Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 15 Martie 2015 22:13

Prof. univ. dr. Ion Coja, art-emisDup? p?rerea mea, umil?, fire?te, Ortodoxia este azi amenin?at? ?i de preten?iile nejustificate ale Bisericii Ruse de a se invita singur? în fruntea Bisericilor Ortodoxe Auto-cefale! Patriarhul Rusiei d? semne c? s-ar vrea cel pu?in egalul Papei, ca reprezentant al Ortodoxiei, un fel de primus inter pares printre patriarhii ortodoc?i, capabil s? declan?eze o resurec?ie moral? ?i spiritual? a întregii cre?tin?t??i. Cum nevoia de o asemenea resuscitare ?ine de domeniul eviden?ei, s?rim f?r? preget în întâmpinarea ?i sus?inerea primenirii noastre. De asemenea, nici nevoia de a stabili o ierarhie subtil? printre patriarhii ortodoc?i nu avem niciun motiv s? o contest?m. Ni se pare firesc s? ?tim c? printre Prea Ferici?ii no?tri P?rin?i se afl? un patriarh ortodox veritabil ?i autentic primus inter pares, care s? se impun? în aceast? postur? atât prin propria sa personalitate, prin prea plinul harului divin pe care îl poart? ca un Christofor ce este, cât ?i prin meritele Bisericii de care ?ine! Din asta s-ar în?elege c? acest titlu, cu totul neoficial, de Primat al Ortodoxiei, nu se las? mo?tenire, nu se atribuie ca parte din statutul vreunei Biserici Ortodoxe Auto-cefale. Ci dac? chiar ar trebui s? fie instituit? aceast? postur?, ar fi vorba de o demnitate moral? ?i spiritual? neoficial?, recunoscut? de patriarhii ortodoc?i prin consens fr??esc ?i senin, f?r? nicio încrâncenare, f?r? nicio imixtiune a puterii laice. Nicidecum prin combina?ii de interese politice, prin manevre oculte, prin presiuni de tot soiul, nedemne pentru urma?ii celor doisprezece apostoli. Nu cunosc personalitatea patriarhului rus, cât de aleas?, de impun?toare, este în sine, dar cunosc suficient de bine starea în care a fost ?inut? în U.R.S.S. Biserica Ortodox? în anii ateismului de stat bol?evic. Capitol jenant pentru istoria ortodoxiei. Ne facem c? nu a existat aceast? înfrângere, c? de vin? au fost numai ateii bol?evici, ru?i ?i ne-ru?i?! Ierarhii Bisericii Ruse nu au gre?it cu nimic? Nu au niciun p?cat de m?rturisit ?i de isp??it?

Ne d? mari speran?e campania pornit? de statul ?i guvernul rus, campania de sus?inere a ortodoxiei, a credin?ei în Dumnezeu, în Iisus. N?d?jduim s? nu fie prea târziu declan?at?! Cele trei sferturi de veac de ateism agresiv, oficializat ?i impus de regimul comunist, bol?evic, au produs ni?te efecte teribile, printre care cel mai tragic a fost de-cre?tinarea Rusiei, îndep?rtarea de la Dumnezeu a milioane, a zeci de milioane de pravo-slavnici. E cazul s? ne punem foarte serios întrebarea: cum a fost posibil? aceast? muta?ie spiritual?, aceast? lep?dare de sine în fa?a Satanei? Cine poart? r?spunderea pentru colapsul principalei biserici ortodoxe? Punem aceast? întrebare, dar nici pe departe nu avem noi un r?spuns de dat. Ci doar b?g?m de seam? la faptul c? acela?i regim bol?evic, impus ?i României, nu a dus la acelea?i consecin?e, Slav?, Domnului!

