Revista Art-emis
Aur sau pictur?? PDF Imprimare Email
Petru Romo?an   
Duminică, 08 Martie 2015 13:32

Art-Gallery, art-emisPân? prin 1975, tablourile flamande ?i olandeze din secolul al XVII-lea, „secolul de aur” al lui Rubens ?i Rembrandt, se vindeau - desigur, exceptându-i pe marii mae?tri, cu capodoperele lor - la câteva mii de euro de azi. Uneori chiar mai pu?in. ?i se g?seau curent în vânzare cu sutele, cu miile în fiecare an. Mai ales în marile capitale ale comer?ului de art? de atunci, Paris ?i Londra. Azi, acelea?i tablouri se vând la sute de mii, la milioane de euro. În 1971, ca urmare a catastrofei provocate economiei ?i vie?ii americane în general de r?zboiul din Vietnam, pre?edintele de atunci, Richard Nixon, a decis unilateral decuplarea dolarului de aur ?i a dat drumul matri?elor de tip?rit bani. Se renun?a la o în?elegere important?, care dura din 1944, de la Conferin?a de la Bretton Woods. Mul?i economi?ti, europeni mai ales, au prezis apocalipsa, dar nu s-a întâmplat nimic. În 1973, totu?i, s-a declan?at prima mare criz? a petrolului. Cre?terea economic? neîntrerupt? de dup? r?zboi a Vestului bogat a primit o mare lovitur?. Dar ini?iativa revolu?ionar? a lui Nixon ?i a echipei sale de consilieri s-a dovedit viabil? ?i înaintemerg?toare. De atunci ?i pân? azi, valoarea dolarului a fost indexat? pe vitalitatea economiei americane, iar locul exemplar al aurului - care a r?mas ?i el o valoare important? de plasament ?i refugiu, dar o valoare între altele - a fost luat de crea?iile geniului uman : arta, cartea, creativitatea ?tiin?ific? ?i tehnologic? etc. Locul l?sat liber de aur a fost ocupat imediat de picturi ?i sculpturi din toate ?colile ?i din toate epocile, de c?r?i vechi ?i rare, de mobile scumpe, lucrate de mari ebeni?ti. Au fost reevaluate spectaculos tablourile olandeze, flamande, italiene, a fost redescoperit „Art Nouveau-ul”, „Art Deco-ul”, pictori impresioni?ti, expresioni?ti, cubi?ti, fovi?ti au atins cote inimaginabile, a fost revalorizat? avangarda etc., etc. În anii care au urmat deciziei lui Richard Nixon de a renun?a la etalonul-aur, investi?ia în art? a luat un avânt nemaiv?zut ?i de o amploare necunoscut? pân? atunci. ?i lucrurile au continuat pân? azi, cu sui?uri ?i coborâ?uri, comer?ul de art? extinzându-se mereu la pie?e ?i resurse noi - arta japonez?, arta lumii arabe, arta turc?, arta rus?, arta chinez?, arta indian?, a Americii de Sud, arta african? etc.

Cele mai mari colec?ii de art? sunt de?inute înc? de la începutul secolului al XX-lea de familiile Rothschild, Rockefeller, Thyssen Bornemisza, de alte ?i alte mari familii americane aprovizionate cândva de lordul Duveen, de mari familii britanice, franceze, germane, italiene. În urm? cu câ?iva ani, Bill Gates ?i-a oferit o foarte important? colec?ie de desene de Leonardo da Vinci – geniul lui Leonardo venea s? confirme geniul întreprinz?tor al lui Gates. Fiecare nou? mare avere ap?rut? înseamn?, în general, ?i constituirea unei noi colec?ii de art?. Qatarul ?i Emiratele î?i fac propriile lor colec?ii. Un muzeu din Golf, de la Abu Dhabi, care se va deschide, poate, în sfâr?it, în acest an, ?i care se va numi chiar „Luvru”, este ridicat cu consultan?? direct? de la Luvrul original. Azi, investi?ia în art? este considerat? cea mai rentabil?. Bineîn?eles, dac? e f?cut? corect, dup? reguli, de cunosc?tori reali, cu ajutorul negustorilor ?i exper?ilor profesioni?ti. Exist? câteva traficuri cunoscute de toat? lumea: traficul de arme, traficul de droguri, traficul de carne vie, traficul de art?... Primele trei sunt controlate, impozitate, pedepsite, urm?rite sever de state. Traficul de art? e aproape l?sat la liber, pentru civili, c?ci e dificil de urm?rit, dificil de impozitat, iar banii negri sunt plasa?i în importante opere de art? într-o mare veselie. Traficul de art? pare s? fie la îndemâna oricui ?i, în plus, mai e considerat ?i nobil! ??rile nordice au reglementat foarte pu?in circula?ia operelor de art?, ??rile sudice au legi foarte stufoase în materie. Paradoxal, cele mai multe nef?cute se petrec acolo unde sunt în vigoare cele mai multe legi, în ??rile sudice.

