Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ilie B?descu   
Miercuri, 18 Februarie 2015 21:01
A.Dughin-Bazele geopoliticii 11Metoda oceanic? a comer?ului.
 
Ce putem spune în leg?tur? cu metoda oceanic? a comer?ului? Care este raportul dintre sistemul comercial continental ?i cel maritim? Cum evolueaz? acestea? Care este configura?ia lor actual?? Chestiunea a fost ridicat? de c?tre Mackinder, cum s-a precizat deja. S? schi??m, pe baza studiului lui Mackinder, câteva elemente ale modelului analizei noastre asupra chestiunii (marelui spa?iu creat de comer?) prin care vom circumscrie înc? mai sever tr?s?turile unei analize non-ideologice asupra Rusiei. Am precizat deja c? pozi?ionarea Rusiei fa?? de Heartland este un element decisiv al unei analize non-ideologice a statului rus. Raportul cu poten?ialul comercial al oceanului este un al doilea element. S? insist?m asupra chestiunii.
 
I. În lumina teoriei globaliste a lui Mackinder, care sesizeaz? importan?a m?rilor ?i oceanelor ca factor de integrare a lumii într-un sistem comercial unic, comer?ul, în faza oceanic? a istoriei universale, transfer? marfa prin patru etape sau momente - „fabrica; portul expeditorului; portul destinatarului ?i depozitul de vânzare cu am?nuntul. S-ar putea ad?uga ?i extrac?ia care adeseori este în mâini str?ine” (Sempa). Calea ferat? continental? ca ?i cea rutier? duc marfa direct de la fabric? la depozitul importatorului. Prin mijlocirea acestei re?ele logistice se poate controla sistemul continentalist sau uscatul în cadrul supra-sistemului cu patru elemente neutre ideologic ale puterii unui stat.
 
II. Dac? ar fi s? dezvolt?m paradigma lui Mackinder, ar trebui s? rediscut?m tezele sale în lumina teoriei logisticii sistemelor mari ?i în acest cadru elementul cheie este controlul: cine controleaz? sistemul ?i în ce formul?. În sensul acesta, vom sesiza c? ??rile se disting între ele în func?ie de controlul exercitat asupra lan?ului logistic compus din cele patru sau cinci momente ale comer?ului. Când, într-un stat, extrac?ia, fabrica ?i portul expeditorului sunt controlate de corpora?ii sau puteri geo-economice str?ine putem vorbi despre sisteme coloniale. Adeseori, corpora?iile str?ine controleaz? tot lan?ul logistic al sistemului comercial, cu cele cinci momente ale lui, ?i atunci vorbim despre o putere logistic? sau o domina?ie logistic? asupra întregului areal (mare spa?iu), care cuprinde uneori ??ri din mai multe continente. De regul?, re?eaua de transport na?ional? este l?sat? în seama statului gazd? fiindc? cheltuielile sale m?resc costul sistemului comercial. Când e vorba, îns?, de re?ele transcontinentale sau simplu continentale ori globale se prefer? sistemul corpora?iilor multina?ionale sau transna?ionale de transport ?i atunci vorbim despre sisteme logistice globale. ?tiin?a noului sistem este fondat? pe paradigma analizei lan?urilor valorice, o paradigm? de abordare spa?ial? a procesului economic de producere a valorii ad?ugate.
 
III. Comer?ul oceanic intermediar antreneaz? ivirea unei zone de p?trundere (de crescent) în jurul continentelor a c?rei grani?? intern? este desemnat? de o linie de-a lungul c?reia pre?ul celor 4 opera?ii, adic? fabricarea, expedi?ia sau exportul, importul ?i depozitarea în vederea desfacerii (la care trebuie s? ad?ug?m transportul oceanic + transportul pe calea ferat?) este egal cu pre?ul celor dou? opera?ii: producerea ?i comercializarea maritim? (+ transport pe calea ferat? continental?).
 
