Revista Art-emis
Național-comunismul, adversarul de moarte al iudeo-crației? (4) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 17 Mai 2015 09:17

Prof. univ. dr. Ion Coja, art-emisDistrugerea economiei românești a avut un efect imediat, ușor de prevăzut: intrarea în șomaj a milioane de români și forțarea acestora să părăsească Țara pentru a supraviețui sărăciei instalate după 1990! Cu efectul demografic dorit: scăderea cantitativă și calitativă a populației României!... În ce scop? Pentru a transforma România într-o țară țintă a unei imigrații masive. Deja sute de mii de evrei, din Israel majoritatea, au obținut cetățenie română ocolind procedurile legale de încetățenire! Olanda este și ea o țară interesată de peisajul românesc... Vorba lui Jean Marie Le Pen: „Aveți o țară prea frumoasă ca să nu și-o dorească și alții! Vă va fi greu s-o păstrați!". Și, din păcate, aceasta este situația în care am ajuns, noi, românii: suntem pe cale să ne pierdem Țara. Nu în fața unor armate biruitoare, ci în fața unei agresiuni perfide a-tipice, bazată pe minciună și fals, pe trădare, pe șantaj. Mascarada democrației, a alegerilor libere, a adus la guvernare o liotă de sperjuri, nemernici controlați prin șantaj și corupție de cei care au conceput vastul proiect de de-românizare a României cu complicitatea celor mai ticăloși dintre români. Este evidentă politica demografică pe care autoritățile o duc după 1990: diminuarea drastică a populației prin descurajarea vieții de familie, prin încurajarea contracepției, prin obligarea românilor, a tineretului mai ales, să părăsească România, de preferat definitiv! Nu ne putem împiedica să nu facem legăturile logice care se impun de la sine: eșecul iudeo-comunismului a fost, în fapt, aparent. Ținta iudeo-comunismuluinu nu a fost instaurarea comunismului, ci instaurarea iudeo-crației! N-au reușit s-o obțină sub paravanul sloganului comunist, căci comunismul s-a întors împotriva lor, împotriva celor care l-au inventat! Drept care în 1989 au decretat eșecul comunismului și l-au șters de pe fața pământului!

Da, trăiam sub regim dictatorial! Dar era dictatura intereselor românești! A intereselor Neamului!

Comunismul trebuia să dispară deoarece evreii cominterniști nu au reușit să se mențină la conducerea țărilor comuniste! Acesta este motivul pentru care trebuia făcută „schimbarea", reforma, perestroika lui Gorbaciov! Cel prin care iudeo-bolșevicii și-au renegat propria operă! Robotul rebel care nu a mai vrut să-și asculte inventatorul. Ani de zile, după ce evreii cominterniști au fost marginalizați în structurile partidelor comuniste, s-a făcut propagandă ideii că nu reușește, nu poate reuși comunismul! Și în 1989 comunismul a fost demolat, demontat ca un decor de teatru, iar noi am fost atât de naivi să nu ne dăm seama că de fapt comunismul reușise, era pe drumul ce ducea la reușită. Bunăoară ni s-a ascuns de propaganda așa zis anti-comunistă de la Europa liberă, în fapt o proagandă anti-românească, faptul că în 1964 Gheorghiu-Dej a desființat pensiile de ilegalist, de luptător anti-fascist și alte sinecuri care îi aveau beneficiari aproape numai pe evreii din România... Era un gest plin de semnificații, despre care eu unul, ins destul de informat, nu am aflat decât zilele trecute. Dacă aflam la timpul respectiv, aș fi înțeles mai devreme faptul că, repet: comunismul, în varianta sa firească, numită național comunism, reușise! Cu inerente poticneli și ezitări, dar direcția era cea bună. Era direcția național-comunistă! Da, trăiam sub regim dictatorial! Dar era dictatura intereselor românești! A intereselor Neamului! E tragic că ne-am lăsat prostiți de exagerările, minciunile și manipularea unei propagande care, dintotdeauna, este o specialitate a casei lui Israel! A evreilor diabolici! Ceaușescu era în pragul pensionării, vârsta și boala îl scoteau curând din mulțimea de funcții pe care și le asumase. Atât pe el, cât și pe cei din generația sa. Vechea gardă își trăia asfințitul, părăsirea arenei politice era iminentă. Chestiune de luni de zile, un an, doi cel mult! Cei care ar fi urmat să preia structurile de partid și de stat nu mai erau din categoria celor ce se puteau bate cu cărămida în piept, arogându-și merite imaginare din anii, inventați, ai luptei de clasă, ai luptei în ilegalitate etc. Noii lideri ai P.C.R. erau oameni normali. Nicu Ceaușescu dovedise calități umane remarcabile. Avusese ca mentori profesori universitari eminenți. Se înconjurase de un număr relativ mare de activiști de partid buni profesioniști, de seama sa ori ceva mai vârstnici. Se dovedise la Sibiu, ca prim secretar de județ, dispus și capabil să reformeze lucrurile cu măsură și bun simț, cu respect pentru competența autentică, cu bune intenții pentru omul de rând și pentru Țară.

