Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ilie B?descu   
Miercuri, 25 Februarie 2015 22:10
A.Dughin-Bazele geopoliticii 12Periferia sistemului - organul centrului.
 
Nici marginile etno-sistemului nu mai erau gestionate într-o concep?ie pro-sistemic? în faza final? a istoricului U.R.S.S. Antisistemul a c?p?tat aici forma cea mai radical?. ??rile Pays d’Europe Centrale et Orientale (P.E.C.O.) au experimentat în acela?i timp (o incredibil? unitate de ritm) c?derea megasistemului. Acestea, toate ?i fiecare în parte, s-au mi?cat ?i se mi?c? spre modelul vest-european în vreme ce Rusia r?mâne la modelul propriu.  În anul 1990 se petrec cele dou? procese antisistemice radicale:
- în 25 februarie - disolu?ia Pactului de la Var?ovia;
- în 26 iunie - dezintegrarea C.A.E.R.
U.R.S.S.-ul însu?i se transform?, prin acordul de la Beloveja (în decembrie 1991), al pre?edin?ilor republicilor sovietice, în C.S.I., compus? din 15 republici independente. În zona rimlandului extins se înf?ptuie?te, pe 30 octombrie 1990, reunificarea Germaniei. Noul realism este, se pare, cel mai mare avantaj geostrategic al Rusiei actuale. Iat? doar câteva dintre tr?s?turile noului realism rusesc, sintetizate de un specialist al chestiunii (Secrieru):
- „fuziunea dintre geopolitic? ?i geoeconomie în diploma?ia lui Putin”;
- „na?ionalizarea politicii externe ruse”;
- „Grupul de elit? strategic? al lui Putin este compus din trei subgrupuri: Liberalii, Tehnocra?ii, Siloviki. Constan?a interesului rus pentru istmul ponto-baltic deriv? din doctrina  „vecin?t??ii apropiate” (Secrieru).
Pentru România chestiunea implic? realizarea unor pun?i culturale cu Rusia. O chestiune sensibil? pentru Rusia este majoritatea musulman? din Rusia ?i primejdia „radicalismului islamic”, ceea ce reprezint? un motiv în plus pentru o sensibilitate sporit? a Rusiei la politicile pun?ilor sau coridoarelor culturale. De altminteri, România a practicat în toat? lunga sa perioad? de 1000 de ani de consolidare etnopolitic? diploma?ia coridoarelor culturale, care i-a creat pe Sf. Voievozi Neagoe Basarab ?i ?tefan cel Mare ?i deopotriv? pe sfin?ii martiri m?rturisitori Brâncoveni, Constantin, ?tefan, Radu, Matei ?i sfetnicul Ianache.
 
Evolu?iile geopolitice ale Rusiei în ochii occidentalilor.
 