Nu aduc în aten?ia publicului pentru prima oar? acest adev?r evident: dintre toate popoarele atinse de molima ro?ie, ortodoxia a rezistat prigoanei comuniste cel mai bine în România! Cum se explic? aceast? performan??? Aici putem ?i noi încerca un r?spuns. Fire?te, par?ial. ?i vom spune c? va fi contat ?i autenticitatea încre?tin?rii fiec?rui om, a fiec?rui popor! Botezul s?vâr?it de „Sfântul principe Vladimir cel egal cu Apostolii”, cre?tinarea ru?ilor, s-a f?cut literalmente prin foc ?i sabie! Nu printr-o oper? de iluminare spiritual?, de autentic? convertire l?untric? la o credin?? superioar?, cea adev?rat?, ci prin ucaz împ?r?tesc, dat de azi pe mâine, ?i tot prin ucaz, prin foc ?i sabie, bol?evicii au încercat s?-i rup? pe ru?i de la sânul Bisericii. I-au for?at, iar pe unii i-au convins, s? se lepede de Iisus! Sub amenin?area cnutului! Cu rezultate nea?teptat de „bune”! Asta la ru?i! În timp ce la români, la daco-români, nu este vorb? goal? când se spune c? nu cunoa?tem data, anul sau veacul încre?tin?rii lor, deoarece acest proces a avut un caracter continuu, organic, firesc, nu a constat în ruperea brusc? ?i total? de religia anterioar?, ci dimpotriv?, între religia str?bun? a dacilor ?i cre?tinism existau nenum?rate pun?i, pe care le putem considera „solu?ii de continuitate”! Nu întâmpl?tor românii au cinstit ?i au p?strat amintirea apostolului Andrei, cel care le-a adus mesajul izb?vitor al crucii, în maniera cea mai conving?toare a acelor vremi: i-au dat lunii decembrie numele apostolului Andrei, Ândrea sau Indrea, denumire popular?, veche de aproape 2000 de ani. Caz unic printre popoarele lumii cre?tine.

Nu mai aduc ?i alte dovezi ale faptului, esen?ial în aceast? discu?ie, c? autenticitatea cre?tin?rii nu a fost aceea?i la toate popoarele cre?tine... Lucru altminteri firesc, normal. La români, specific mai este ?i faptul c? procesul de încre?tinare se confund? cu însu?i procesul de etnogenez?. Mai organic ?i mai trainic nici c? se poate imagina botezul cre?tinesc al unui neam, al unei semin?ii! Dar, în anii de teroare bol?evic?, pe lâng? calitatea poporenilor, va fi contat ?i autenticitatea în duh a clerului ortodox! Când spunem c? ortodoxia româneasc? a str?b?tut pustiul ateist f?r? a se întina, f?r? a pierde din greutate ?i puteri, ba dimpotriv?, înt?rindu-se, trebuie s? ne gândim cu recuno?tin?? ?i la preo?ii ?i monahii români, în frunte cu arhiereii ortodoc?i. Nici nu pot fi gândi?i separat, laici ?i clerici români, numai împreun? constituind Biserica Ortodox? Român?. Dumnezeu ne-a purtat de grij? s? avem p?storii potrivi?i pentru acele vremuri de încercare a puterilor suflete?ti! Am avut p?storii pe care i-am meritat, în frunte cu patriarhii care s-au succedat, to?i vrednici de pomenirea ?i recuno?tin?a noastr?. Mai mult decât celelalte popoare ortodoxe intrate sub aceea?i ascultare îndr?cit?, noi, românii, i-am dat Cezarului ce-i al Cezarului, dar nu i-am permis s? calce pragul sufletelor noastre. Am r?mas cre?tini ?i nu am hulit cele sfinte, am ?inut s?rb?torile, am respectat tainele bisericii, i-am cinstit de preo?i ?i pe monahi, n-am pâng?rit locuri sfin?ite de Biseric?, n-am luat în de?ert numele Domnului... Însu?i Cezarului i-am impus prin credin?a noastr? se se ab?in? de la gesturi de sfidare a Puterii dumnezeie?ti! A?a se face c? în decembrie 1989 copiii ie?i?i în strad?, gata de sacrificiul suprem, s-au revendicat de la Dumnezeu ?i de la Iisus, iar nu de la Carta Drepturilor Omului, cum au f?cut celelalte popoare est-europene. „Tat?l nostru Carele e?ti în ceruri” s-a fost rostit în pie?ele publice cu mii de oameni îngenunchea?i, de s-a transformat întreaga Românie într-o imens? Biseric? Cre?tin?! Iar când miile de bucure?teni s-au strîns la un loc pentru a da de p?mânt cu statuia Satanei din Pia?a Scânteii, în fruntea lor s-a aflat un preot ortodox, moment simbolic pentru rolul pe care românii sunt chema?i s?-l joace în lume. Atunci, în primele zile ale lui martie 1990, pentru prima oar? în istorie a fost demolat? statuia marelui tartor bol?evic, impostor criminal ?i dezaxat de la condi?ia uman?, vinovat de suferin?ele nemaiîntâlnite în istorie a sute de milioane de oameni, majoritatea cre?tini! Gest mult mai semnificativ pe plan spiritual, religios, decât demolarea zidului de la Berlin, bun?oar?.

