Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Petre Turlea, Membru A.O.?.R.   
Joi, 28 Mai 2015 21:11

Maresal Ion AntonescuÎn mai 1946, pentru a demonstra faptul c? executarea lui Ion Antonescu ar fi fost dorit? de întreg Poporul Român, comuni?tii ?i alia?ii lor (între care cei din Uniunea Popular? Maghiar?, corespondenta U.D.M.R.-ului de ast?zi) au organizat în toat? ?ara manifesta?ii de sus?inere a condamn?rii la moarte. Poli?ia a raportat, de peste tot, ?i num?rul participan?ilor la Ploie?ti - 1.000; la Gala?i - 12.000; Constan?a - 10.000; Bra?ov - 1.500; Sibiu - 20.000; Târgu-Mure? - 3.000; Craiova - 2.000 etc.. Dar, fiind campanie electoral? pentru alegerile parlamentare, în multe locuri prilejul a fost folosit ?i pentru a fi atacate partidele istorice; s-a ajuns chiar la devastarea sediilor acestora, precum la Turnu-M?gurele, Ludu?, Caransebe?. În Transilvania, în centrele cu popula?ie numeroas? maghiar? demonstra?iile împotriva lui Antonescu s-au transformat în manifesta?ii iredentiste maghiare; ungurii cereau asasinarea Mare?alului ?i pentru c? acesta era simbolul patriotismului românesc. La Cluj, prilejul a fost folosit, de c?tre cei 6.000 de participan?i maghiari, ca s? protesteze împotriva recentei hot?râri a Conferin?ei de Pace de la Paris (7 mai) de a retroceda României întreaga Transilvanie, anulând astfel efectele Diktatului de la Viena din 1940. Organizatorii comuni?ti de la Bucure?ti au avut ?i alte surprize. La Târgovi?te, de exemplu, dup? manifesta?ie unii participan?i au scandat: „Sus Antonescu!", „Jos Guvernul!", „Tr?iasc? Mare?alul!". S-a voit s? se demonstreze c? îns??i Armata dorea execu?ia lui Ion Antonescu. De aceea, în garnizoane au fost trimi?i reprezentan?i ai Guvernului ca s? monteze astfel de aprob?ri colective. Dar, în majoritatea cazurilor, rezultatul a fost negativ. Sunt mai multe rapoarte în acest sens ale Poli?iei ?i Siguran?ei. Cel privind consultarea osta?ilor din Garnizoana Odorhei este datat 22 mai 1946 ?i poart? titlul Militarii din Odorhei împotriva condamn?rii lui Antonescu: „Garnizoana din Odorhei a primit ordin ca s? fac? un referendum în leg?tur? cu condamnarea la moarte a ex-mare?alului Antonescu. În acest scop a fost adunat întreg efectivul Cercului de Recrutare ?i al Cercului de Exploatare Odorhei, c?rora un delegat al Marelui Stat Major, Sec?ia Propagand?, le-a expus motivele condamn?rii lui Antonescu. Apoi, cei prezen?i au fost întreba?i dac? sunt pentru sau împotriva acestei condamn?ri. R?spunsul, dat prin ridicare de mâini, a fost împotriva condamn?rii, nefiind pentru condamnare decât delegatul M.St.M. În urma acestui rezultat, s-a procedat la o nou? votare, îns? ?i de data aceasta to?i militarii prezen?i au fost împotriva condamn?rii".

În multe alte locuri, mai ales din Transilvania, s-a întâmplat la fel. Într-un „raport contrainformativ" al Comandamentului Trupelor de Gr?niceri, din 1 iunie 1946, se scrie: „La Centrul de Instruc?ie Gr?niceri rezultatul votului asupra Sentin?ei de condamnare dat? de Tribunalul Poporului în procesul ex-mare?alului Antonescu a fost: un vot pentru, iar restul contra". Rapoarte cu con?inut asem?n?tor au venit din întreaga ?ar?. Toate reflectau sentimentul larg popular. Pentru români, Mare?alul era un erou. Pentru maghiari era un inamic al aspira?iilor lor revizioniste. În aceste condi?ii, trebuie men?ionat comportamentul deplorabil al Regelui Mihai, remarcat ?i de str?ini. Generalul american C.V.R. Schuyler raporta, la Washington, pe 2 iunie 1946: „Toate elementele societ??ii bucure?tene par consternate de execu?ie. Se pare c? aproape to?i se a?teptau ca Regele s? comute sentin?ele în ultima clip?. S-au exercitat presiuni teribile în acest sens asupra lui din toate p?r?ile". Mihai, îns?, a considerat c? moartea lui Antonescu fiind dorit? de sovietici ?i de comuni?ti, trebuia s? le fac? pe plac, conservându-?i astfel Tronul. O la?itate nedemn? de un cap încoronat. „În general - scria generalul american - poporul apreciaz? c? nu s-a dovedit nimic împotriva Antone?tilor, în afara faptului c? au pierdut r?zboiul." Vestea execu?iei a trezit un val de indignare.