R. Aron, în cartea sa, „Secolul R?zboiului Total”, subliniaz?: „Rusia a reu?it aproape s? ating?  calitatea de „Insul? Mondial?” pe care Mackinder o considera condi?ia suficient? pentru realizarea Imperiului Universal” (R. Aron, Boston, 1955). Este, probabil, una dintre evolu?iile cele mai spectaculoase ale Rusiei în ultimii 500 de ani de istorie universal?. N. Spykman obi?nuia s? spun? (ca un ecou al celebrei reflexii a lui Mackinder): „Cine controleaz? Rimlandul controleaz? Eurasia, cine controleaz? Eurasia controleaz? destinele lumii” (N. Spykman, The Geography of Peace, New York, Harcourt, Brace&Co, 1944, p. 43). El nume?te zona de ??rm a Eurasiei: „Eurasian Rimland”. Rusia a reu?it s? ating? aceast? condi?ie în timpul imperiului sovietic când, practic, Rusia controla toat? Europa de dincoace de linia care leag? Stettin de Trieste. B?t?lia pentru controlul lumii implic?, iat?, r?zboiul geopolitic pentru controlul heartland-ului al c?rui deznod?mânt depinde de capacitatea folosirii rimland-ului ca arm? de succes. Acesta este Al Treilea R?zboi Mondial cu sintagma tragic-memorabil? a lui Burnham.
James Burnham (1944) a sugerat în cartea sa, „The Struggle for the World” (New York, John Day co., 1947), tipurile de politici destinate câ?tig?rii a ceea ce a numit: „Al Treilea R?zboi Mondial”. În „Containment or Liberation” (1953: New York, John Day Company), ?i deopotriv? în „The Coming Defeat of Communism” (1950, New York, John Day Co., p. 14)[57] el avertizase:
„Ca politic? ?i ideologie revolu?ionar?, comunismul sovietic nu poate fi încercuit (contained) de margini geografice tradi?ionale, deoarece sovieticii se vor extinde prin r?zboaie politice purtate (waged) de for?ele obediente (surrogate forces) din alte ??ri. În plus, cuceririle sovietice (incluzând China) i-au adus controlul vastei majorit??i a Eurasiei, încât „dac? [ru?ii] vor reu?i s? consolideze ceea ce au cucerit, atunci victoria lor mondial? final? este sigur?… De aceea, politica de containment, chiar dac? este 100% de succes, este o formul? pentru victoria sovietic?” (Burnham, 1953, apud Sempa). S? observ?m, iat?, c? înc? prin anii 1953 Occidentul, în frunte cu strategi?tii americani renun?aser? la strategia containment-ului (încercuire ?i descurajare) în chestiunea raporturilor cu Rusia. Este adev?rat c? Burnham opteaz? pentru confruntare, dar aceasta nu exclude politicile dialogului, astfel c? marile confinii militare ?i ideologice pot l?sa locul competi?iei economice ?i confluen?elor geostrategice, cum arat? tendin?ele actuale.
Variante pe care Burnham le identific? pentru spa?iul eurasiatic ?i deci pentru politicile posibile se refer? toate la alternativele atitudinii SUA fa?? de Eurasia ?i deci fa?? de Rusia. Aceste variante posibile se distribuie între: a) varianta „continentului euroasiatic sub control (domina?ie unic?)”; b) varianta „retragerii influen?ei SUA din Eurasia”; c) „în acest caz, f?r? de confruntare, na?iunile eurasiatice, care îns? sunt exterioare Imperiului Sovietic, vor trebui s? se supun? controlului sovietic” („Containment or Liberation”, p. 114).  „Harta referen?ial?” e tot a lui Mackinder, cum vedem, ?i în analizele lui Burnham. În fine, Burnham arat? c? geopolitica expansiunii sovietice s-a bazat, în vremea lui Brejnev, pe dihotomia zone de pace - zone de r?zboi („zone of peace” - „zone of war”), concepute ca o re?ea mondial? ?i folosite ca tehnici de expansiune. Burnham a previzionat „doctrina Brejnev” ?i, totodat?, „strategia conflictual? sovietic?” în lumea a treia (apud Sempa, p. 74). Cf. ?i „Suicide of the West” (Chicago, 1985, p. 227-228).
 
Teoria competi?iei pentru putere.
 
Nicolas Spykman a elaborat teoria sa a competi?iei pentru putere în „America’s Strategy in World Politics” (1942. New York, Harcourt, Brace&Co, 1942, p. 24). În viziunea sa „marginea de securitate pentru o na?iune este margine a amenin??rii (primejdiei) pentru alta (…); deci alian?a trebuie acompaniat? de contra-alian?e ?i armamentul de contra-înarmare totul încadrându-se într-o competi?ie permanent? pentru putere” (apud Sempa, p. 75). În aceast? lumin?, „prima linie de ap?rare a SUA const? în prezervarea balan?ei de putere în Europa ?i Asia” (p. 4). În viziunea celor trei „strategi?ti” americani, cei trei factori geopolitici ai R?zboiului Rece sunt (apud Sempa):
a. „sfidarea superputerii americane: securitatea Americii va fi grav amenin?at? dac? Eurasia va fi politic dominat? de o putere ostil?” (Mackinder, Spykman);
b. „balan?a de putere în Eurasia” (domina?ia asupra zonei-pivot). Aceasta va fi influen?at? de puterea care va controla heartland-ul Eurasiei (pe atunci U.R.S.S. amenin?a s? domine toat? Eurasia) (Mackinder);
c. „for?ele-surogat”: U.R.S.S., ghidat? de ideologia revolu?ionar?, ori o alt? forma?iune sistemic? a puterii în Eurasia, va c?uta s?-?i extind? puterea global? prin „for?e-surogat” (Burnham) sau, cu limbajul epocii, prin „sateli?i”. Ne d?m seama c? principalul proces regional în zona r?s?ritean? a continentului european, dup? r?zboi, a fost tocmai satelizarea ??rilor de la est de Elba. C?derea sistemului a adus pe urmele sale nu o simpl? desatelizare a regiunii, ci o perioad? de interregn cu foarte mult? dezordine, cu haos ?i capitalism s?lbatic, ceea ce oblig? la o regândire a strategiei de securitate în regiune în raport cu o asemenea conjunctur?. Desatelizarea a fost un proces secundar ?i a cuprins ??rile din lag?r, dar haosul ?i turbulen?ele în lan? au lovit ?i spa?iul rusesc propriu-zis (controlat de Rusia). Aceasta reclam? o reconsiderare a tipului de capitalism instaurat în toat? regiunea, în frunte cu Rusia.
 
