Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Col. (r) Remus Macovei   
Miercuri, 10 Iunie 2015 19:42

Col. (r) Remus Macovei, art-emisCampania din 1913 ar fi trebuit s? constituie un veritabil semnal de alarm? pentru clasa politic? româneasc?, ea reu?ind „s? dea la iveal? neglijen?a cras?, nerozia ?i haosul în toate compartimentele conducerii militare"[1]. C? semnalul este bine perceput o dovede?te studiul elaborat de Gheorghe T?t?rescu, în 1913, intitulat „Relele organice ale armatei noastre", a c?rui concluzie este: „în ceasurile prin care trecem chestiunea înt?ririi armatei noastre este cea dintâi chestiune na?ional? a neamului nostru. Orice reform?, orice cheltuial? de for?? sau de bani care nu ar duce direct sau indirect o împuternicire a armatei noastre constituie o reform? inutil?, o jertf? p?gubitoare, o energie pierdut?. Tot pentru armat?, nimic ce n-ar fi pentru armat? trebuie s? fie cuvântul de ordine al genera?iei noastre"[2]. Problemele legate de perfec?ionarea organiz?rii armatei, de îmbun?t??irea dot?rii cu armament ?i tehnic? de lupt? ?i mijloace de subzisten?? sunt discutate frecvent în Parlament ?i to?i senatorii ?i deputa?ii au votat alocarea unor bugete mereu sporite, completate cu cu credite extraordinare. Dac? în 1912/1913 bugetul alocat Ministerului de R?zboi a fost de 74.158.894 lei, pentru anul 1916/1917 acesta ajunge la 115.000.000 lei. Prin I.D.nr. 2123/16.05.1914 se dschidea pentru Ministerul de R?zboi un credit extraordinar de 37.000.000 lei, acela?i minister fiind autorizat s? angajeze"în cursul celor patru ani viitori material de r?zboi ?i construc?ii pân? la suma de 70.000.000 lei". În plus, s-au mai deschis dou? credite în valoare de 303.000.000 lei pe o perioad? de 5 ani, iar la 23 iulie 1914 „creditul pentru armat? a fost declarat nelimitat". Din acest credit (denumit creditul x) s-a angajat pân? în august 1916 suma de 838.841.215 lei[3].
Din p?cate recomandarea f?cut? de Gheorghe T?t?rescu „ca ?ara prin organele ei instituite s? î?i controleze armata"[4], astfel ca aceia care o conduc s? justifice cheltuirea acestor fonduri, dar ?i rezultatele ob?inute, nu a fost respectat? ?i „nep?sarea, incapacitatea ?i necinstea acestora"[5], bine ?i interesat acoperite de politicieni vero?i vor avea efecte dezastruoase asupra organismului militar. Referitor la aceast? perioad? Constantin Argentoianu consemna: „Cu începutul anului 1915 s-au deschis întradev?r pentru cei cu trecere la guvern atâtea posibilit??i de îmbog??ire peste noapte prin exportuirle ?i importurile de favoare, prin furniturile armatei ?i prin lucr?ri publice, încât numai cei tari de înger sau cei pro?ti nu s-au pricopsit"[6].

Presa dezv?luie „ghe?efturile" de la Ministerul de R?zboi, iar parlamentarii interpeleaz? frecvent guvernul asupra jafului practicat la acest minister. Vinovat de ceea ce se întâmpla era generalul Dumitru Iliescu, pe care Nicolae Filipescu, scandalizat de averea agonisit? într-un timp foarte scurt, în plin Senat, îl calific? de „ho?"[7].Clica acestui general este acuzat? de lips? de prevedere în asigurarea material? a armatei, dar în mod deosebit c? în schimbul comisionului se acceptau materiale"de orice calitate, oricât de degradate ar fi, pe un pre? ce corespunde cu întreita valoare a obiectelor"[8]. Holurile Ministerului de R?zboi erau pline de afaceri?ti, intermediari români ?i str?ini care puternic sprijini?i de politicieni pun la cale afaceri care mai de care mai p?guboase pentru armata român?.