Eram pe făgașul normalizării și lucrurile s-ar fi normalizat până la capăt dacă românii erau lăsați să-și vadă de ale lor

După 1990, într-o Românie țară mai departe național-comunistă, principiul competenței profesionale, al calității morale, știam cu toții că va căpăta o greutate și mai mare! Deja, peste tot unde mai erau păstrați în funcții de conducere activiști cu „merite istorice", dar nuli profesional, aceștia erau secondați de adjuncți buni meseriași, profesioniști autentici. Sub conducerea lui Nicu Ceaușescu și a „găștii" sale de inși descuiați la minte, noi, ceilalți, ne așteptam la o evoluție pozitivă a lucrurilor, prin care să se îndrepte unele anomalii ușor de îndreptat. Alde Traian Ștefănescu, Emil Popescu-Mac, Ion Cristoiu, Dan Fruntelată, Mihai Ungheanu, care urmau să-l însoțească pe Nicu Ceașescu la comanda Țării, nu aveau cum să mai tolereze impostura, să mai accepte anti-românismul, să mai încurajeze cultul deșucheat al personalității. Eram pe făgașul normalizării și lucrurile s-ar fi normalizat până la capăt dacă românii erau lăsați să-și vadă de ale lor! Iar normalizarea nu ar fi însemnat altceva decât îndepărtarea unor sechele ale regimului iudeo-comunist, a unor aberații implementate în viața românilor de evreii veniți pe tancurile sovietice să guverneze România, să introducă dictatura clasei muncitoare! Acum, în decembrie 1989, fiii acelor evrei erau pe baricade împotriva comunismului. A național-comunismului! Reușita modelului național-comunist ar fi însemnat eșecul istoric al iudaismului în încercarea sa de a institui cu orice preț iudeo-crația pe planeta noastră. Repet: instituirea iudeo-crației este un proiect al unor „găști" de evrei care își supra-evaluează potențialul de a interveni în istoria planetei. E foarte adevărat că s-au priceput să perfecționeze în secret, în ascuns, procedee, tehnici și structuri, unele deja instituționalizate, prin care să submineze ordinea publică, social-politică din orice țară! De pe întreaga planetă, pot spune! Sunt capabili să dea jos orice guvern! Sunt capabili să demoleze, să distrugă orice edificiu social-politic, spiritual sau economic! Dar nicăieri și niciodată evreii nu au dovedit capacitatea de a edifica! De a pune ceva valabil și trainic în locul a ceea ce au distrus!

Notă: vom face text separat cu privire la ce era bine și ce era rău în România anului 1989, pentru a nu pierde firul discuției noastre: adversitatea dintre iudeo-comunism și național-comunism!

footer