IV. Dac? legea lui Mackinder e validat? ast?zi, ?i anume c? pre?ul celor dou? sisteme comerciale (oceanic ?i continental) este echivalent, înseamn? c? diferen?a celor dou? puteri (maritime ?i continentalist?) provine de la al treilea factor:  controlul liniei de Rimland. Chestiunea este înc? mai accentuat? în cazul gazoductelor care au nevoie de „depozitele din zonele de p?trundere”, din jurul continentului european. Identitatea strategic? a României este dat? de controlul unui segment al acestei linii de care depinde balan?a celor dou? mari puteri geopolitice - eurasiatic? (în care se ramific? „sistemul logistic” de re?ele de oleoducte ?i gazoducte) ?i maritim?. Venim în atingere, iat?, cu importan?a M?rii Negre în genere ?i, în particular, cu însemn?tatea ei pentru definirea identit??ii strategice a României al?turi de celelalte ??ri pontice. Iat? componentele entit??ii pontice ca entitate geopolitic?:
- un canal gazolifer este totodat? linie de coagulare a unui posibil sistem de cooperare geoeconomic? ?i geopolitic? interioar? ?i zon? poten?ial? de sinergii geopolitice (sinergetism geopolitic) (e?ecul Southstream-ului arat? esen?a geopolitic? a oric?rei re?ele de gazoducte ?i oleoducte);
- controlul depozitelor pentru gaze;
- România se distinge prin pozi?ia ei semnificativ? în zona de crescent interior (de Rimland) ?i în spa?iul de control al depozitelor zonei de p?trundere (al?turi de Bulgaria, Serbia, Turcia);
- România este actor geopolitic în zona maritim?;
- România poate s?-?i adjudece pozi?ia de actor implicat în orice formul? de control asupra zonei de p?trundere.
 
V. Un alt element al analizei nonideologice a chestiunii ruse?ti se refer? la presiunea Rusiei asupra Finlandei, Scandinaviei, Poloniei, Turciei, Persiei, Indiei ?i Chinei.
 
VI. În fine, celelalte dou? elemente ale tabloului lumii ?i deci ale unei analize dezideologizate a unui spa?iu prin recursul la harta lui Mackinder sunt:
Centura intern?: Germania-Austria-Turcia-India-China
Centura extern?: Britania-Africa de Sud-Australia-Statele Unite-Canada-Japonia. S? formul?m o prim? concluzie la acest prag al analizelor noastre. Problema-cheie a analizei non-ideologice a unui stat este raportul statului cu cel ce-i controleaz? viziunea sau privirea strategic?. Aceasta poate fi cunoscut? prin cele dou? elemente care activeaz? ?i fac func?ional? puterea vizionar? a statului: harta mental? ?i perspectiva panoramico-focalizat?. Pentru orice diplomat este important s? cunoasc? harta mental? a celuilalt, ?tiut fiind c? orientarea în spa?iu ?i în timp este dictat? nu de un stimul, ci de întreg câmpul de stimuli. Pentru o bun? înaintare în câmpul analizei non-ideologice vom st?rui asupra câtorva aspecte ale geopoliticii Rusiei înainte ?i dup? Putin. S? re?inem, deocamdat?, un concept special pe care l-am putut deriva din analiza dezideologizat? a marelui spa?iu: puterea sistemic?, concept asupra c?ruia vom st?rui mai jos.
 
Rusia înainte ?i dup? Putin. Putin ?i noua geopolitic? a „statului-continent”. „Instrumentele de expansiune”.
 