Aprovizionarea armatei cu armament ?i muni?ie

În Memoriul relative la stabilirea adev?rului privind preg?tirea de r?zboi în anii 1914 -1916, întocmit ?i prezentat în fa?a Parlamentului în februarie 1924, se men?iona c? nu s-a putut face aprovizionarea din cauz? c? „nu s-au executatat contractele de la fabricile str?ine, de?i comenzile au fost f?cute la timp"[9]. Nicolae Filipescu demonstreaz? îns? c? lucrurile au stat cu totul altfel. El arat? c? mecanismul dup? care se desf??ura încheierea contractelor era urm?torul:
- Reprezentan?ii din str?in?tate, condu?i de col. Vasile Rudeanu, provoac? oferta;
- Dac? aceasta era favorabil?, urma t?r?g?narea, care avea un singur scop - firmele s? în?eleag? c? f?r? comision nu se rezolv? nimic;
- În final, dac? acestea accept? condi?iile, contractual se semna.
În acest sens sunt prezentate mai multe exemple. În ianuarie 1914 o firm? italian? face o ofert? de bombe pentru aeroplane. Statul Major face raport favorabil ?i mecanismul intr? în func?iune. Comanda va fi t?r?g?nat? sub diferite motive: experien?ele s? fie f?cute în Italia gratis; comisia român? refuz? deplasarea în Italia pentru c? nu a fost invitat? oficial de guvernul itlian,etc.Abia în mai 1914 se pun la cale experieen?ele în Italia, dar aceast? ?ar?, intrând în r?zboi, va interzice orice export de bombe. În luna iulie, firma italian? face propunerea ca bombele s? fie produse în România, dar în septembrie Ministerul de R?zboi r?spunde c? aceast? chestiune nu mai prezint? interes[10]. În februarie 1914, dou? respectabile firme franceze - Saint Chamond ?i Delauny-Bellville - fac oferta de a înfiin?a în România o fabric? de cartu?e, acestea fiind produse la un pre? de 140 franci mia. Cele dou? firme franceze sunt purtate cu vorba pân? când vor renun?a la ofert?.

La 22 februarie 1914, o firm? italian? prezint? la rândul ei o ofert? pentru înfiin?area unei fabrici de cartu?e, în cinci luni, la un pre? de 160 franci mia de cartu?e. Abia în iulie, la insisten?ele firmei italiene, care îl caut? pe colonelul Rudeanu inclusiv la Paris, se p?rea c? afacerea va fi încheiat?. Partea român? pune îns? condi?ia ca la 1 ianuarie 1915 fabrica s? intre în func?iune, orice zi de întârziere urmând s? fie penalizat? cu o amend? enorm?, 10% pe zi, ceea ce firma italian? nu accept? ?i astfel contractul nu s-a mai încheiat. Abia în vara anului 1915 ministerul va încheia un contract cu o alt? firm?, dar pre?ul de fabrica?ie este de 180 de franci mia de cartu?e. La 300 milioane de cartu?e, diferen?a reprezint? o paguba de 12 milioane lei pentru statul român[11]. Din Fran?a se procur? proiectile de artilerie, dar din cauza t?r?g?n?rilor pre?ul a crescut de la 65 la 80 de lei/buc[12]. O alt? ofert? de proiectile de artilerie, tot din Fran?a, care îndeplineau toate condi?iile pentru a fi acceptat?, mai pu?in comisionul, sub pretextul c? Ministerul de R?zboi francez nu vrea s? dea autoriza?ia de export, este respins?. Ulterior se va dovdei c? reprezentantul român nici nu a cerut aceast? autoriza?ie[13]. Referitor la înzestrarea cu armament a Armatei Române ar mai fi de remarcat faptul c? în urma unui control executat la un corp de armat?"din totalul armelor, aproape 40% erau neutilizabile pentru r?zboi"[14]. F?r? artilerie grea, f?r? mitraliere, cu pu?ti model 1879, f?r? suficiente proiectile ?i cartu?e, se poate concluziona c?"solda?ii no?trii aveau frumoasa menire s? înfrunte cu piepturile goale"[15]. armata german? înzestrat? cu cele mai modern mijloace de lupt?. Tot Nicolae Filipescu, în interpelarea din 11 decembrie 1915, prezint? dedesubturile afacerii Blau-Gaz. Sub motivul producerii toluenului necesar ob?inerii explozibililor, Ministerul de R?zboi achizi?ioneaz? de la cumnatul lui Ion I.C. Br?tianul societatea Blau-Gaz, la un pre? de 1.150.000 lei, aproape dublu decât valoarea sa real?.De remarcat este faptul c? societatea era în pragul falimentului, iar speciali?tii ministerului nu sunt de accord cu achizi?ionarea acesteia, f?când alte propuneri, mai economicoase. Deasemenea, cu pr?ul pl?tit s-ar fi putu produce 1 milion tone trotil. La ritmul în care producea Blau-Gaz (150 kg toluen/zi) ar fi trebuit 3.846 zile, adic? 10 ani ?i jum?tate, pentru a produce aceea?i cantitate[16].