Ca ?i celelalte traficuri, ?i traficul de art?, deci comer?ul de art?, are partea sa sumbr?. Cump?r?torii, investitorii, colec?ionarii pot fi p?c?li?i, în mare, în dou? feluri. Mai întâi prin falsuri - ceea ce se petrece masiv azi în România - sau prin pre?uri prea mari, nejustificate, umflate. A doua p?c?leal? e mai sofisticat? ?i mai greu de prevenit pentru c? e f?cut? de oameni mult mai inteligen?i. P?c?leala cu falsuri o fac amatorii, partea cea mai de jos a comer?ului. Cealalt? în?el?torie o pot face cei deja versa?i în materie. La fel de bine te po?i p?c?li c?utând s? cumperi numai chilipiruri, lucruri cât mai ieftine. Pentru c? sunt mari ?anse s? r?mân? pentru totdeauna ieftine... În sfâr?it, adev?rata art? a colec?ionatului o st?pânesc foarte pu?ini. Sunt cei capabili s? vad? în viitor, s? intuiasc? în ce direc?ie se vor duce modele, gusturile de mâine. Marfa artistic? poate s? aib? un trecut, poate s? aib? un prezent glorios dar un viitor incert sau s? nu aib? viitor deloc. Adev?ra?ii profesioni?ti, dota?i cu cultur? ?i preg?tire solide, sunt în stare de asemenea prognoze, anticip?ri - pentru c? ?tiu cum au venit ?i au trecut alte gusturi ?i alte mode. Încep?torii se descurc? mai greu. Filosofia colec?ionarului narcisic „nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie”, frecvent? printre noii îmbog??i?i de la noi, î?i are limitele ei evidente.

Pân? în 2001, investi?iile în arta româneasc?, ca toat? economia de tranzi?ie, au b?ltit, au fost destul de mediocre. Câ?iva vizionari - colec?ionarii Adrian Zdrobi? ?i regretatul Ovidiu Popescu, de exemplu - au reu?it s?-?i formeze colec?ii fabuloase la pre?uri mai mult decât corecte. Cel care a introdus „competi?ia”, concursul între coec?ionari a fost prim-ministrul din acea perioad?, Adrian N?stase. Între 2001 ?i 2004, aproape to?i anticarii, plus cei improviza?i, „pe picior”, au lucrat cu toate motoarele turate aproape numai pentru Adrian N?stase. Ceilal?i colec?ionari ?i-au f?cut loc cu greu, cu riscuri, pe lâng? „elefantul”, „împ?ratul” N?stase, care era capabil s? cumpere tot ce aveau mai interesant to?i negustorii ?i colec?ionarii. Disponibilit??ile lui de cash p?reau nelimitate. În orice caz, aceasta era legenda aflat? în circula?ie. Dac? Adrian N?stase ar fi câ?tigat preziden?ialele în decembrie 2004, e de presupus c? toate buticurile de antichit??i ar fi c?p?tat patalamaua de „furnizor al casei... preziden?iale”. N-a fost s? fie! Începând cu 2005, au ap?rut al?i ?i al?i colec?ionari. Bineîn?eles, nu to?i banii investi?i în art? dup? 2001 provin din marea corup?ie. Exist? ?i afaceri f?cute în respectul legii. Sau ar trebui s? existe ! ?i mai exist? colec?ionarii tradi?ionali : medici, avoca?i, militari, ingineri. Sumele pl?tite începînd cu 2003-2004 pentru primii 20-30 de pictori ?i sculptori români au dep??it de departe toate a?tept?rile colec?ionarilor de mod? veche. Pre?urile s-au aliniat la cele din ??rile Europei Centrale ?i de Est. Au fost cump?rate câteva colec?ii întregi cu bani proveni?i din afacerile IT, cel mai probabil ?i din cele cunoscute azi sub numele de Microsoft ?i EADS. Au ap?rut deodat?, din neant, in?i capabili s? cumpere dintr-un foc câteva sute de tablouri ?i sculpturi scumpe. ?coal? româneasc?, dar ?i ?coli str?ine. Muzeele au s?r?cit incredibil. Condi?iile în care câteva mari colec?ii au fost retrocedate de muzee au r?mas în cea??.