Dac? ar fi s? pornim cu o referire la harta mental? a ru?ilor la ceasul analizei de fa?? vom fi determina?i s? consemn?m un aspect de departe extrem de semnificativ: clasa politic? ?i opinia popular? coincid în ceea ce prive?te proiectul revenirii la continuitatea istoric? a politicii Rusiei. Mecanismul revenirii este atestat de primul r?zboi cecen, care a condus la blocarea secesiunii (r?zboiul din 1994-1996), ?i de al doilea r?zboi contra Ceceniei din 1999. Miza geopoliticii Rusiei este aceia?i: realizarea „statului-continent”. Instrumentele de expansiune create în scopul realiz?rii imperativului „statului continent” sunt: Str?in?tatea apropiat?; Comunitatea Economic? Euroasiatic?; Organiza?ia Tratatului de Securitate colectiv?[1]. S? prezent?m sintetic informa?iile relevante asupra celor patru instrumente de expansiune, folosindu-ne în acest sens de Raportul Rand Corporation.
1. Str?in?tatea apropiat?. Soarta ru?ilor din zona de centur? este un argument puternic al doctrinei „vecin?t??ii apropiate”. Aviditatea de independen?? a noilor state din CSI videaz? formula aceasta de un con?inut mai substan?ial. Moscova se mul?ume?te cu o CSI cu geometrie variabil?, ne spun autorii Raportului Rand.
2. Comunitatea Economic? Euroasiatic? (C.E.E.) este un alt „instrument de expansiune”, lansat în octombrie 2000, de cele 6 republici: Rusia, Bielorusia, Kazahstan, Tadjikistan, Kîrghistan ?i, din 2006, Uzbekistan.
3. Organiza?ia Tratatului de Securitate Colectiv? (OTSC), 1992, din 7 membri: Rusia, Belorusia, Armenia, Kazahstan, Tadjikistan, Kîrghistan, Uzbekistan. „SUA ?i U.E. au închis ochii asupra r?zboiului cecen, dar instalarea bazelor militare americane în Uzbekistan ?i Kîrghistan pentru a purta r?zboiul contra talibanilor a provocat grimase militarilor ru?i. În 2004, Rusia ader? la Organiza?ia de Cooperare a ??rilor Asiei Centrale (Kazahstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Kîrghistan)” (ibidem).
4. Re?elele de oleoducte ?i gazoducte induc propriile lor model?ri marelui spa?iu eurasiatic: Kazahstan furnizeaz? petrol Chinei, Turkmenistan, ofer? gaz Rusiei. Problema punerii în func?iune a unui sistem de re?ele de oleoducte ?i gazoducte este, iat?, o chestiune geopolitic? nu pur ?i simplu una economic?. Ea vine în atingere cu sistemul oceanic al comer?ului, mai precis, cu st?pânirea acestui sistem (de fapt, cu st?pânitorii lui). A distribui petrol ?i gaze ori a controla valorificarea acestor dou? resurse înseamn? evident a face geopolitic?, iar lucrul acesta presupune un tip de putere asupra marilor spa?ii ?i un tip de competen?? geostrategic?. Dar, înc? mai dramatic, a distribui petrol ?i gaze, înseamn? a participa la controlul marelui spa?iu maritim, cu termenul lui Mahan. Înseamn?, deci a avea „putere maritim?” peste puterea continentalist? (controlul uscatului). S? ne reamintim ideea lui Mackinder c? sistemul comercial bazat pe metoda oceanic? confer? spa?iului unitatea unui proces în patru faze: fabrica, depozitul de export, depozitul de import, desfacerea.
 