Avia?ia militar?

Aflându-se la începuturile organiz?rii sale, avia?ia militar? va fi afectat? de interesele politice divergente, dar ?i de comisioanele substan?iale legate de procurarea avioanelor ?i materielelor necesare. În perioada martie 1912 - octombrie 1915, la ?coala de pilotaj de la Cotroceni s-au brevetat un num?r de 40 de pilo?i foarte bine preg?ti?i. Din interese politice, liderii partidului Conservator, sprijinind ?coala de la B?neasa, patronat? de Liga Na?ional? Aerian?, decid închiderea ?colii de la Cotroceni. Începând cu 5 octombrie 1915, la ?coala de la B?neasa urmau s? se ?colarizeze un num?r de 30 de pilo?i, pentru fiecare Ministerul de R?zboi p?tind 7.000 lei. Sumele pl?tite de c?tre minister vor fi cheltuite pentru procurarea de aparate de gimnastic?, mobilier, etc, neglijându-se procurarea pieselor de schimb, uleiurilor sau pânzei de avion.În toamna anului 1915 nu s-a asigurat din necesarul de ulei decât 432 tone, decât un sfert ?i doar 400.000litri benzina alb? dintr-un necesar de 1.700.000 litri. În prim?vara lui 1916 Liga Na?ional? Aerian? va breveta doar 17 pilo?i din cei 30 planifica?i, ace?tia fiind „nepreg?ti?i, cheltuielile pentru instruirea unui pilot crescând de 3 ori"[17]. Având în vedere c? majoritatea pilo?ilor forma?i în perioada anterioar?, din ordinul generalului Dumitru Iliescu au fost trimi?i la unit??ile de origine - de artilerie, infanterie, geniu cavalerie marin?[18] - pierzându-?i astfel deprinderile de a zbura, la începutul anului 1916 Ministerul de R?zboi a putut conta doar pe 15-20 de pilo?i experimenta?i care puteau executa misiuni militare. În aceast? situa?ie se face propunerea de a angaja 100 de aviator str?ini. De asemenea, „comisioane substan?iale pentru achizi?ionarea unor avioane neperformante s-au încasat de oameni apleca?i mai mult spre câ?tig decât spre dotarea corespunz?toare a armatei"[19]. S-au achizi?ionat avioane Bleriot care nu erau de lupt?, astfel încât în iulie 1916, armata va dispune doar de 24 avioane nearmate, bune doar pentru misiuni de recunoa?tere.