E greu s? câ?tigi mul?i bani, dar e ?i mai greu s?-i p?strezi! Multe din colec?iile impresionante, f?cute dup? 2001, ca ?i averile din care au fost cump?rate nu vor rezista asaltului recent al justi?iei. Mul?i „colec?ionari” vor ajunge, foarte probabil, la pu?c?rie. Colec?iile lor au început deja s? se vând? la disperare, la pre?uri foarte interesante. Dar lichidit??ile lipsesc, banii sunt bloca?i de spaim?. Climatul nu e propice în acest moment colec?ionatului... Dup? 25 de ani de tranzi?ie, cataloagele ?tiin?ifice, raisonnés lipsesc ca în ianuarie 1990. Exper?ii competen?i sunt chiar mai rari. Muzeele au o via?? paralel?, conectate cum sunt la bugetul de stat ?i pu?in la administra?ia local?, ?i sunt total indiferente la mi?carea comercial? a artei. Asta ca institu?ii. Ele nici nu ?tiu c? tocmai muzeele ar trebui s? scoat? m?car un catalog ?tiin?ific al unui artist important sau local. Muzeul din Ia?i s-ar putea preocupa, de pild?, de un catalog al unui artist moldovean, Constantin D. Stahi. Muzeul din Constan?a ar putea face cataloage cu arti?tii din Dobrogea. Cel din Cluj ar putea scoate cataloagele lui Aurel Ciupe, Theodor Har?ia sau Tasso Marchini. ?i tot a?a pentru muzeele din Bra?ov, Baia Mare, Timi?oara, Arad. Craiova, prin Paul Rezeanu în principal, a scos o serie de c?r?i foarte utile despre crea?ia din Oltenia. În schimb, pe unii muzeografi ?i directori de muzeu pl?ti?i din banul public îi reg?sim în cataloagele de licita?ii ca exper?i. O fi legal? Nu o fi vreo incompatibilitate la mijloc? În Fran?a, muzeografii de la Luvru ?i de la celelalte muzee din re?eaua public? na?ional? au interdic?ia expres? de a se implica în comer?ul de art?. Situa?ia se reg?se?te ?i în alte ??ri europene. Dar nimic nu-i împiedic? s? întocmeasc? minunate cataloage pentru cei mai importan?i arti?ti. Nu po?i s? nu te întrebi ce las? în urma lor, dup? zeci de ani de activitate în muzeele noastre na?ionale, oameni care s-au preg?tit pentru studiu ?i cercetare ?i care au organizat doar câteva expozi?ii în via?a lor. ?i asemenea întreb?ri devin de neocolit, presante, c?ci, din pricina atâtor lipsuri ?i amatorisme, împ?r?eala f?cut? în ultimii 25 de ani risc? s? semene prea de tot cu împ?r?eala frauduloas? de p?mânturi, case ?i p?duri. Operele de art? constituie totu?i, poate, cel mai pre?ios patrimoniu, cu multiple sarcini - identitare, de educa?ie ?i plasament valoric major -, de unde ?i preocuparea de a nu-l abandona cu totul bi?ni?arilor ?i penalilor na?ionali.

Grafica - Ion M?ld?rescu 

footer