Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Acad. Eugen Mih?escu   
Miercuri, 06 Mai 2015 19:14

Acad. Eugen Mih?escu, art-emis„Important b?rbat - b?rbat serios. Membru în toate societ??ile culturale na?ionale ?i interna?ionale… Dac? nu e înc? în Academie, are s? fie. E un exemplar de lux din galeria moftangiilor români ?i cost? scump”. (Ion-Luca Caragiale, „Savantul”)

Cum se schimb? „locatarul” de la „Cotroceni”, cum dau n?val? „abona?ii” la func?ii de reprezentare. Laz?r Com?nescu, Mihnea Motoc, Mihai R?zvan Ungureanu, George Maior ?i al?ii ca ei sunt colegi într-o ga?c? pe care Mircea Geoan? ar numi-o „Indispensabilii”. Cu to?ii fac parte din aceea?i „companie”, poart? aceea?i uniform? ?i sunt condu?i de aceia?i grada?i. B?sescu a trimis la misiunile din str?in?tate ale României în special „ofi?eri”. Iohannis continu? pe aceea?i cale, dar încearc? s? dea impresia unei schimb?ri propunând ?i intelectuali. Deocamdat?, am reu?it s? sc?p?m de Mihai R?zvan Ungureanu, care a f?cut un pas înapoi ?i se mul?ume?te s? stea în umbra pre?edintelui. A?teapt? acolo discret ca s? uite lumea de el ?i s? se poat? lansa în cine ?tie ce „misiune”. S-a zvonit c? pentru postul de ambasador la Paris s-ar preg?ti Andrei Ple?u. Chiar m? gândeam cum de st? a?a, s?racu’ „f?r? coledz”. De mai bine de dou?zeci ?i cinci de ani, nu a sc?pat nici o administra?ie de dreapta sau de stânga f?r? ca domnul Ple?u s? nu ocupe o func?ie de demnitar. Poate c? ?sta a fost scopul lui în via??? De aceea a intrat în rândurile Partidului Comunist Român la frageda vârst? de 19 ani, ca s? parvin?? Nu cred c? din convingere, pentru c?, dup? decembrie 1989, s-a declarat un aprig du?man al comunismului. Nu are nici m?car „simpatii” de stânga. Cu o singur? excep?ie: Ion Iliescu. Fiindc?, oricât ar nega, Andrei Ple?u a ajuns ministrul Culturii în guvernul Consiliului Frontului Salv?rii Na?ionale deoarece figura în agenda lui Iliescu. Oricât ar nega, eu ?tiu precis c? a fost vizitat de conspiratorii Ion Iliescu ?i Virgil M?gureanu pe vremea când era în „dizgra?ie”, „sechestrat” la Casa de Crea?ie din Tescani cu pu?in timp înainte de Marea Îmbulzeal? de la sfâr?itul anului 1989. În perioada 23-26 decembrie, pe când erau „vâna?i” prin Bucure?ti de „terori?ti”, Iliescu ?i Brucan s-au ascuns acas? la arhitectul Ascanio Damian, într-o vil? de pe Strada Paris unde locuia ?i locuie?te chiar Andrei Ple?u. Ce coinciden??!

