Revista Art-emis
De ce fel de N.A.T.O. au nevoie membrii săi estici? PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Duminică, 22 Februarie 2015 22:26
Corneliu Vlad,art-emisStatelor din centrul și estul continentului care au intrat în comunitatea euroatlantică, criza ucraineană le-a pus o întrebare presantă: este sau nu Alianța pregătită să asigure securitatea membrilor săi mai noi, li se aplică și lor „principiul muşchetarilor” înscris în faimosul art. 5 al Tratatului de la Washington - „Toți pentru unul, unul pentru toți”? Sau, cum plastic se tot exprimă presă occidentală, ar muri militarii americani sau vest-europeni pentru Tallin sau Varșovia sau Riga? Roza vânturilor, emblema de pe drapelul albastru al Alianței, pare să exprime grafic, în actualele circumstanțe, și direcțiile neașteptate din care statele din flancul estic al N.A.T.O. recepționează semnale neliniștitoare. Căci neliniști - desigur, de cu totul altă natură - vin nu numai dinspre Moscova, ci și dinspre Bruxelles și alte capitale occidentale. „Divizarile interne din N.A.T.O. privind principalele probleme de securitate care afectează statele aflate la frontieră estică a Alianței reprezintă o sursă de neliniste” constată la sfârșitul lui 2014 fostul reprezentant permanent al Poloniei la N.A.T.O., prof. Jerzy M. Nowak. În sânul Alianței, exemplifică el, se manifestă diferende legate de evaluarea amenințărilor și de cerințele în termeni de capacitate militară, de politică față de Rusia și de misiunile din afară zonei. Un izvor de neliniște a fost, până la un moment, pentru statele din flancul estic, și „abordarea nelinistitoare” a statelor membre riverane Mediteranei, care tindeau „să marginalizeze” art. 5 al Tratatului de la Washington, manifestau reticențe față de proiectele de întărire a flancului estic și adoptaseră „o abordare unilaterală a relațiilor N.A.T.O.-Rusia, în sensul că se concentra doar pe cooperare, neglijând elementele de rivalitate și instabilitate manifestate de a€œacest partener strategic exigent” care este Moscova. Or, statele est-europene foste membre ale Tratatului de la Varșovia au intrat în N.A.T.O. tocmai pentru a beneficia de o reală securitate în cadrul Alianței, la adăpost de presiuni și amenințări care ar putea veni din partea fostului lor „frate mai mare” de la Moscova.

Politologul polonez, acum profesor universitar la Varșovia pledă pentru o atenție specială a N.A.T.O. față de statele din flancul estic al Alianței, nu înainte însă de a enumera o serie de sfidări și amenințări de natură politică la adresă Poloniei, dar care pot fi desigur extrapolate în mare întregii zone a flancului estic:
- formarea în regiune a unui sistem de forțe defavorabile pentru Alianță (și Occident în general), în condițiile perioadei de tranziție economică, fapt care îndeamnă Rusia să umple vidul strategic creat de retragerea progresivă a Statelor Unite de pe continentul european;
- apariția, în cadrul N.A.T.O., a unui dezechilibru în domeniul securității, provocat de disponibilitatea unor state occidentale de a luă în considerație exigențele Rusiei privitoare la neinstalarea de structuri militare pe teritoriul statelor din Europa centrală și de nord și adâncirea diferendelor între statele aliate, ceea ce posate duce la paralizia organizației și chiar la tentative de dizolvare;
- criza profundă și lipsa de consens în sânul Uniunii Europene, care frânează nu numai cooperarea, dar și dezvoltarea unei politici comune de securitate și apărare;
- apariția unor partide care se pronunța pentru un fel de neo-izolaționism și care se distanțează de N.A.T.O. și U.E. pentru a se concentra cu prioritate pe definirea unui potențial național de apărare.
  
În aceste condiții - și ținând seamă desigur de focarul de tensiune din Ucraina care tinde să se complice și să se cronicizeze - „de ce fel de N.A.T.O. avem nevoie?”, se întreabă fostul reprezentant al Poloniei la sediul Alianței. Și tot el avansează prime răspunsuri:
1. În primul rând, trebuie asigurată bună îndeplinire a art. 5. Va trebui să fim siguri că în caz de agresiune, nu numai pe teritoriul polonez, dar și pe cel al țărilor baltice, sprijinul aliat va fi automat și imediat (pentru protejarea instalațiilor strategice, centrelor de comandament, aeroporturilor, porturilor, infrastructurii etc). Astăzi - afirmă fără menajamente ambasadorul polonez - persistă îndoieli și ne putem întreba dacă, atunci când va veni momentul, Alianța nu se va transformă într-un coffee shop, adică în forum de discuții la nesfârșit, incapabile să ia o decizie;
2. Alianța atlantică trebuie dotată cu capacități suficiențe de apărare, mai ales în ce privește apărarea teritoriului, menținerea de forțe de descurajare credibile și supraveghera bunei funcționari a planurilor de urgență și a planurilor de apărare în caz de amenințare a Alianței care ar ține de art.5. Nu pot fi neglijate nici dezvoltarea de sisteme antirachetă sau antiaeriene integrate, de forțe de reacție ale N.A.T.O. și alte forțe care ar putea fi utilizate pentru apărarea teritoriului;
3. Statele Unite trebuie să joace în continuare un rol de prim plan în cadrul Alianței;
4. Distincția tacită între membrii „vechi” și cei „noi” ai Alianței va trebui suprimată, pentru a asigură tuturor statelor membre același nivel de securitate.
5. Alianța trebuie să aibă o politică răsăriteana credibilă față de Federația Rusă (pentru „ancora” acest stat de Europa), ținând seamă de specificitatea poziției geografice a statelor din regiune și lăsând deschisă perspectiva aderării Ucrainei, Republicii Moldova și Georgiei la N.A.T.O.;
6. Polonia și celelalte țări din zonă trebuie să fie codecidenţi ai politicii N.A.T.O., mai ales în ce privește politică să răsăriteana. Universitarul polonez încheie abordarea să intransigență asupra noilor responsabilități ale N.A.T.O. în contextul creat de criză din Ucraina apreciind că „schimbarea strategică și antioccidentala care a avut loc în Rusia are un caracter durabil”. Context în care Alianță atlantică va trebui să ia măsuri concrete pentru întărirea securității și apărării statelor membre ale NATO din vecinătatea Rusiei, dar în același timp „să mențină un echilibru între politică disuasivă față de Moscova și posibilitatea revenirii la o cooperare cu Rusia dacă această va renunță la politica sa agresivă față de Ucraina”. În orice caz, încheie autorul polonez, după summitul N.A.T.O. 2014, statele membre din flancul estic au un sentiment de a fi mai în securitate, „desi cumva într-o manieră încă incompletă”. Mai în securitatea€„cumva încă incompletă”Cam incerte exprimări într-un domeniu atât de riguros cum este cel al apărării și securității! Oricum, fostul reprezentant polonez la N.A.T.O. speră că strategia și conceptul strategic ale Alianței vor fi adaptate și mediului european de securitate, dar și cerințelor specifice ale statelor din flancul estic al N.A.T.O.
footer