Rusia lui El?în evoluase spre modelul „sistemului fragil”. Reac?ia lui Putin: noua politic?.
 
Capitalismul rusesc se identifica, în prima lui faz?, ca peste tot în Europa de R?s?rit, cu un sistem alternativ pe care unii speciali?ti îl numesc afacerism, îndep?rtându-se astfel de modelul occidental al capitalismului auto-centrat. În vederile noastre, afacerismul este, de fapt, un capitalism oligarhic în ?i prin care un cerc relativ restrâns de afaceri?ti se folosesc de aparatul reformei ?i al statului în interes propriu, adoptând, în numele reformei, al privatiz?rii etc., legi antisistemice, deopotriv? anticapitaliste (c?ci nu servesc criteriilor de rentabilizare a sistemului) ?i antipopulare. Unul dintre procesele definitorii pentru „afacerism”, ca sistem alternativ la capitalismul autocentrat, este concep?ia ?i modelul privatiz?rii. În sistemul afacerismului, privatizarea nu a condus ?i nu conduce la constituirea de firme capitaliste puternice ci la emergen?a conglomeratelor oligarhice. S? examin?m cifrele. Dup? Curtea de Conturi rus?, de pild?: 90% dintre privatiz?rile f?cute între 1994-2000 au fost ilegale. Concep?ia oligarhic? a condus, peste tot, la constituirea unor imperii economice în jurul celor 4 poli: b?ncile, industria, comer?ul, media. Faza aceasta, în Rusia, s-a întins pe intervalul guvern?rii lui El?în. Sub B. El?în Rusia pierde 50% din PIB ?i ajunge la un PIB/locuitor egal cu 40-60% din cel de la 1860. Hiperinfla?ia, umflarea datoriei externe, tutela FMI, specula?ii, crah financiar, fuga capitalurilor, pr?bu?irea monedei (1998), s?r?cia masei ?i averile ostentative, re?ele mafiote, iat? fenomenele care, în viziunea lui Secrieru, descriu starea Rusiei acestei perioade. Între consecin?ele evidente ale epocii se disting apatia ?i votul protestatar. Cu toate acestea, Rusia r?mâne un mare exportator de grâu: 10 milioane tone de grâu pe an (al IV-lea loc în lume). Agricultura familial? reprezint? 60% în produc?ia agricol? din 2006 (restul este colectivism). Fa?? de perioada domniei afacerismului, se produce o transformare axial? odat? cu venirea lui Putin. Putin decide - în anul 2000 - „s? închid? paranteza haotic? a anilor 1990” (p. 782, „Le Monde. Manuel de géopolitique et de géoéconomie”, coord.  Pascal Gauchon, PUF, 2008). Red?m, prin sinteza mijlocit? de cartea coordonat? de P. Gauchon, de Raportul Rand ?i de alte surse, precum este ?i cartea lui Secrieru, principalele tr?s?turi ale Rusiei actuale, în ?i prin care se pot z?ri zguduirile provocate de ciocnirea dintre sistemul afacerismului ?i sistemul capitalist auto-centrat, ciocnire care a marcat starea Rusiei începând cu noua politic? a lui Putin. Tr?s?tura cea dintâi a noii politici: reforma institu?iilor ?i a finan?elor publice restabile?te „verticala puterii”. Iat? ?i alte caracteristici ruse?ti derivate din analizele autorilor manualului coordonat de Pascal Gauchon, din cartea lui Secrieru ?i din sinteza Raportului Rand (datele au ca surs?, în principal, acest raport): „Tendin?a început? de El?în de a p?stra controlul asupra sectoarelor strategice - b?nci, producerea ?i exportarea armamentului, energie, transport feroviar - s-a accentuat dup? 2005 prin rena?ionalizarea unor mari întreprinderi care înseamn? 35% din PIB”.
Evolu?iile grupului petrolier Jukos sunt mai mult decât gr?itoare în privin?a noii politici. „Acest grup gigantic era controlat de M. Hodorkovski, care anun?ase în 2003 fuziunea cu grupul Sibneft ?i cu o posibil? participare a lui Exxon Mobile.
- În 2003 Hodorkovski este arestat ?i, în 2005, este condamnat la 9 ani închisoare.
- Jukos a fost cump?rat? în decembrie 2004 de Rosneft, companie petrolier? de stat ?i primul produc?tor din 2007. La Gazprom statul redevine majoritar în 2005. - Gigantul gazolifer (88% din produc?ia Rusiei, 20% din rezervele mondiale) realizeaz? 38% din cifra sa de afaceri în afara „gazului”, adic? în construc?ia de centrale atomoelectrice nucleare în afar?, este implicat în media etc.
- În 2001 se relanseaz? „parteneriatul strategic” SUA-Rusia. Dar, din nou, Putin decide s? reia controlul hidrocarburilor: întreprinderile de stat de?in de atunci 30% din rezervele de petrol, 87% din rezervele de gaz” (cf sursele indicate mai sus).
 