Ca ministru al Culturii, Andrei Ple?u s-a achitat de misiunea încredin?at? t?ind cota de hârtie destinat? ziarelor Opozi?iei. În timpul primei mineriade din iunie1990, a r?mas la post, scriind apeluri la „uniune na?ional?.” Printre pic?turi ?i-a împropriet?rit prietenul cu o întreprindere de stat, „Editura Politic?”. Ce bine e s? semnezi decrete ?i s? nu te ia nimeni la întreb?ri! A?a a devenit Gabriel Liiceanu patronul editurii rebotezate „Humanitas” ?i nu a mai avut nevoie de nici o sinecur?... Importan?i reprezentan?i ai „societ??ii civile”, membrii fondatori ai Grupului de Monolog Social, Andrei Ple?u ?i prietenii lui s-au autointitulat „elite”. În ianuarie 1990, când m-am întors acas? de la New York, pentru români „elite” erau plicule?ele de cafea, primele care s-au g?sit pe pia??, înlocuind „nechezolul” ceau?ist. Din 1997, Andrei Ple?u a devenit ministru de Externe în guvernul Conven?iei Democrate. Între timp îns? apucase s? pun? de o funda?ie, „Noua Europ?”, care o ducea cam prost cu banii. Ministrul Ple?u - ?i pre?edintele funda?iei în acela?i timp - nu s-a sfiit s? accepte o dona?ie de vreun milion de Deutsche Mark de la Volkswagen. Asta se întâmpla prin 1999, pe când Ple?u se bucura c? „îngerii” s?i din N.A.T.O. care bombardau Belgradul dup? ce au survolat România… Când a revenit Ion Iliescu la putere, în anul 2000, Andrei Ple?u a r?mas tot demnitar, secretar de stat cu rang de ministru la Consiliul Na?ional pentru Studierea Arhivelor Securit??ii. Multe dosare a studiat dumnealui albind sau, dimpotriv?, aruncând oprobriul ru?inii colabor?rii cu poli?ia politic? asupra cui a dorit. Nu s-a „ocupat” îns? nimeni de dosarul dumnealui de?i chiar el recuno?tea candid, în scrisorile pe care i le trimitea dictatorului Nicolae Ceausescu, c? „i-a spus ?i tovar??ului [Vasile] M?lureanu” securistul de serviciu pe lâng? uniunile de crea?ie… ?i nici pe doamna Ple?u, racolat? de Direc?ia de Informa?ii Externe a Securit??ii cu numele conspirativ „Maria”, nu a deranjat-o nimeni din func?ia pe care o de?inea la Institutul Cultural Român.

Apropo de I.C.R. Dup? ce l-a dat afar? de la Cotroceni B?sescu - pentru c? intra în camere f?r? s? bat? la u?? -, Andrei Ple?u s-a întors c?tre amicul s?u H. R. Patapievici pentru un ban de la bugetul ??rii. Pe vremea când eram vicepre?edintele Comisiei de Politic? Extern? a Senatului în legislatura 2004-2008, am încercat s? aflu ce se întâmpl? cu fondurile de care dispunea I.C.R. pentru promovarea culturii române?ti. N-am reu?it decât s? stârnesc un roi de viespi furibunde pentru c? am îndr?znit s? cer demisia domnului Patapievici. Exemplificam, atunci, modul în care se cheltuiesc banii de I.C.R. cu editarea la Paris, în 2007 - de c?tre prestigioasa „Somogy” -, a lucr?rii de doctorat scrise de domnul Andrei Ple?u în 1987. Cartea a costat vreo 30.000 de euro, nu a existat în libr?riile din Fran?a ?i nici nu a fost înregistrat? la BnF (Biblioteca na?ional? a Fran?ei). Probabil c? a „distribuit-o” domnul Ple?u ca pe c?r?ile de vizit?… Cartea aceasta ?i-o trece cu mândrie în C.V. al?turi de ordinele ?i decora?iile pe care le-a primit. Le colec?ioneaz? pe cele str?ine fiindc? sunt prestigioase, iar pe cele române?ti pentru c? e pragmatic. Un prieten, care a fost martor la ceremonia decor?rii lui de c?tre pre?edintele Constantinescu, l-a auzit pe Andrei Ple?u întrebând ce „beneficii” îi va aduce aceast? „onoare”. R?spunsul nu prea i-a convenit. Fiind un ipohondru, s-a cam îng?lbenit când Constantinescu i-a r?spuns sec: „Un loc de veci ?i trei salve de pu?c? la înmormântare!”. Nici cu „Legiunea de Onoare” nu prea are noroc. Zilele trecute se plângea c? e coleg de titlu cu Sorin Oprescu. Îl numea cu dispre?, repro?ând fran?ujilor: „E p?cat s? expun? deriziunii un însemn somptuos, cu peste dou? sute de ani de istorie în spate”. A uitat îns? s?-l pomeneasc? ?i pe generalul de Securitate Nicolae Ple?i??, tor?ionarul, cavaler ?i el al ordinului instituit de Napoleon Bonaparte! Oricât de elitist, Andrei Ple?u m?rturise?te c? ar fi putut s? refuze Legiunea de Onoare. „Dar cui i-ar fi folosit acest gest?” se întreab? tot dumnealui. Theodor Pallady, un aristocrat adev?rat, a refuzat-o de trei ori: „Eu nu admit nim?nui s?-?i permit? s? m? decoreze!”, îi spunea genialul pictor lui Ionel Jianu. Andrei Ple?u accept? decora?iile ??rii noastre, ocup? posturi de demnitar mâncând cu o poft? pantagruelic? banii românilor, dar asta nu-l împiedic? s?-i priveasc? de sus, dispre?uitor. Înjur? b??c?lios românismul cum numai minoritarii ?i str?inii se încumet? s? o fac?: „Apa trece, pietrele r?mân, avem ?apte vie?i în pieptul de aram?, românul nu piere. Nu moare ?i nu se transform?. Se adapteaz?. Se descurc?. ?ine cu din?ii de specificul lui na?ional. ?i tocmai de aceea, sunt pesimist. Cred c? nu ne vom schimba niciodat?. Vom continua s? st?m în calea tuturor binefacerilor ?i noroacelor, f?r? s? lu?m decât caimacul de prim? instan??. În rest, vom dospi, somnolen?i, în dulcele bor? autohton, cu mici accese de enervare tandr?…”. Asta scria Ple?u în 2007, exact când p?pa bani de la buget, publicându-?i cartea la Paris. S? subîn?elegem îns? c? dumnealui e diferit, este excep?ia care confirm? regula? E drept c? amicul Patapievici l-a dep??it cu celebrele sale „…radiografia Plaiului Mioritic e ca a fecalei…” ?i „Eminescu este scheletul din dulapul nostru”.

