Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Vasile Balboja   
Sâmbătă, 11 Aprilie 2015 19:41

Vasile Bolboja, art-emisRomânia socialist? a avut, în urma unui foarte ambi?ios ?i complex program o industrie foarte dezvoltat?. Dar industrializarea României nu a fost doar o ambi?ie a sociali?tilor. Înc? din ultimul sfert al secolului al XIX-lea, dup? ce România ?i-a c?p?tat independen?a, în anul 1877, s-a pus, accentuat ?i repetat, problema echilibr?rii economiei române?ti, care era eminamente agrar?. S? preciz?m c? în preajma Primului R?zboi Mondial, România era a treia exportatoare, din lume, de porumb ?i a patra de grâu[1] Politica permanent? a liberalilor a fost: „Prin noi, în?ine” vizavi de cea „a por?ilor deschise” sus?inut? de conservatori. Politica liberalilor era o str?duin?? ?i necesitate, în acel context istoric, de creare a unei industrii române?ti. ?i atunci au fost mari presiuni ale marilor puteri pentru a diminua poten?ialul industrial al tinerei Românii. S? nu ne ferim de adev?ruri evidente, în contextul profundelor schimb?ri survenite dup? cea de a doua mare conflagra?ie mondial?, România a avut posibilitatea s?-?i creeze o puternic? industrie româneasc?. ?i nu a ratat-o. De?i „piedici” au fost chiar din cadrul „lag?rului socialist” din care România f?cea parte, prin binecunoscutul „Plan Valeev”, din anul 1962. Dar au venit evenimentele din 1989 care au schimbat complet „fa?a lumii”. ?i a României. A fost schimbat macazul: ne-am reîntors la capitalism. Care printre multe altele a însemnat, în esen??, concuren?? ?i proprietate privat?. În acest context se na?te o întrebare: se putea salva uria?a, complexa, industrie socialist?? S? continu?m cu explica?ii de sorginte economic?: orice firm? oricât de performant? ar fi: tehnic, calitativ, managerial, etc.,etc. dac? nu are pia?? de desfacere dispare. Aproape toate pie?ele de desfacere ale industriei române?ti socialiste au disp?rut. În primul rând C.A.E.R. (din care ponderea cea mai mare o avea defuncta U.R.S.S.), apoi statele arabe (unde „întâmpl?tor” începuse un r?zboi inter-arab), declinul statelor africane, ca ?i al acelora din America Latin?. ?i toate acestea au fost coroborate cu penetrarea, rapid?, a pie?elor române?ti cu produse occidentale ?i mai ales asiatice, foarte ieftine. Putea rezista industria româneasc? (supradimensionat?) f?r? pie?e de desfacere în contextul integr?rii în noul mod de produc?ie capitalist? Categoric, nu. ?i atunci s-a încercat o redimensionare (se spune ?i ast?zi „reform?”).

Reform? înseamn?, concret, plecând de la mo?tenita industrie socialist? româneasc?, o reducere/„rea?ezare” la dimensiuni eficiente care s? fac? fa?? concuren?ei acerbe capitaliste. ?i aceast? „reform?”, aceast? „redimensionare”, a însemnat, inevitabil, disponibilizare de personal. Adic? somaj, marea dram? a României neocapitaliste. Tentativele popular-na?ionaliste „nu ne vindem ?ara”, coroborate cu legile emise dup? 1990, precum cea cu num?rul 77/1994, privind asocia?iile salaria?ilor ?i membrilor societ??ilor comerciale care se privatizeaz? (numit? ?i MEBO) ?i cea a „marii privatiz?ri”, nr. 55/1995, au încercat, în limitele ?i condi?iile de atunci, s? treac? marea proprietate socialist? în „gestiunea” salaria?ilor. Noi nu ne vom opri, deocamdat?, decât la legea 77/1994 care avea ca esen?? cump?rarea de c?tre salaria?i a întreprinderilor în care au lucrat. Fondul Propriet??ii Private (F.P.P.) preda o treime din boga?ia na?ional? (acordat?, prin lege, cu titlu gratuit) c?tre asocia?ia care gestiona acest transfer de proprietate ?i se numea „Programul de Ac?iune al Salaria?ilor (P.A.S.)”. Restul de 2/3, aflat în proprietatea statului erau gestionate de Fondul Propriet??ii de Stat (FPS) ?i urma s? fie cump?rat de c?tre P.A.S. prin contribu?ii financiare proprii, prin credite bancare ?i „rate F.P.S.” . Metoda acesta a dat rezultate pozitive doar pentru firmele mici care au putut fi cump?rate de salaria?i. Marile întreprinderi nu au putut fi cump?rate ?i organismele interna?ionale ne-au impus privatizarea lor. Cine ?i cu ce bani putea cump?ra aceste mega-intreprinderi ? ?i astfel multe au disp?rut, chiar fizic!, de pe firmamentul industriei române?ti. Câteva exemple: „Electro-Aparataj”, „Granitul” (ambele din Bucure?ti), Combinatele Siderurgice C?l?ra?i, Hunedoara, C?lan ?i multe, multe altele. Dispari?ia industriei române?ti nu poate fi explicat? în câteva rânduri. De aceea ne permitem s? revenim. Abord?m acest subiect, pentru c? milioane de oameni au fost lega?i, materialice?te ?i suflete?te, de acea disp?rut? industrie româneasc?.

--------------------------------------

[1] vezi: Keith Hitchins: „România 1866-1947”.

footer