Echiparea Armatei Române

În Memoriul relativ la stabilirea adev?rului privitor la preg?tirea de r?zboi în anii 1914-1916 se apreciaz? c? la echipament s-a lucrat „intens ?i continuu" pentru a asigura o echipare corespunz?toare a militarilor ?i a se realiza în depozite rezervele necesare. Astfel, în iulie 1916 se g?seau conform documentelor de la Direc?ia Intenden??, asupra trupelor ?i în depozite" 2.400.000 vestoane, 1.600.000 pantaloni, 1.200.000 bocanci, 1.000.000 rani?e, 1.000.000 foi cort"[20]. La o prim? vedere, conform acestui document, întocmit în 1924, situa?ia echip?rii pare rezolvat? în condi?ii optime. Realitatea din 1915-1916 era cu totul alta.
Ziarul "Epoca" din 10 octombrie 1915, în articolul intitulat. „Abuzuri la echipament", face un aspru rechizitoriu privind modul de achizi?iionare a echipamentului. Se prezint? „cazul Saidman" un afacerist c?ruia în perioada anterioar? i se interzisese de c?tre generalul Herjeu s? mai fac? afaceri cu armata pentru necinste. Acesta devine furnizorul privilegiat al ministerului, ob?inând contracte f?r? licita?ii, avansuri de milioane, dar ?i major?ri de pre?uri, toate în dispre?ul total al legii. De la unit??i curg reclama?ii: tunicile sunt putrede (Regimentul 41 Infanterie); capi?oanele sun putrede (Regimentul 27 Bac?u); foile de cort sunt confec?ionate din pânza cea mai proast? (Batalionul 3 Artilerie Cetate); opincile sunt atât de putrede încât dup? un mar? de 18 km. au devenit de neîntrebuin?at (Regimentul 2 Vâlcea); postavul este de cea mai proast? calitate (Regimentul 5 C?l?ra?i)[21]. Senatorul dr. D. Niculescu f?cea urm?toarea apreciere în ?edin?a Senatului din 15 ianuarie 1918: „solda?ii no?tri au intrat în r?zboi cu bocanci a c?ror talp? era lipit? cu pap ?i în mai pu?in de dou? s?pt?mâni erau improprii oric?rui serviciu"[22]. De furnizarea acestor bocanci se ocupa o rud? a primului ministru Ion I.C. Br?tianu. Dar ceea ce infirm? complet con?inutul documentului din 1924, este apelul din 3 noiembrie 1916 al ministrului de r?zboi, Vintil? Br?tianu, care avea urm?torul con?inut:" având de echipat contigente noi ?i pân? la sosirea echipamentelor comandate, publicul este rugat a ne da rufe, haine, paltoane, ghete, c?ciului, etc"[23]. Acest ru?inos apel era f?cut la doar dou? luni ?i jum?tate din momentul în care dup? declara?iile reprezentan?ilor ministerului solda?ii erau perfect echipa?i ?i depozitele pline de toate materielele necesare. „Dup? mine, acest singur fapt ar îndritui spânzurarea tuturor mini?trlor de r?zboi începând cu cel din 1914 ?i sf?r?ind cu cel care a semnat pantahuza!"[24] este concluzia lui Vasile Cancicov

Asigurarea hranei

Asigurarea harnei militarilor a constituit una din sursele principale de îmbog??ire rapid? a fel ?i fel de afaceri?ti. Memorabil? este în acest sens afacerea buc?t?riilor rulante pe care senatorii Scarlat Or?scu ?i Nicolae Filipescu o prezint? în ?edin?a Senatului din 18 decembrie 1915. De?i în ?ar? se produceau buc?t?rii rulante la un pre? de 250 lei, se face o comand? de 7.000 buc??i la firma Artur Krupp, la un pre? de 315, 85 lei /bucat?, ceea ce înseamn? 2.210.000 lei. Pentru aceste buc?t?rii se acord? ini?ial ?i compensa?ii constând în 20 vagoane de maz?re, 40 de secar?, 50 de ov?z, 48 de porumb, 78 de benzin?, toate valorând 8.804.950 lei. Ulterior ,la interven?ia generalului Dumitru Iliescu, se mai aprob? o compensa?ie de 480 vagoane, în valoare de 1.600.000 lei. Astfel buc?t?riile de campanie, în loc s? coste 2.210.000lei vor costa 10.404.950 lei[25]. R?spunzând celor doi senatori, primul ministru, Ion I.C. Brâtianu, arat? c? nu a stat la îndoial? când a acordat aceste vagoane drept compensa?ie, având în vedere c? astfel putea asigura la mii de solda?i „o sup? ?i hran? cald?". C? grija primului ministru este demagogie pur? reiese din modalitatea practic? în care s-a asigurat hr?nirea solda?ilor. ?tefan Zeletin arat? c? pe timpul retragerii de la Arge? la Bârlad militarii Regimentuli 69 Infanterie, din care f?cea parte ?i el, nu au primit nici m?car un ceai cald, ei tr?ind din jaf ?i cer?it. „Când treceau trupele noastre printr-un sat nu mai r?mâneau pe drum decât ofi?erii; solda?ii n?v?leau în case pe amândou? p?r?ile. Unii cer?eau pe din fa??, în vreme ce al?ii furau pe din dos; la marginea de dincolo de sat ie?eau iar??i la drum, unii cu o bucat? de m?m?lig? într-o mân?, cu o ceap?, cu un castravete murat sau o varz? în cealalt? mân?; al?ii cu câte o g?in?, gâsc? sau ra?? cu gâtu frânt ?i vârâte în sacul de pesme?i"[26]. Dac? mai ad?ug?m c? au fost situa?ii în care în spitale erau interna?i solda?i care "din cauza foamei erau a?a de sl?bi?i încât aveau aspectul unor schelete acoperite cu piele", c? militariilor r?ni?i afla?i în spitale li se servea diminea?a , la prânz ?i seara aceea?i"ciorb? de p?tl?gele ?i c? inclusive vinul care s-a dat bolnavilor din spitale, în loc s? aib? o concentra?ie de 8-9% alcool, abia dac? avea 2-3%[27], avem o imagine complet? a incompeten?ei ?i necinstei celor care au r?spuns de acest domeniu

