Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ilie B?descu   
Duminică, 01 Februarie 2015 17:39

A.Dughin-Bazele geopoliticii 8Înainte de a st?rui asupra viziunii lui Mackinder asupra Rusiei s? ne oprim în treac?t asupra câtorva date relevante privind teritorialitatea în contextul schimb?rilor de dup? 1989, ca s? avem o sugestie asupra complexit??ii chestiunii ridicate ?i deci asupra dimensiunii spa?iale a oric?rei cercet?ri dedicate Rusiei.

O dihotomie geografic? sau geopolitic??

Ce a însemnat r?sturnarea geopolitic? din 1989 pentru Rusia? Rusia a pierdut, dup? 1989, 5 milioane de km2, iar, la nivelul popula?iei, declinul demografic continu?. Între recens?mintele din 1989, 2002, soldul migratoriu era pozitiv (de 5,5), dar sporul natural era negativ atingând valoarea de -7,4. În 2006, în Rusia, tr?iau 142,3 milioane locuitori fa?? de aproape 300 de milioane de locuitori ai fostei U.R.S.S.. Rusia post-sovietic? a fost redus? la frontierele cele mai mici din istoria sa modern?, dar se întinde înc? pe 17 milioane km2 (3/4 din spa?iul sovietic), de la Baltica la Pacific, „de 3 ori mai la est de Ural decât la vest” (vezi asupra datelor Rand Corporation Report: Center for Russia and Eurasia). Concluzia este, iat?, c? Rusia a fost ?i este o putere spa?ial? inclusiv în faza geopolitic? eterocratic? (A. Dughin) sau atmosferic? (S. Mehedin?i), iar lucrul acesta este mai presus de orice ideologie. Este drept c? modul în care s-a folosit Rusia politic? de aceast? putere în prima jum?tate a secolului al XX-lea este o chestiune care n-a putut fi sustras? accentului celei mai teribile ideologii anticre?tine, f?r? de compara?ie în to?i cei dou? mii de ani de cre?tinism: ideologia comunist?. Comunismul a creat dualismul:  Estul comunist versus Vestul capitalist. O reac?ie semnificativ? la acest dualism geopolitic se suprapune cu gestul lui Gorbaciov, care a semnat la Paris, în 1990, „Carta pentru o nou? Europ?” (doctrina „Casei comune europene”). Pre?edin?ii ex-republicilor sovietice (minus participarea Balticilor) au creat CSI în decembrie 1991. Rusia mo?tene?te, în Consiliul de Securitate al O.N.U., personalitatea interna?ional? a U.R.S.S. (prin acord comun) – Rusia dispunând de armament nuclear, fiind putere spa?ial?. În plus, tot ca o reflectare a puterii teritorialit??ii (domina?ie ?i control asupra unui „mare spa?iu geopolitic”), El?în a participat regulat la reuniunile anuale ale G7, formul? l?rgit? mai apoi spre formula G8. În mai 1997 a fost semnat acordul de la Paris: „Rusia ?i N.A.T.O. nu se mai consider? adversari […] ?i contribuie la stabilirea în Europa a unei securit??i comune ?i globale” (ibidem). Raportul Rand consider? c?, datorit? problemelor interne, Rusia nu poate face contrapondere hiperputerii americane: n-a putut împiedica l?rgirea N.A.T.O. în Polonia, Cehia, Ungaria (1997) ?i apoi în România ?i Bulgaria (2002, Praga). Pe de alt? parte, o schimbare petrecut? în spa?iul controlat de Rusia se propag? mult dincolo de frontierele spa?iului rusesc.

