate, care anume mituri s-au sedentat în con?tiin?a româneasc?, - cele istorice, din mintea oamenilor de odinioar?, sau cele istoriografice, inoculate de istorici în mintea oamenilor de-acum?[24]. Îns? nu numai concep?ia, dar ?i metoda de lucru a prof. L. Boia este departe de a fi una ?tiin?ific? ?i corect?. Astfel, abordând un subiect de foarte larg? generalitate, - „reflectarea trecutului în con?tiin?a româneasc?", prof. L. Boia a avut ca teren de cercetare, a?a cum ?i singur m?rturise?te, nu istoria-realitate, ci „societatea româneasc? a secolelor al XIX-lea ?i al XX-lea". Întreprinderea, a?a cum bine remarc? acad. Ioan-Aurel Pop, este temerar? ca tematic? ?i foarte dificil? dar ?i delicat? ca mod de abordare, ca metod? de lucru: „Cum se poate surprinde discursul istoric din societate, timp de dou? secole, sondând, cum inten?iona dl Boia, concomitent istoriografia, manualele ?colare, literatura sau propaganda politic? etc.? Un astfel de demers amplu presupunea o analiz? serial?, ceea ce înseamn? c? dup? fixarea domeniilor sau palierelor de investigare - scrisul istoric, manualele ?colare, literatura beletristic?, arta plastic?, propaganda politic? etc. - ?i a perioadelor distincte din cele dou? sute de ani (eventual dup? curentele istoriografice ?i de cultur?), s? se treac? fiecare perioad? prin grila izvoarelor specifice"[25].

Prof. L. Boia a neglijat, îns?, toate aceste rigori metodice, preferând s? opereze aproape exclusiv cu exemple aleatorii, câ?tigând, respectiv, unele avantaje, îns? asumându-?i ?i mari riscuri. Bun?oar?, întrebarea fireasc? care apare în mod inevitabil este: cum au fost selectate exemplele ?i în ce scop? Judecând dup? exemplele reproduse mai sus din lucrarea De ce este România altfel?, r?spunsul univoc este c? acestea au fost selectate spre a servi ideii lucr?rii în cauz?, iar cu un atare procedeu se poate demonstra, practic, orice.
La o privire de ansamblu ?i într-o abordare comparativ?, se constat? c? anume demersul acad. Ioan-Aurel Pop certific? o concep?ie cu adev?rat ?tiin?ific? ?i obiectiv?, în consens cu cercetarea istoric? european?, considerând c?, în ?tiin?a istoric?, nu exist? decât o singur? cale, - anume apelul la studiul izvoarelor istorice, la studiile speciali?tilor care, prin metodele lor specifice, sunt capabili s? reconstituie, fie ?i par?ial, trecutul. La fel ca la Mihail Kog?lniceanu, pentru acad. Ioan-Aurel Pop patria noastr? este „toat? acea întindere de loc unde se vorbe?te române?te", iar „istoria na?ional?" este „istoria Moldovei întregi, înainte de sfâ?ierea ei, a Valahiei ?i a fra?ilor din Transilvania". Polemizând cu aser?iunile unor intelectuali, adep?i ai teoriei „invent?rii na?iunii", care sus?in, cu nepermis? u?urin??, cum c? na?iunea ar fi o construc?ie de dat? recent?, datorat? exclusiv intelectualilor, celor care i-au înv??at pe oamenii simpli c? au origine comun?, c? vorbesc aceea?i limb?, c? au acelea?i credin?e ?i tradi?ii etc., iar cu referire la na?iunea român?, - c? numai întâmplarea a f?cut ca valahii din ?ara Româneasc? s? fie plasa?i al?turi de moldoveni ?i al?turi de transilv?neni, cu scopul de a forma România - o construc?ie, chipurile, destul de artificial?, cl?dit? pe ideile unor intelectuali inteligen?i ?i nu pe realit??i, - academicianul Ioan-Aurel Pop opune tuturor acestor dileme definirea patriei prin limb?, care vine la noi dintr-un trecut îndep?rtat. C?ci, dac? înainte de 1800, muntenii, oltenii, moldovenii, ardelenii vor fi fost mase difuze, vorbitoare de limbi variate, cu credin?e ?i tradi?ii divergente etc., pe care intelectualii moderni se vor fi c?znit s? le unifice cumva, atunci ideea na?terii artificiale ?i târzii a unit??ii române?ti ar trebui, astfel, admis?.