De câtva timp, Andrei Ple?u se plânge de proasta calitate a românilor ale?i s?-l reprezinte în fa?a Europei ?i a lumii. Cât? dreptate are! Dar cât e de subiectiv… Îmi amintesc cum f?cea tandem, prin 1996, cu prim-ministrul Victor Ciorbea. Vizual m-a ?ocat aceast? pereche. Se „potrivea” cu imaginile orfanilor lega?i de calorifere, b?l?b?nindu-se ?i izbindu-se cu capul de pere?i. Cei doi mini?tri completau involuntar imaginea unei Românii populate de handicapa?i. Andrei Ple?u a negat vehement zvonul ap?rut în pres?: nu l-a contactat nimeni ?i el va refuza s? plece ambasador la Paris. (A mai fost cineva care a spus c? nu a fost contactat pentru postul de ambasador la Berlin ?i acum a?teapt? s? fie audiat de Comisiile pentru Politic? Extern? ale Parlamentului). Chiar a?a! Ambasador la Paris e o demnitate subaltern? dup? ce ai fost ministru de Externe. Domnul Ple?u are de scris c?r?i. Vrea s? ne delecteze cu exprim?ri de genul „la curb? ?inele trosnesc”. Francezii numesc aceste jocuri de cuvinte „contrepčtries”. Citez din articolul lui Ple?u de pe blogul „Adev?rul”: „n-a? mai îndr?zni s? scot capul la lumin?” sau „…lista perplexit??ilor se amplific?. C?lin Popescu T?riceanu…”. M-am amuzat descoperind în „comunicatul” de dezmin?ire o gre?eal? pe care o fac multe persoane publice în România: politicieni, arti?ti, vedete de televiziune, sportivi etc. obi?nuiesc s? repete injuriile care li se arunc? în cap. Astfel, de?i e posibil ca textele def?im?toare s? fi trecut neobservate, domnul Ple?u se face purt?torul de cuvânt al celor care „l-au înjurat”, în?irând toate „calificativele”. Citez din nou: „omul tuturor regimurilor, sinecurist lacom, pupincurist lucrativ, nes?tul consumator de ecleruri, b?sist nevindecabil, str?in de ?ar?, mason, ?igan, lichea, b?trân, gras, pofticios, nulitate umflat?, ve?nic aspirant la titluri, putere ?i privilegii”.

Pentru c? în România se întâmpl? foarte rar s? ias? fum f?r? foc, îmi permit ?i eu s? fac o sugestie: domnule pre?edinte Iohannis, dac? tot dori?i s? trimite?i c?rturari la ambasade, de ce nu îl prefera?i pe R?zvan Theodorescu? A fost ?i el ministru al Culturii, e istoric ?i critic de art?, membru al Academiei Române ?i vorbe?te fran?uze?te ca un parizian. Sau pe Eugen Simion, critic literar, fost pre?edinte al Academiei Române, membru corespondent al Academiei Franceze ?i cavaler al Legiunii de Onoare. În plus, spre deosebire de aceast? ga?c? de închipui?i, de indispensabili din care face parte ?i Ple?u, Eugen Simion se mândre?te cu Mihai Eminescu, a îngrijit o edi?ie a manuscriselor marelui poet. Sau poate tocmai din acest motiv nu este bun s? fie ambasadorul nostru? Pentru c? iube?te ceea ce este românesc?

footer