Sfâr?itul URSS, de pild?, a indus o stare care s-a propagat spre statele lumii a treia, cele ce împ?rt??eau înc? o persistent? orientare socialist?. În concluzie, putem spune c? atunci când ceva se întâmpl? în ?i cu Rusia, se petrece ceva ?i cu lumea. Analiza Rusiei implic? analiza lumii ca întreg, iar analiza lumii ne oblig? s? includem în schema sa analiza Rusiei (ca ?i pe aceea a Americii, a Chinei, a Uniunii Europene ?i, de o vreme, a lumii islamice). Aceast? aser?iune este una profund non-ideologic? ?i ea nu poate fi escamotat? de nici un studiu dedicat chestiunii ruse oricât ar fi el de ideologizat. O atare aser?iune este, într-un fel, efectul geografiei, al teritorialit??ii, asupra diagnozei geopolitice a chestiunii ruse?ti. Suntem, iat?, condu?i, cu voie ori f?r? voie, la punctul de start al oric?rei analize de acest tip, adic? o analiz? care este nevoit? s? adopte ca premis? major? binomul: Lumea ?i Rusia. Cel dintâi care a utilizat, într-o expunere paradigmatic?, acest binom a fost Mackinder. Vom porni deci de la aceste prag: Lumea ?i Rusia v?zute de Mackinder nu înainte, îns?, de a insista înc? asupra celor patru elemente care garanteaz? orientarea non-ideologic? a oric?rei analize geopolitice.

Cele patru elemente ale analizei non-ideologice în geopolitic?.

Studiul lui Mackinder dedicat pivotului geografic al istoriei universale a schimbat radical perspectiva cunoa?terii lumii. Am putea risca s? spunem c? lumea era v?zut? diferit înainte ?i dup? Mackinder. Prima tr?s?tur? a acestei muta?ii indus? de paradigma lui Mackinder este dezideologizarea analizei spa?iilor mari. Dup? Mackinder, statele pot fi privite în func?ie de pozi?ia fa?? de un factor cu totul neutru la ideologie: factorul geografic. Din acest punct de vedere, ceea ce confer? putere unui stat este pozi?ia lui fa?? de Eurasia, adic? fa?? de heartland-ul planetei. Ca atare, atunci când vorbim despre un stat precum Rusia, nu este a?a de relevant s? ne referim la sistemul ei politic ori la ideologia care domin? acolo, ori la atitudinea ei fa?? de propriul s?u stat. Acestea sunt chestiuni care ?in de subdetermin?rile regionale, locale, filosofice, ideologice etc. Ceea ce r?mâne dincolo de toate acestea este pozi?ia Rusiei fa?? de heartlandul eurasiatic. Aceasta este o supradeterminare decisiv? pentru diagnoza geopolitic? a unui stat care aspir? la un rol geopolitic ?i, pe cale de consecin??, pentru dezideologizarea oric?rei analize cât de cât pertinente a chestiunii ruse. În termeni geopolitici, chestiunea rus? este tot una cu chestiunea marelui spa?iu pivot socotit de Mackinder heartland, adic? spa?iul central al planetei. Întrucât acesta este una cu regiunea uscatului, chestiunea rus? poate fi asimilat? la problematica geopoliticii uscatului, distinct? cu totul de geopolitica m?rii sau maritime.

Al doilea factor neutru ideologic, prezent într-o analiz? geopolitic? ca un vector premodelator asupra gândirii specialistului, este factorul oceanic, mai exact, pozi?ia statului fa?? de un astfel de element (apa) care fiind un factor geografic este fatalmente neutru la ideologizare. Controlul acestui factor este o chestiune non-interpretabil?, cum ar fi de pild? ideea sau preten?ia c? de?ii controlul asupra unui popor. Cine controleaz? m?rile ?i oceanele, în ?i sub forma sistemului comercial, este un stat puternic în mod indubitabil. Intersec?ia dintre cei doi factori compune, a?adar, canavaua pe care se deseneaz? tabloul lumii.

În fine, al treilea factor cu o neutralitate major? fa?? de ideologii este crescentul interior sau rimlandul, cu termenul lui Spykman, care este de o importan?? decisiv? în orice analiz? geopolitic?, constituindu-se în suport al legit??ii geopolitice universale, formulat? de c?tre Mackinder în fa?a conclavului de la Versailles.