În toat? ?ara au fost r?spândite manifeste de condamnare a asasinilor. În cel din care Poli?ia a descoperit multe exemplare în Bucovina ?i Transilvania de Nord se scria: „Popor Român, în ziua de 1 iunie, contrar voin?ei Poporului, a fost omorât mi?ele?te la Jilava, în prezen?a Guvernului criminal, cel mai mare fiu al Neamului nostru, Mare?alul Ion Antonescu. Români! Acela care a luptat pentru dreptatea sfânt? a acestui Popor, Generalul Conduc?tor care ?i-a închinat Patriei toat? puterea fiin?ei lui, azi nu mai este în mijlocul nostru... Sfânt martir! Te-ai ridicat la Ceruri ca s? veghezi de acolo destinul Neamului nostru. La mormântul t?u cald venim cu lacrimile durerii...". Dup? 1989 s-a crezut c? se va face dreptate Mare?alului, anulându- se sentin?a nedreapt? din 1946. Veterani de r?zboi, istorici, oameni politici au înfiin?at, în 1991, Liga Mare?al Ion Antonescu. Cel mai cunoscut dintre conduc?torii s?i a fost istoricul Gheorghe Buzatu. Prin grija Ligii au fost ridicate Mare?alului câteva monumente, numele i-a fost dat câtorva str?zi din mai multe ora?e (în Transilvania, cel mai mare opozant al unor asemenea ini?iative a fost U.D.M.R.), au fost organizate sesiuni ?tiin?ifice ?i comemor?ri (una din ele la Valea-Mare, Covasna, 1 iunie 1997). În iunie 1991, când se împlineau 45 de ani de la asasinat, am ini?iat un moment de reculegere în Camera Deputa?ilor în memoria lui Ion Antonescu; to?i deputa?ii s-au ridicat în picioare; surprins ?i ?ocat, pre?edintele Camerei, Dan Mar?ian, fost ministru comunist al Tineretului, nu a reac?ionat pe loc; o va face abia dup? dou? s?pt?mâni. Ecoul a fost major, inclusiv peste hotare; în Senatul S.U.A. a fost adoptat un protest. Dan Mar?ian a venit la tribuna Camerei Deputa?ilor pe 26 iunie 1991, întrebând indignat: „Cum se poate ca în Parlament s? se cinsteasc? memoria lui Antonescu ?i s? nu existe nimeni care s? se ridice în leg?tur? cu acest lucru? Vreau s? v? spun foarte sincer c? ?i noi - dar nu numai noi - societatea nord-american?, Statele Unite au fost ?ocate de acest lucru. Cum este posibil, cum este posibil ca s? fie doar ini?iativa unui deputat ?i to?i ceilal?i nu au nimic de spus?".

În timpul Guvernului Adrian N?stase, cu Ion Iliescu (vechi adversar al lui Antonescu, pentru c?-l trimisese pe tat?l s?u, Alexandru Iliescu, spion sovietic, în Lag?rul de la Târgu-Jiu) din nou pre?edinte al ??rii, în 2003, toate monumentele Mare?alului au fost d?râmate, numele de str?zi ?terse, manifest?rile interzise; sub amenin?area pedepsei cu închisoarea era pus? orice prezentare conform adev?rului istoric f?cut? lui Ion Antonescu. Dup? o jum?tate de secol, comuni?tii din 1946, prin urma?ii lor, ob?ineau o nou? victorie. În 1994, cerusem procurorului general al României un recurs în anulare în cazul procesului din 1946. Nu s-a aprobat. Acela?i recurs în anulare a fost cerut, dup? 2000, ?i de al?ii. Cererea va fi respins? din nou, în mai 2009, de Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie; „Gardianul" din 23 mai 2009 concluziona: „Conform tradi?iei inaugurate de Ulpian, sentin?a de condamnare a lotului Antonescu ?ine loc de adev?r". Dar, în pofida inamicilor s?i, Ion Antonescu a r?mas în inima Poporului Român. Putem s? facem ?i o compara?ie: Pe actualii conduc?tori ai României cu siguran?? nu-i va condamna nimeni la moarte pentru dezastrul în care au adus ?ara cu bun? ?tiin?? ?i spre propriul lor folos. Îns?, la fel de sigur este ?i c? nu vor r?mâne în inima românilor, pentru c? nu au dat dovad? de patriotismul lui Antonescu.

footer