Toate acestea - ?i multe altele, se cuvine a fi atent inventariate ?i pre??luite pentru a recunoa?te Primatul Bisericii Ortodoxe Române. La ce ne este de trebuin?? aceast? cinste, acest rang? Mai înainte de orice o invoc?m pentru a descuraja tenta?ia ?i preten?ia unor persoane precum Patriarhul Kirill al Rusiei de a se erija în postura de Patriarh al Patriarhilor ortodoc?i. În spatele acestei preten?ii nu afl?m niciun argument serios, în afara rachetelor ruse?ti! Pentru Rusia, încercarea lui Putin de a resuscita ortodoxia rus?, de a întoarce poporul rus la valorile ?i virtu?ile cre?tine, se produce în ultimul ceas, al doisprezecelea. Rusia st? acum pe marginea pr?pastiei spirituale spre care ateismul bol?evic a împins Uniunea Sovietic?. Ne bucur?m, ca români ?i cre?tini, s? vedem c? fra?ii no?tri ortodoc?i din Rusia nu renun?? la condi?ia lor de cre?tini, ci „ies la b?taie” pentru ea. E ultima lor ?ans? - o spunem cu jale, ?i ne întreb?m cum le-am putea sus?ine elanul mântuitor! Cum le-am putea fi de vreun folos fra?ilor no?tri ru?i? Numai într-un singur fel: în duhul adev?rului! Numai pe calea adev?rului! Un drum pe care nu s-a mai mers de mult la Moscova ?i mai ales în incinta Kremlinului.

Salvarea Rusiei ?ine în mare m?sur? de Biserica Rus?. Asta teoretic vorbind. În fapt, Biserica Rus? nu pare c? ?i-a în?eles misia! Nu pare dispus? s? se lepede de orgoliile ?i r?t?cirile mentalit??ii imperiale. Nebunia menirii imperiale pe care Moscova ?i-a asumat-o a ignorat riscul dec?derii demografice a ru?ilor din rangul de etnie majoritar?. În chip evident aceast? r?t?cire a contaminat ?i preo?imea rus?. Pe arhiereii acesteia. Dac? ace?tia ar fi tr?it într-un autentic duh cre?tinesc ?i ortodox, înc? de pe vremea ?arilor le-ar fi atras aten?ia conduc?torilor politici ai Rusiei asupra caracterului nefiresc, contrar preceptelor dumnezeie?ti, al expansiunii musc?le?ti în toate direc?iile posibile. Nesa?ul de spa?ii noi, sigur dr?cesc, diabolic, i-a adus pe ru?i în postura de azi. Nu este exclus, zic unii istorici, ca acest morb fatal, letal, s? le fi fost inoculat ?arilor ?i clasei politice de nebunia unor clerici refugia?i din Bizan?, numai cu numele oameni ai Domnului, ai Bisericii Ortodoxe, care au imaginat ?i ini?iat proiectul celei de A Treia Rom?, a ?arilor, sorti?i de Dumnezeu s? pun? la loc crucea pe Sfânta Sofia din Constantinopol. Indiferent de explica?iile istorice, este un adev?r greu de contestat acela c? Biserica Rus? a gre?it prin sus?inerea dat? permanent expansiunii ?ariste sau sovietice! Menirea Bisericii Ruse era s? astâmpere, s? domoleasc? pornirile imperialiste de l??ire f?r? limite a Rusiei, s? dea alt? perspectiv? politicii moscovite, s? mute gândul ?arilor la În?l?area mult mai trainic? a Rusiei prin credin??.

Cazul Basarabiei are valoare de test, de examen pe care atât Kremlinul, cât ?i Biserica Rus? nu l-au trecut ?i nici nu ce gândesc s-o fac?! Basarabia este parte din trupul unui popor ortodox. Basarabia nu este o ?ar? de sine st?t?toare pe care Rusia o incorporeaz? ?i acea ?ar? î?i continu? existen?a sub obl?duire, sub firm? moscovit?, conservându-?i nestingherit? identitatea de grai ?i con?tiin??. Basarabia este locuit? de oameni care apar?in poporului român, iar anexarea ei de c?tre Rusia a însemnat separarea de fra?i, de copii, de p?rin?i, a milioane de români, de-o parte ?i de alta a Prutului, c?rora li s-au cauzat astfel suferin?e de tot felul. Dorin?a atât de fireasc? a românilor de a nu tr?i desp?r?i?i a fost deseori pl?tit? cu via?a. În sute de mii de cazuri! Tot a?a, de-o parte ?i de alta a Prutului. Românii din Basarabia au trecut printr-un regim dur de dezna?ionalizare, care i-a constrâns în fel ?i chip s?-?i p?r?seasc? limba ?i con?tiin?a româneasc?! Este deprimant s? consta?i c? Biserica Rus?, ortodox? ?i ea, a colaborat cu perseveren?? la aceast? politic? criminal? a Kremlinului. Cunoa?tem nume importante de frunta?i politici, spirituali ru?i care au semnalat deciden?ilor politici ce mare gre?eal?, sortit? oricum e?ecului, este încercarea de a-i rusifica pe românii din Basarabia. Este vina noastr?, a ignoran?ei noastre nevoia?e, c? nu cunoa?tem numele niciunui ierarh ortodox rus care s? fi semnalat vreunui Prea Fericit Patriarh rus p?catul teribil cu care se încarc? Biserica Rus? atât de implicat? în Basarabia de partea R?ului, a Întunericului? Sau într-adev?r o asemena voce nu a r?sunat niciodat? în soborul ortodox rus?!