Studiind ?i invocând cele mai diverse ?i probatorii surse istorice, acad. Ioan-Aurel Pop conchide, pe bun? dreptate c?, pân? prin secolul al XV-lea, chiar dac? nu a existat o imagine de sine global? a poporului român, aceast? imagine a „unit??ii" sale avea, în schimb, un sens mitic, ca amintire ancestral?, despre care istoricul Nicolae Iorga afirma c? „?ara Româneasc? a avut odinioar? un sens pe care foarte mul?i l-au uitat ?i unii nu l-au în?eles niciodat?; ea însemna tot p?mântul locuit etnografice?te de români"; sau, în alt? parte: „În timpurile cele mai vechi, românii nu f?ceau nici o deosebire în ceea ce prive?te ?inuturile pe care le locuiau; pentru dân?ii, tot p?mântul locuit de români se chema ?ara Româneasc?. ?ara Româneasc? erau ?i Muntenia ?i Moldova ?i Ardealul ?i toate p?r?ile care se întindeau pân? la Tisa chiar, toate locurile unde se g?seau români. N-aveau câte un nume deosebit pentru deosebitele ?inuturi pe care le locuiau ?i toate se pierdeau pentru dân?ii în acest cuvânt mare, covâr?itor ?i foarte frumos de: ?ar? Româneasc?". O lec?ie mereu actual? mai ales pentru realit??ile curente din istoriografia româneasc? const? în credin?a m?rturisit? de acad. Ioan-Aurel Pop, dup? care cunoa?terea trecutului nu este facultativ?, ci obligatorie ?i necesar?, având convingerea c? trecutul, cunoscut ?i asumat, ofer? o cheie sigur? a în?elegerii prezentului ?i întrez?ririi viitorului. Privit? din aceast? perspectiv?, contribu?ia academicianului Ioan-Aurel Pop la istoria românilor are o inconfundabil? amprent? uman?, de vie?uire ?i convie?uire, de lupt? ?i de crea?ie, de ur? ?i iubire, de abandon ?i de ideal, care merit? a fi cunoscut?. Altfel spus, istoria românilor nu a fost nici pur?, imaculat?, dar nici oribil? ?i plin? de dezastre, deoarece românii, ca orice alt popor, nu au fost nici îngeri, nici demoni, ci oameni.
-----------------------------------------------------
[15] Lucian Boia, Istorie ?i mit în con?tiin?a româneasc?, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1997, p. 49.
[16] Ibidem, p. 57.
[17] Ibidem.
[18] Nicolae Iorga, Nevoia înnoirii cuno?tin?elor istorice în înv???mântul secundar. Conferin?? ?inut? la Casa ?coalelor (1912), în Generalit??i cu privire la studiile istorice. Edi?ia a III-a, Monitorul Oficial ?i Imprimeriile Statului Imprimeria Na?ional?, Bucure?ti, 1944, p. 101.
[19] Nicolae Iorga, Cum se scrie istoria? Lec?ie de deschidere la Universitatea din Bucure?ti (noiembrie 1898), în Generalit??i cu privire la studiile istorice. Edi?ia a III-a, Monitorul Oficial ?i Imprimeriile Statului Imprimeria Na?ional?, Bucure?ti, 1944, p. 57.
[20] Istoria României. Compendiu. Coordonatori: Ioan-Aurel Pop, Ioan Bolovan, Institutul Cultural Român, Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2005, 810p., plus 15 h?r?i.
[21] Ioan-Aurel Pop, Istoria Românilor, Editura Litera, 2011, 192p.
[22] Ioan-Aurel Pop, Istoria, adev?rul ?i miturile (Note de lectur?). Ed. a 2-a, rev., Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2014, 401p.
[23] Ibidem, p. VI-VII.
[24] Ibidem, p. 333-334.
[25] Ibidem, p. 340-341.

Not?: Nicolae Enciu este doctor habilitat în istorie, cercet?tor ?tiin?ific principal la Institutul de Istorie al Academiei de ?tiin?e a Moldovei, Chi?in?u

footer