Revista Art-emis
Închisorile C.I.A. în România PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Sâmbătă, 11 Aprilie 2015 20:03

General Br. (r) Aurel I.Rogojan, art-emisVăzând atâtea contraziceri, zbateri, stângăcii şi ignoranţă în reacţiile oficiale ale autorităţilor în chestiunea raportului „Globalizing torture”, îţi vine când să râzi, când să plângi. Să râzi de comicul situaţiei create de contradicţiile de logică elementară din declaraţiile europarlamentarului Norica Nicolai, preşedintele fostei comisii parlamentare de anchetă referitoare la închisorile C.I.A. din România, şi să plângi, ori să deplângi amatorismul luării oficiale de poziţie a Ministerului Afacerilor Externe. În cazul doamnei Norica Nicolai există circumstanţe... să le spunem, cu îngăduinţă, atenuante. După atăţia ani, nu mai are controlul coerenţei şirului şi nici al numărului declaraţiilor ce i-au fost „smulse” de presă, pe neprăgatite, la întrebari ale căror capcane nu le-a sesizat şi cu răspunsuri date spontan, fără ragazul de gândire asupra impactului fiecărui dat cu părerea. În cazul ministrului Afacerilor Externe, însă, ne apare evidentă necunoaşterea situaţiei operative din teatrele de operaţiuni ale războiului informaţional în problema „închisorilor C.I.A.”. Preşedintele Statelor Unite ale Americii a recunoscut şi confirmat legitimitatea metodei excepţionale de detenţie în fortăreţe zburătoare, ea fiind reglementată ca atare şi uzitată în condiţiile unui război asumat, în care S.U.A. au avut aliate alte cca. 90 de state. Mai mult chiar, preşedintele american a adus şi mulţumiri publice partenerilor din alianţă care au acceptat „escale tehnice” fără să manifeste curiozităţi, care oricum nu ar fi fost satisfăcute în toate detaliile.

Statul român era membru al „alianţei împotriva terorii”, realizată de G.W. Bush, după celebra teză „Cine nu este cu noi este împotriva noastră”. Aeroporturi din România şi facilităţile militare aferente acestora au fost puse la dispoziţia partenerului strategic, fără pretenţia ca Poliţia de Frontieră şi Vama să scotocească prin containerele garsoniere din pântecul imens al avioanelor. Avioanele străine pe teritoriul altor state sunt entităţi teritoriale ale statelor sub al căror pavilion sunt înregistrate şi la bordul lor autoritatea legală o reprezintă comandantul. Niciun stat nu poate fi ţinut responsabil de cele ce se petrec în aeronavele sub pavilion strain, mai cu seamă când acestea nu sunt aeronave de linie şi nu transportă pasageri. Inspecţiile la sol ale aeronavelor străine, potrivit reglementărilor naţionale şi internaţionale, vizează în principal „documentele şi manualele aeronavei, licenţele echipajului de zbor, starea aparentă a aeronavei, precum şi existenţa şi starea echipamentului de siguranţă obligatoriu din cabină”.

Aşa că precizarea din comunicatul M.A.E., că „scopul escalelor în România ale zborurilor nu a avut nimic în comun cu posibile transporturi ilegale de prizonieri pe teritoriul României”, nu este decât un risc asumat.

Serviciile speciale, a nu puţine state, au practicat şi mai practică răpiri şi extracţii ale unor persoane în colete „valiză diplomatică”, fără a fi nevoie de alte avioane decât cele de linie/pasageri sau cargo. O declaraţie de-a dreptul stupefiantă a făcut domnul Teodor Meleşcanu, directorul Serviciului de Informaţii Externe. Afirmaţiile potrivit cărora […] am făcut inspecţii inclusiv la anumite aeroporturi, care fuseseră menţionate. Că este vorba de Băneasa, că este vorba de Aeroportul Kogălniceanu, chiar de aeroportul din Timişoara, nu am văzut niciunde o locaţie care să fi putut să fie folosită în acest sens […]” nu pot decât să genereze o altă problemă, mult mai gravă. Prin cele afirmate, Domnia Sa ar accepta că nu are prea mare încredere în C.I.A. şi, mai mult, din moment ce a ordonat inspecţiile, a suspectat-o că ar fi desfăşurat operaţiuni clandestine pe teritoriul României. Atunci, halal parteneriat! Cu cine s-a gândit directorul SIE că ar fi cooperat C.I.A., dacă a pus potera să-i caute urmele?!

Raţiunile pentru care Administraţia S.U.A., în cadrul căreia preşedintele deţine prerogative excepţionale în materia directivelor executive de reglementare şi aprobare a operaţiunilor clandestine (atenţie, nu secrete, ci clandestine!), a recurs la procedurile de detenţie şi interogare extralegale a persoanelor cărora li s-a aplicat statut de prizonieri nu au fost repudiate de niciun stat aliat din N.A.T.O. şi nici din mai larga coaliţie antiteroristă internaţional. După cum nu credem că cineva va protesta împotriva recentei decizii a Washingtonului, de a autoriza folosirea dronelor pentru uciderea „U.S. Persons” despre care există motive să se creadă că sunt „lideri de operaţiuni” ai grupării Al-Qaeda sau membrii unei „forţe afiliate acesteia”, chiar dacă nu există informaţii care să indice că ar fi implicaţi într-un complot în curs de desfăşurare, ce vizează atacarea Statelor Unite[1]. Nu este lipsit de importanţă a observa că „legitimarea” acestei specii a asasinatului este „”post factum”, deoarece există situaţii anterioare în care au fost ucişi în atacuri cu drone presupuşi membri ai reţelei Al-Qaeda, cetăţeni americani care nu au fost acuzaţi ori condamnaţi în S.U.A. Din moment ce preşedintele S.U.A. a confirmat şi adresat mulţumiri, orice străduinţe inabile de a combate afirmaţiile liderului aliatului strategic nu pot decât să fie suspectate de o laşă dezicere.

Nota bene:

- La un moment dat, o „anchetă jurnalistică” a ziarului „Ziua” - nu are importanţă acum sorgintea documentarului rezultat în urma solidei şi profesionistei „investigaţii” -, a dezvăluit atât de multe şi interesante lucruri despre subiect încât s-a crezut că cineva a simţit nevoia să se elibereze de apăsătoarea povară a tainei… Arhiva electronică a ziarului nu mai este disponibilă. Poate că în colecţiile bibliotecilor se află vreun exemplar al numărului respectiv. Ca fixare în timp, momentul dezvăluirii este prin 2005, când se aruncau pe piaţă păcatele sistemului ticăloşit.

- Directiva executivă a preşedintelui S.U.A. la care ne-am referit este un document public.

----------------------------------------
footer