Cine sunt ierarhii ru?i care au ridicat glasul în ap?rarea ortodoxiei din Basarabia, a c?rei menire principal? era s? r?mân? româneasc?? Au existat m?car câ?iva, de s?mîn???! ?i postul?m: atâta timp cât Biserica Rus? sprijin? în continuare politica Kremlinului fa?? de Basarabia, fa?? de români, este cu neputin?? s? lu?m în serios preten?ia Rusiei de a demara („în mod pa?nic”!) o revolu?ie moral?, spiritual?, de anvergur? interna?ional?. Nici m?car în limitele nesfâr?itei Rusii aceast? revolu?ie nu are vreo ?ans? de reu?it?, c?ci ru?ii au dat na?tere de-a lungul istoriei mai multor „Basarabii”! Adic? au generat germenii propiei lor disolu?ii ca imperiu, ca ultim imperiu colonial din istorie! Imperiu constituit prin for??, intrigi, fric? ?i minciun?. Aceast? re?et? a dat na?tere unui produs hibrid, artificial, al c?rui termen de expirare s-a cam împlinit!

Cele de mai sus le spun ?i cu gândul la apropiata întrunire a Bisericilor Ortodoxe din întreaga lume. Dintre toate Bisericile Cre?tine, Ortodoxia a avut cel mai mult de suferit de pe urma instaur?rii puterii bol?evice, a interna?ionalismului a?a zis „proletar”. Suntem convin?i c? conclavul ortodox nu va ocoli acest subiect, care se dovede?te a fi, al?turi de „religia(!) drepturilor omului”, cauza principal? a problemelor cu care se confrunt? lumea cre?tin?. ?i nu numai ea! Ci întreaga planet?! La acest conclav sper s? i se înlesneasc? Bisericii Ortodoxe Române exercitarea dreptului de a-?i pune în valoare experien?a în slujba cauzei comune: salvarea lumii cre?tine. Dreptul de a-?i face datoria (sic!) de a rosti un cuvânt ascultat cu toat? aten?ia de celelalte Biserici. Nu pentru a fi încununat? cu niscai lauri, bine-merita?i altminteri, dar la care ierarhii no?tri nu au râvnit niciodat?, ci pentru c? la temelia Bisericii Ortodoxe Române st? poporul cre?tin cel mai credincios, cel mai dedicat mesajului christic, poporul pe care datele statistice - chiar dac? nu sunt cu valoare probatorie absolut?, îl consacr? ca atare. Cuvîntul nostru nu poate s? lipseasc? din dezbaterea bisericilor ortodoxe ?i trebuie dus acolo ?tiindu-se bine c? vine din partea unui popor drept-credincios care merit? o pre?uire aparte. Faptele ne permit s? folosim asemenea cuvinte! Suntem vechi cre?tini, suntem autentici cre?tini, am trecut neab?tu?i ?i neîntina?i prin proba celor 40 de ani de vie?uire în pustiul ateismului de stat, la al c?rei cap?t am ajuns mai cura?i ?i mai puternici, mai cre?tini. Mesajul nostru, al ortodoc?ilor români, purtat de frunta?ii no?tri biserice?ti, are o valoare aparte, de îndrumare pentru Întreaga Ortodoxie! Nu ne batem cu pumnul în piept pentru asta, ci doar lu?m aminte la momentul de cump?n? pe care îl tr?im ?i ne întreb?m, cu smerenie, dar ?i cu fermitatea r?spunderii, a datoriei ce avem de împlinit, în ce fel noi, românii, considera?i pe bun? dreptate a fi poporul cre?tin cel mai evlavios, putem fi de folos întregii cre?tin?t??i! O întrebare care are nevoie de r?spunsul nostru, deopotriv? cre?tin ?i românesc. Dixi et salvavi animam meam!

footer