Asigurarea medical?

Con?tien?i de necesitatea unui sistem medical modern în armat? - a c?rui lips? a determinat în Campania din 1913 moartea a 1611 militari din cauza holerei - guvernan?ii îl numesc pe doctorul Anghelescu, un apropiat al primului ministru, s? se ocupe de organizarea acestuia. Plin de mândrie, acesta declara înrt-un interviu în ziarul „Viitorul" din 15 septembrie 1915 c? „serviciul nostrum sanitar este organizat în a?a fel încât dac? n-am întrecut pe cel al Angliei, apoi cu siguran?? c? suntem pe aceea?i treapt? cu el"[28]. Serviciul sanitar al Angliei era considerat printre cele mai performante din lume. Iresponsabila declara?ie, completat? de memoriul din 1924, în care generalul Ioan Popescu, fostul ?ef de stat major al serviciului sanitar, arat? c? în perioada 1914-1916 s-au cheltuit 42.019.980 lei pentru aprovizionarea materialelor sanitare ?i în depozite mai existau materiale în valoare de 11.223.198 lei. Concluzia acestuia era c? materialul aprovizionat a fost suficient pe tot timpul r?zboiului, r?mânând ?i prisoase la mobilizare[29]. Senatorul doctor Niculescu în interven?ia sa din 15 iunie 1918 face un aspru rechizitoriu celor întâmplate în serviciul medical pe timpul campaniei din 1916. Opera?iile se f?ceau în condi?ii barbare din lipsa cloroformului, în schimb se g?seau din plin fiole de stricnin? ?i stivain?. Vata higroscopic? este înlocuit? cu celuloza, pansamentele nu erau higroscopice, fe?ele erau putrede din cauz? c? trecuser? de prea multe ori pe la etuv?. Ambulan?ele erau pline de medicamente care nu î?i g?seau întrebuin?area. S-au aprovizionat aparate luxoase de ser artificial, astfel încât pre?ul unei injec?ii cu acest tip de ser, în loc s? coste câteva centime, dac? ar fi fost preparat de un farmacist militar, costa zeci de lei, aceasta ducând la un adev?rat jaf cu banii publici. Beneficiar este farmacistul Racovi??, un apropiat al primului ministru. Pensele hemostatice erau de proast? calitate, uneori inutilizabile. Ambulan?ele divizionare erau pline de cutii de instrumente foarte luxoase, dar nefolositoare, fiind foarte greu transportabile[30]. Mercurul necesar s-a procurat din Italia, dar dac? la Ministerul de Interne achizi?ionarea s-a f?cut la pre?ul de 5 lei/kg., la Ministerul de R?zboi pre?ul a fost de 14 lei/kg[31]. Acelea?i pung??ii s-au f?cut ?i la achizi?ionare instrumentarului ?i medicamentelor necesare în sistemul veterinar. Instrumentele veterinare achizi?ionate erau din tinichea, improprii oric?rui serviciu, tinctura de opiu nu era conform prescrip?iilor farmacopeii, unele cantit??i în loc s? cuprind? 1% principiu activ, abia con?ineau între 0,07 ?i 0, 20%[32].