Al patrulea factor neutru la intruziunea ideologiz?rilor este unul de ordin spiritual, ceea ce arat? c? ?i factorul mental este neutru la ideologie, chiar dac? este într-o anumit? m?sur? ideologizabil. Forma sub care se implic? factorul mental în analizele non-ideologice dedicate marilor spa?ii ?i sisteme este harta mental?. Aceasta nu este, în cadrul ei originar, de natur? ideologic?, chiar dac? poate fi ideologizat?, cum se întâmpl? cu harta marilor cancelarii ori cu cea a interna?ionalelor. Cine controleaz? harta mental? a unei epoci, a unui popor, a elitelor regionale ?i na?ionale, controleaz? spa?iul lor de existen??. Lumea datoreaz? enorm în ceea ce prive?te dezideologizarea analizelor geopolitice lui Mackinder ?i h?r?ii sale. Putem spune chiar c? elitele care opereaz? cu h?r?i dezideologizate au superioritate analitic? ?i geostrategic?, independent chiar de m?rimea statului. Acestea fiind spuse, s? z?bovim asupra Rusiei ca subiect al h?r?ii lui Mackinder ?i al unei analize non-ideologice. Primul lucru pe care va trebui s?-l observ?m când citim pozi?ia Rusiei pe harta lui Mackinder se refer? la raportul acesteia cu cele patru sisteme sau faze civiliza?ionale create prin valorificarea celor patru elemente geografice: uscatul, fluviile, marea ?i aerul. Statul care reu?e?te s?-?i adjudece o pozi?ie predominant? în raport cu cele patru elemente ?i cu sistemele civiliza?ionale formate prin valorificarea lor este o superputere. Studiile geopolitice disting sistemele sau civiliza?iile ?i în func?ie de elementul pe care se fundamenteaz? predominant acele sisteme sau civiliza?ii. Putem vorbi, în acest sens de sisteme sau civiliza?ii maritime, ale uscatului, ori bazate pe elementul fluvial (sistemele potamice) etc. Pe de alt? parte, evolu?ia civiliza?iei universale se caracterizeaz? prin trecerea de la un sistem la altul, astfel încât de la faza bazat? pe folosin?a p?mântului s-a ajuns ast?zi la faza atmosferic? (S. Mehedin?i) ?i, mai general, la cea eterocratic? sau cosmic?. Cele dou? spa?ii - marea ?i uscatul - au prefavorizat modelarea competitorilor majori în b?t?lia pentru st?pânirea spa?iului cu cea mai mare densitate civiliza?ional?, în cazul acesta, centura intern? sau rimlandul. Astfel, heartlandul a produs primele atacuri masive asupra crescentului interior prin acei „pira?i ai uscatului”, a?a cum o arat? „cuceririle mongole”. Ace?tia au fost preceda?i de sci?i, huni, alani etc. Aceste rostogoliri poart? cu ele structuri autoritare, ierarhice, nedemocratice, necomerciale[37]. La rândul ei, centura extern? sau insular? a produs „pira?ii m?rilor”, expedi?iile coloniale, care contracareaz? „impulsurile uscatului”[38]. Aceste „expedi?ii” poart? cu ele comer?ul, formele democratice etc. (Atena sau Cartagina intr? aici, a?a cum la cel?lalt pol ar fi Sparta ?i Roma antic?).

Rusia are controlul deplin asupra a dou? elemente naturale suport pentru dou? faze ?i/sau sisteme civiliza?ionale ?i geopolitice (din cele patru deja men?ionate): faza potamic? (sistemul fluvial) ?i faza sau sistemul telurocratic (uscatul), v?dind, pe de alt? parte, ?i o putere de control relativ asupra celui de-al patrulea, propriu „fazei atmosferice” sau, cu un alt termen, sistemului eterocratic. Îi lipse?te controlul strategic asupra sistemului talasocratic pentru c? nu dispune de for?a care s?-i garanteze controlul sistemului comercial oceanic ?i al ??rmurilor calde. Cât prive?te gestionarea sistemului eterocratic, Rusia coopereaz? cu America, a?a cum arat? tratatul privind reducerea arsenalului nuclear, document pe care sunt puse deja semn?turile celor doi lideri mondiali, Obama ?i Medvedev. S? revenim asupra sistemului perspectival al lui Mackinder. Vom sublinia mai întâi c? importan?a studiului savantului britanic deriv? din faptul c? acesta a creat nu pur ?i simplu un model teoretic în geopolitic? ori o metod?, ci deopotriv? un sistem perspectival asupra lumii. Lumea se vede cu totul altfel dup? acest studiu al lui Mackinder ?i nimeni dintre cei interesa?i de analiza lumii ca întreg nu poate s?-l ocoleasc?.