În cazul gazelor chestiunea se complic?: sistemul este în dou? faze: fabrica + transportul la utilizator, care înseamn? traderi ?i mai multe ??ri (tranzit). Dac? cele dou? sisteme sunt echivalente, înseamn? c? diferen?a o face „tranzitul”. Conductele înseamn? geopolitic?, geoeconomie, geocultur?, identitate strategic?. Prin aceste particularit??i în?elegem c? gestionarea unei re?ele de tranzit pentru gaze ?i petrol nu este o chestiune economic? ci esen?ialmente una geopolitic?. Aceasta complic? enorm gestionarea sistemului energetic rusesc atât pentru guvernele Rusiei cât ?i pentru sistemul economiei mondiale. Tranzitul în acest caz nu este o chestiune de simpl? rut? comercial? ci o chestiune geopolitic? de traversare a unor spa?ii na?ionale diverse, aflate într-un display extrem de diferen?iat. În aceasta const? dificultatea monogestion?rii resurselor ?i acest aspect face sl?biciunea unui sistem a?a de puternic precum este sistemul energetic rusesc. Ceea ce procur? putere sistemic? deopotriv? st?pânului resurselor ?i re?elei induce ?i sl?biciunea lor conferind o brusc? însemn?tate ?i relevan?? geopolitic? unor state de m?rime mijlocie aflate în zona de tranzit. Rusia n-are nevoie de nimeni când e privit? prin faptul independen?ei sale energetice (este sigura ?ar? care nu depinde energetic de nimeni). Pe de alt? parte, prin chiar acest fapt, care-i confer? o a?a de extraordinar? putere, Rusia se poate reg?si în fa?a unui sistem fragil exact în clipa în care se pune problema func?ion?rii sistemului, deci al actualiz?rii acestui extraordinar poten?ial geoeconomic ?i geopolitic[2]. În momentul acela, momentul doi al sistemului, Rusia are nevoie de consim??mântul unui stat mijlociu sau mic pentru tranzit ?i uneori chiar pentru depozitul de la destina?ie, stat al c?rui consim??mânt trebuie s?-l „cumpere”, fie prin mijloace economice de plat? fie prin costuri militare alternative, în cazul în care ar opta pentru o politic? de for??. Pentru cel ce-ar dori s? afle ce-ar putea oferi o ?ar? ca România unui colos ca Rusia, pentru ca acest colos s? fie cointeresat într-o bun? cooperare cu România, în dezvoltarea de bune rela?ii cu un asemenea stat de m?rime mijlocie din Europa de sud est (care cu cele 238 391 km˛, la care se adaug? 23.700 kmp din platforma M?rii Negre, reprezint? cam a 80-a parte din teritoriul Rusiei actuale, altfel spus, în teritoriul Rusiei se cuprind circa 80 de Românii), îi putem r?spunde c? România este tocmai una dintre roti?ele care pot gripa întregul mecanism func?ional al ma?inii ruse?ti (chiar de-ar fi s? ne referim doar la depozitele pentru gaze de care Rusia are nevoie pe ??rmul pontic al României ?i/sau Bulgariei dat? fiind temperatura sc?zut? din Siberia, care nu îng?duie depozitarea gazului). Solu?ia militar? privind repararea unei eventuale defec?iuni române?ti (ori bulg?re?ti) ar crea atâtea complica?ii încât nici o administra?ie inteligent? n-ar recurge la o atare variant?. Chestiunea merit? o analiz? de sine st?t?toare ?i nu vom insista mai mult aici. S? re?inem doar faptul acesta oarecum „paradoxal” c? „resursele energetice” (care compun for?a de percu?ie ?i puterea de lovire a armei energetice ruse?ti) reprezint? un alt factor non-ideologic al analizei Rusiei. Vom st?rui mai încolo asupra chestiunii resurselor energetice care pot fi utilizate ?i ca arm? energetic? dac? echipa de la conducerea Rusiei va dori ?i va dovedi destul? abilitate s? fac? lucrul acesta. Echipa lui El?în n-a ?tiut s-o fac?, echipa lui Putin a dovedit o special? m?iestrie geostrategic? în aceast? direc?ie. Un al treilea factor al analizei non-ideologice a Rusiei se refer? la etnosistemul rusesc. Analiza etnosistemului este la rândul s?u marcat? de riscul ideologiz?rii unei atari analize ?i o atare variant? ar bloca buna cunoa?tere a chestiunii ruse?ti motiv pentru care consider c? analiza inteligent? trebuie s? evite din toate puterile riscul ideologiz?rii
 
Etno-sistemul ?i diagnoza imperiului ca „forma?iune superpus?”.
 