Achizi?ionarea cailor ?i asigurarea furajelor

Nici acest domeniu nu a sc?pat aten?iei diferi?ilor afaceri?ti.
La 1 aprilie 1915, Ministerul de R?zboi accept? oferta lui Carsten Nielsen penru furnizarea a 50 de cai la un pre? de 1.050 lei exemplarul. Sub semn?tura generalului Dumitru Iliescu se aprob? ofertantului dreptul la export a 10 vagoane fasole, 10 vagoane cu porumb ?i permisul de tranzit pentru 90 vagoane închise germane, toate acestea aducându-i un beneficiu de 385.000 lei. Afacerea era ilegal? deoarece nu a fost prev?zut? în Jurnalul Consiliului de Mini?tri decât dup? dou? luni de la derulare, documentele contractului nu erau semnate de c?tre ?eful de serviciu, ci direct de c?tre secretarul general al Ministerului de R?zboi, generalul Dumitru Iliescu. Deasemenea, pre?edintele comisiei de remont?, care a f?cut recep?ia cailor, constat? c? 12 cai nu sunt proprii niciunui serviciu, iar pre?ul de 1.050 lei oferit pentru fiecare nu corespunde valorii cailor[33]. Situa?ia asigur?rii furajelor necesare cailor este sub orice critic?. Banca Româneasc?, al c?rui administrator era Vintil? Br?tianu, ministrul de r?zboi, furnizeaz? Ministerului de R?zboi o mare cantitate de ov?z. 27 de vagoane, expediate din Constan?a la Regimentul 14 Artilerie Slatina, sunt refuzate de c?tre comisia de recep?ie pentru c? ov?zul nu corespunde caietului de sarcini. Primind ordin s? recep?ioneze întreaga cantitate doar cantitativ, se face propunerea s? se aprobe un sc?z?mânt de 10% ca urmare a procedeelor de purificare (vânturare ?i sp?lare), dar se aprob? doar 4 %. Concluzia acestei afaceri este simpl?"Banca Româneasc? trebuia sc?pat? prin orice mijloace de aceste lep?d?turi de furaje, indiferent dac? prin aceasta se risca via?a cailor de la regimente"[34].