Intr? pe scen? „oligarhii statului”. 
 
„În toamna lui 2006 Gazprom îndep?rteaz? candida?ii occidentali de la exploatarea z?c?mântului de gaze din Marea Baren?. Proiectul lansat în 1996 de Shell pentru z?c?mântul de la Sahalin 2 era cea mai mare investi?ie postsovietic? în Rusia ?i singurul proiect de anvergur? f?r? asociat rus. Sub amenin?area suspend?rii permisului pentru non-respectarea normelor ecologice, consor?iul a acceptat în decembrie 2006 partajul cu Gazprom (50%), Shell (25% în loc de 55), Mitsui ?i Mitsubishi. La fel în cazul Sahalin 1, ini?iat de Exxon Mobile ?i Khariaga în extremul Nord, în urma unor acorduri foarte favorabile companiilor occidentale. În 2003, societatea a cedat Gazprom-ului 63% din p?r?ile z?c?mântului de la Kovitka în Siberia Oriental?” (ibidem). Puterea ideologiei asupra geografiei înceteaz? dup? 2001. Comunismul a „situat Cuba la Est ?i Japonia la Vest”. „Revan?a geografiei asupra ideologiei a determinat revenirea frontierelor trecutului” (ibidem).
 
------------------------------------------------
[57] Prezent?m o list? bibliografic? extins? a principalelor lucr?ri ale lui Burnham:
„The Managerial Revolution: What is Happening in the World”, New York: John Day Co., 1941.
„In Defense of Marxism (Against the Petty-Bourgeois Opposition)” (with Leon Trotsky, Joseph Hansen and William Warde), New York: Pioneer Publishers, 1942
„The Machiavellians: Defenders of Freedom”, New York: John Day Co., 1943 ISBN 0-895267853
„The Struggle for the World”, New York: John Day Co., 1947
„The Coming Defeat of Communism”, New York: John Day Co., 1949
„Containment or Liberation? An Inquiry into the Aims of United States Foreign Policy”, New York: John Day Co., 1953
„The Web of Subversion: Underground Networks”, New York: John Day Co., 1954
„Suicide of the West: An Essay on the Meaning and Destiny of Liberalism”, New York: John Day Co., 1964 ISBN 0-89526-822-1
„The War We Are In: The Last Decade and the Next New Rochelle”, NY, Arlington House 1967
footer