Revista Art-emis
Nici Washingtonul nu crede în lacrimi! PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 08 Aprilie 2015 21:08

General Br. (r) Aurel I. Rogojan, art-emis Băsescu amnezic de C.I.A.

Oamenii cu memoria scurtă nu obosesc niciodată. Aşa se face că ei sunt tot timpul activi şi ne invadează viaţa cotidiană cu puţinele lor idei, susŢinute, însă, cu o perseverenţă de care nu au parte cauzele bune. Redevenit simplu cetăţean, dar cu pedigree prezidenţial, Trăian Băsescu uită lucruri esenţiale, cum ar fi, de exemplu, propriile antecedente, chiar şi cele mai recente, de „partener special” al unor servicii secrete. Amnezia, dar oare numai amnezia, l-a împins, săptămâna trecută, să arunce in piaţă nişte aluzii la metodele de anchetă ale C.I.A., dezavuate pe plan internaţional şi catalogate drept „inumane, excesive şi intolerabile in societăţile democratice”, În urma unei laborioase anchete a Congresului S.U.A.?! Sau încearcă, fostul „partener special”, să ţină la „respect” şi Agenţia din Langley, Virginia, crezând că-i va merge, aşa cum i-a reuşit cu Securitatea, jucând la celălalt capăt cu D.I.A., de unde îi venea înalta protecţie politică, oferită de generalul Ion Dincă, unul dintre durii Comitetului Politic Executiv? (Cel puţin o parte a D.I.A. s-a dovedit a fi, în decembrie 1989, un avanpost al G.R.U. - n.n.). Ofiţerul Dumitru Băsescu, tatăl lui Trăian, a fost locţiitor politic la mari unităţi din Armata a II-a, avându-l ca şef, în eşaloanele centrale, pe Ion Dincă, secretarul Consiliului Politic Superior al Armatei. Acesta, ulterior, a promovat până la funcţia de prim vice prim ministru al Guvernului (1980-1989) . Dacă Ion Dincă nu ar fi avut grijă de „băiatul lui Mitică”, istoria vieţii lui Trăian Băsescu ar fi fost cu totul alta.

Era, în epocă, un fel de ultimă speranţă a activiştilor partidului, să-şi „reeduce” urmaşii scăpaţi de sub control, căutându-le „locuri de muncă” prin armată, dar mai ales la Securitate, neapărat cu oportunităţi de a obţine un post de reprezentare în străinătate. Fiii lui „nea Mitică” aveau la Direcţia Contrasabotaj a Securităţii dosare grele (catastrofe maritime care au lăsat în urmă zeci de morţi, văduve şi orfani). De câteva ori, generalul Emil Macri şi Serviciul Securităţii Portuare Constanţa au încercat să determine impunerea răspunderii juridice a vinovaţilor de dezastre, suspecte a fi provocate prin acte de diversiune şi subminare economică. Se vorbea, în surdină, şi de trădare, în înţelegere cu puteri maritime concurente. De fiecare dată, însă, venea la timp o înaltă intervenţie politică protectoare. Copiii lui „nea Mitică” deveneau indispensabili în misiuni secrete externe, de mare risc. Astfel că , fie ramura clandestină a Direcţiei de Informaţii Militare, fie Centrul de Informaţii Externe, fie Unitatea Specială de Contraspionaj Extern trebuia să le valorifice resursele şi disponibilităţile. Războiul de opt ani, dintre Irak şi Iran a fost şi el o astfel de oportunitate. Între multe altele …