Dac? lu?m în seam? perspectiva oferit? de ?tiin?ele cu prefixul etno putem spune c? etno-demografia, etno-geografia ?i etnopolitica Rusiei au fost implicatele de baz? ale marelui proces eurasiatic antrenat de c?derea U.R.S.S. U.R.S.S. avea 287 milioane locuitori, fiind compus? din 126 na?ionalit??i dintre care 22 dep??eau milionul, o popula?ie tipic? pentru imperii care sunt politico-militar unificate ?i etnic eteroclite. Dup? c?dere, popula?ia din cadrul CSI-ului se ridica la o popula?ie de 147 milioane ?i un num?r de 15 state. Ne d?m seama c? niciodat? un imperiu eurasiatic nu va putea s? scape de spectrul etnodiversit??ii. A gestiona un etno-sistem de o a?a mare diversitate etnic? este o chestiune cu totul special? ?i probabil c? una dintre cauzele colapsului URSS-ului î?i are r?d?cinile în etno-sistem. În viziunea geopoliticienilor ru?i etnosistemul este o tem? pivot pentru în?elegerea Rusiei ?i reprezint? o constant? a preocup?rilor ?tiin?ei ruse. În viziunea lui Aleksandr Dughin, de pild?, „realitatea etnic? se va consolida în limitele poporului, iar misiunea supraetnic? se va exprima în limitele Imperiului” (Dughin). „Modelul ?arist s-a bazat pe principiul «rusific?rii», iar cel sovietic a neglijat calitatea etnic? a poporului rus” (Ibidem). „Ru?ii în Noul Imperiu se afirm?, sus?ine acela?i geopolitician, în dou? roluri:
1. ca unul din popoarele mari care sunt subiecte politice ale Imperiului Federativ al Na?iunilor;
2. ca ini?iator al integr?rii continentale în acest Imperiu Federativ, al Na?iunilor”. Rusia a ini?iat un proiect de Imperiu Federativ, pe care, ar trebui s?-l actualizeze împreun? cu alte popoare.
În viziunea lui Dughin exist? dou? categorii de popoare: „popoare care sunt subiecte politice ale Imperiului Federativ” (ru?ii, nem?ii, japonezii, iranienii) ?i „popoare aliate”.
La polul opus fa?? de un atare megaproces geopolitic stau, în viziunea aceluia?i geopolitician:
- ordinea comercial? a lumii;
- persoane colective ?i individuale în cadrul sistemului.
Nici celelalte elemente ale sistemului nu sunt ocolite de criza dezagreg?rii. Primul este sub-sistemul tehnologic. În 1986, catastrofa de la Cernobîl atesta deficien?ele tehnologiei electronucleare sovietice. La dificultatea indus? de factorul decalajului se adaug? sfidarea strategic? a lui Reagan (1983). Dificult??ile C.M.I. (complexului militar industrial sovietic) cresc în ultima faz? a etno-sistemului sovietic, ceea ce-a adus dup? sine al doilea factor dezintegrator al sistemului (pe lâng? cel de ordin politic care a intrat în faza crizei endemice sub Gorbaciov, cel ce-a deschis cutia Pandorei prin doctrina sa de glasnost ?i prin utopia numit? perestroika). Glasnost-ul a devoalat bolile unui tip de sistem monocentric bazat pe constrângere politic? ?i pe integrare militar? ?i ideologic? atee care n-avea cum s? prind? r?d?cini în sufletul cre?tin al poporului rus. Defectul cel dintâi al unui atare sistem este tocmai deficitul s?u spiritual ca s? nu spunem de-a dreptul: religios.
- Va urma -
------------------------------------
[1] analiza ar trebui reluat? în lumina evolu?iei chestiunii sevastopolite dup? trecerea la Rusia a Crimeii
[2] E?ecul proiectului Sothstream arat? cât adev?r este în aceste enun?uri geoopolitice pe care le formulasem în postfa?a de acum trei ani, la apari?ia c?r?ii lui A Dughin. Evolu?ia acestui proiect confirm? în chip dramatic enun?urile de atunci referitoare la însemn?tatea geopolitic? a statelor de m?rime mijlocie din zonele de tranzit. B?t?lia pentru influen?a ?i controlul atitudinilor politice ale guvernelor acestor state este o chestiune geopolitic? de importan?? ma
footer