Niciunul dintre cei vinova?i de jaful care s-a petrecut sub pretextul înzestr?rii ?i preg?tirii Armatei Române pentru r?zboi nu a r?spuns în fa?a justi?iei. Preocuparea principal? a guvernan?ilor a fost acoperirea neregulilor semnalate de diver?i oameni politici.Cu toat? insisten?a acestora de a primi conform atribu?iunilor parlamentare diferite dosare de la Ministerul de R?zboi, referitoare la dotarea armatei ?i modul de utilizare a fondurilor alocate, aceste cereri le-au fost refuzate constant de c?tre primul ministru Ion I.C.Br?tianu sub motivul ap?r?rii secretului ?i pentru a nu zdruncina moralul armatei. Îngrijora?i de faptul c? o serie de ofi?eri cinsti?i, care nu f?ceau parte din „clica generalului Dumitru Iliescu" au prezentat presei o serie de documente care incriminau „ghe?efturile de la Ministerul de R?zboi", la data de 7 noiembrie 1915 se emite ordinul ministrului de r?zboi nr.12155 cu urm?torul con?inut: „În cursul acestei luni au ap?rut în unele ziare diferite acte de la Ministerul de R?zboi. Din cercet?rile f?cute pân? în prezent, s-a dovedit în mod neîndoielnic vinov??ia unor personae din Serviciul Arsenalul Armatei ?i Direc?ia a II- a. Cercet?rile în curs vor descoperi ?i ceilal?i vinova?i. Contra celor vinova?i s-au luat m?surile de represiune impuse de gravitatea cazurilor, ofi?erii fiind aspru pedepsi?i ?i muta?i disciplinar, iar func?ionarii civili destitui?i. Fa?? de aceste abateri de la datorie ?i onoare a c?ror gravitate este cu at?t mai mare cu cât ele s-au produs în aceste moment, atingând în mod direct interesele superioare ale armatei, binevoi?i a dispoza s? se atrag? cea mai serioas? aten?iune ofi?erilor ?i func?ionarilor civili din subordinea dumneavoastr?, spre a se lua toate m?surile pentru ca actele ce le sunt date în p?strare s? nu fie sub niciun cuvânt divulgate, cunoscând c? cei vinova?i vor suferi consecin?ele legii spionajului în timp de pace"[35]. Nicolae Filipescu, referitor la con?inutul acestui ordin, va face o apreciere amar?, care nu necesit? niciun comentariu: „Numai ni?te suflete de vale?i nu pot pricepe, c? un militar îndeplinindu-?i datoria ost??easc?, poate avea ?i o con?tiin?? na?ional?"[36].
------------------------------------
[1]Lev Trtky- România ?i r?zboiul balcanic, Ed. Polirom,Ia?i, 1998, pag.72
[2]Gheorghe T?t?r?scu - M?rturii pentru istorie, Ed. Enciclopedic?, Bucure?ti, 1996,pag.41
[3]Gen. bg.(r)Victor Atanasiu - România în anii1914-1916, atitudinea ?i rolul military, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucure?ti, 1997, pag. 90
[4]Gheorghe T?t?r?r?scu - Op. Citate, pag.16
[5]Nicolae Filipescu - Pentru România Mare. Cuvânt?ri din r?zboiul 1914-1916, Editura Epopeea Naemului, Bucure?ti, 1925, pag.74.
[6]Constantin Argetoianu - Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol.III, 1913-1916, Ed. Humanitas, Bucure?ti, 1991, pag.152
[7]Vasile Th. Cancicov- Impresiuni ?i p?reri pesonale din timpul r?zboiului României- jurnal zilnic- [8]august 1916-31 decembrie 1918, vol. I, Atelierele societ??ii Universul, Bucure?ti, 1921, pag.86
[9]Ziarul Epoca nr. 307 din 7 noiembrie 1915, pag. 1
[10]Marele Cartier Generalal Armatei Române. Documente,1916-1920 – Editura Machiavelii, Bucure?ti, 1996, pag.21
[11]Ibidem, pag.71-72
[12]Ibidem, pag.71-73
[13]Ibidem, pag.73
[14]Vasile Th. Cancicov - Op. Citate,vol.2, pag.27
[15]?tefan Zeletin - Retragerea, Ed. Revistei Pagini Agrare ?i Sociale, Bucure?ti, 1926, pag.76
[16]Dezbaterile Senatului, nr. 14din 18 decembrie 1915, pag.85.
[17]DR. Valeriu Avram - Pentru nevoile armatei, angaja?i pilo?i str?ini, Magazin istoric nr.10(415)din octombrie 2001, pag.34
[18]Valeriu Avram - Preg?tirea ??riii pentru r?zboi în anii 1914-1915(II). Avia?ia. publicat în revista Prahova Eroic?, nr. 1(9) aprilie 2015, pag.19
[19]Ibidem, pag.36
[20]Marele Cartier General al Armatei Române.Documente1916-1920, pag. 17-18
[21]Epoca nr. 279din 10 octombrie 1915, pag.1
[22]Dezbaterile Senatului nr.9 din 10 iulie 1918, pag.75
[23]Vasiel Th. Cancicov - Op. Citate, pag. 163
[24]Ibidem, pag.164
[25]Dezbaterile Senatului nr.15 din 18 decembrie 1915, pag.207-210
[26]?tefan Zeletin - Op.citate, pag117
[27]Dezbaterile Senatului, nr. 9 din 10iulie 1918, pag. 75
[28]Ibidem, pag.77
[29]Marele Cartier General al Armatei Române. Documente1916-1920, pag.24
[30]Dezbaterile Senatului, nr. 9 din 10iulie 1918, pag. 77
[31]Dezbaterile Senatului, nr. 15 din 13 decembrie1915, pag. 100-101
[32]Dezbaterile Senatului, nr. 9 din 10iulie 1918, pag. 75
[33]Epoca nr.283 din 14 octombrie 1915,pag. 1
[34]Epoca nr.289 din 20 octombrie 1915,pag. 1
[35]Epoca nr.308 din 8 noiembrie 1915, pag. 1
[36]N. Polizu Mic?une?ti - N. Filipescu- Însemn?ri. 1914-1916. Ed.Universul, Bucure?ti,1933, pag. 174-175

footer