Fiul lui nea Mitică nu s-a temut de nimic şi de nimeni. Ţinea Securitatea la distanţă cu ameninţarea Partidului şi ţinea Comitetul Judeţean de Partid Constanţa la respect, în numele misiunilor secrete în serviciul Patriei. După 1990, din fortul Jilava, unde se afla intemniţat, aflând că personajul are perspective în politică, Ion Dincă a dat pricaz („în familie”): „Aveţi grijă, să-l sprijiniţi pe băiatul lui nea Mitică, să urce cât mai sus!”. Revenind în prezent, memoria scurtă a lui Traian Băsescu nu operează selectiv. El ştie prea bine că C.I.A. nu este un şoricel căruia să-i fie teamă de mieunatul unui pisoiaş închis pe balcon, ca pedeapsă că a uitat de utilitatea lădiţei cu nisip ce o avea acolo. Cu toate acestea, induce Agenţia în mesajul aluziv al unui discurs public. Marile amnezii ale lui Traian Băsescu ţin, însă, de carentele de cunoaştere privind istoria C.I.A. „Agenţia” sau „Compania” este simbolul puterii reale a Americii postbelice, guvernul din umbră, cel prin care se realizează continuitatea politicilor de securitate naţională şi asigură supremaţia mondială asupra celorlate continente, căci continentul este unitatea geopolitică de masură a intereselor americane. La asemenea dimensiuni, statele contează, nici cât înseamnă fiecare, iar indivizii doar dacă pot reprezenta o sumă cu real potenţial insurecţional. C.I.A. a influenţat dinamica geopolitica mondială, a creat reţele de spionaj globale, a avut zeci de agenţi şefi de state, a pus în operă lovituri de stat în mai toate ţările Americii Latine şi din Indochina. În competiţie cu K.G.B., a deţinut controlul mondial al traficului cu revoluţii, a privatizat războaie, a creat armate clandestine, cu care poate ţine lumea în nesfârşire. Şi, ca şi cum toate cele aminte, de departe incomplet menţionate, nu ar însemna nimic, un nea’ Traian, a lu’ nea’ Mitică, vrea să spună că ştie el, ce ştie… În realitate, însă, nu are reprezentarea a ceea ce nu ştie.

Efectul imediat al limbariţei ne apare a fi arestarea preventivă a lui Mohamad Yassin, un interpus în acţiunea de recuperare a jurnaliştilor români trimişi, in aprilie 2005, la Bagdag, într-o operaţiune imagologică instrumentalizata anapoda. Anterior, Yassin a fost beneficiarul unor „cadouri imobiliare” substanţiale din patrimoniul Primăriei Capitalei. Cu siguranţă, memoriile sale penale vor fi interesante. Operatiunea „Bagdad” a fost iniţiată, în scenariu şi regie de manipulare, de politruci de dreapta, pusă în operă de extremişti de stânga şi rezolvată ca între nişte clanuri mafiote, înfrăţite în pauzele dintre războaie. In distribuţie nu a existat vreo persoană care să nu fi avut de-a face cu vreun serviciu secret. După cum, mai multe servicii secrete străine îl aveau pe Omar Hayssam ca resursă, ori mijloc pentru un scop. Comandantul Suprem Băsescu a aflat de la guralivii din servicii, grăbiţi să i se facă utili, lucruri care, în mod normal, nu priveau atribuţiile sale, dar, să spunem că doar i-au plăcut, de aceea s-a implicat şi, din eroare de compas, a dat peste cap anii de muncă ai agenţiilor care pregătiseră dosarul transferului de putere de la Damasc.

Retrospectiv privind, beneficiul net a fost tras de Vladimir Putin. „Primăvara arabă” a început, peste câţiva ani, de la Vest către Est şi dă înapoi acum, de la Vest către Est. Reţeaua de afaceri a lui Omar Hayssam nu a fost doar un paravan al cauzelor ideologice, ci şi plasa miriapozilor spionajului în care au căzut penibile figuri politice, grăbite să-şi masoare patriotismul cu arginţii tradarii. Recolta de iepuri, dintr-un singur foc, a fost peste aşteptari! Omar Hayssam a avut ordin de misiune: „Corupe, decartează!”, „Corupe, decartează!, „Corupe, decartează!”. Cum ar fi putut să stea deoparte Comandantul Suprem?! Numai că, „voluntariatul irepresibil” al acestuia, a încurcat puţin perspectivele C.I.A. Nici la Washington nu se crede în lacrimi. Vremea socotelilor, vine şi ea!

footer