Lumea ?i Rusia v?zute prin ochii lui Mackinder.

Mackinder a pornit de la sesizarea faptului simplu ?i anume c? principalele elemente ale naturii planetare – fluviile, m?rile, uscatul, aerul, focul – ac?ioneaz? ca factori integratori ai vie?ii colective. Acestea sunt fundamentele puterii unui actor geopolitic în ?i asupra spa?iului mare. Unitatea oceanului, ne sugereaz? el, este „faptul fizic” care sus?ine valoarea dominant? a puterii maritime într-o „lume global?” (global-wide world). Raportul cu spa?iul face inteligibil jocul unei puteri politice oarecare ?i deopotriv? balan?a puterilor în lume. O a doua ipotez? a lui Mackinder este c? la startul secolului al XX-lea se crease deja o nou? balan?? a puterii: se ridicaser? cinci mari puteri mondiale/ „state mondiale: Anglia, Fran?a, Germania, Rusia ?i America”[39]. O alt? constatare care se face reazem al noii analize a spa?iului mondial datorat? lui Mackinder este aceea c? „epoca columbian?” (a marilor explor?ri geografice) este spre sfâr?it. „În 400 de ani profilul h?r?ii lumii a fost completat/ trasat cu acurate?e rezonabil?” (ibidem). „Lumea a fost inclus? într-un sistem politic închis”. Na?iunile nu mai pot ignora evenimentele care se petrec în locuri îndep?rtate ale globului. În lumina consecin?elor logice ale acestor fapte ?i ipoteze, Mackinder n?zuia s? furnizeze o „formul? care s? poat? eviden?ia anumite aspecte ale cauzalit??ii geopolitice în istoria universal?”[40]. În vederea atingerii unui atare obiectiv perspectival, el ?i-a reprezentat Europa ?i Asia ca pe un mare continent - Eurasia: „un teritoriu continuu de circa 21 milioane mile p?trate (aproximativ 30 milioane kmp)”. „Centrul Eurasiei se întinde pe 9 milioane mile p?trate, deci circa 15 milioane kmp (f?r? ??rmuri, deci f?r? ie?iri la oceane, dar favorabil mobilit??ii c?l?re?ilor). În est ?i în sud sunt regiunile marginale dispuse (ranged) într-un vast crescent”, o semilun?[41]. Fenomenul sau procesul care face comprehensibil marele spa?iu ?i rolul acestuia în istoria universal? este cel care face cu putin?? persisten?a marilor trenduri istorice, generând duratele lungi, seriile, „genera?iile istorice” sau ciclurile. Un astfel de fapt sau fenomen care a dovedit o persisten?? tragic? în istorie, instaurând o durat? lung?, a fost cel al marii invazii migratoare, care a exercitat întâia presiune masiv? ?i unitar? asupra spa?iului european în întregul s?u ?i astfel a ?i creat o anume configura?ie fenomenologic?, un strat al europenit??ii (probabil al doilea dup? stratul sedentarit??ii, al autohtonismului). „Între secolele al V-lea ?i al XVI-lea, a ?â?nit din Asia Central? o succesiune de popoare nomade”, Huni, Avari, Bulgari, Maghiari, Kazari, Cumani, Pecenegi, Mongoli ?i Calmuci „amenin?ând s? cucereasc? statele ?i popoarele a?ezate în aria de crescent” (Europa, Orientul Mijlociu, Asia de Sud-Est, China, Asia de Sud-Vest, Japonia, Coreea) (ibidem). Ce de-al doilea fenomen de prelungire genera?ional?, un adev?rat suport al unui megaciclu istoric de importan?? covâr?itoare pentru în?elegerea lumii ca întreg, a fost cel al explor?rilor geografice pe care Mackinder le atribuie „genera?iei columbiene”. „Marinarii genera?iei columbiene” au folosit „puterea maritim?” pentru a „înconjura (envelope) Asia central?”. „Efectul politic” al „ascensiunii puterilor maritime” a fost „inversarea rela?iilor dintre Europa ?i Asia”.

În evul mediu, Europa a fost prins? între un „impasabil, netranzitabil de?ert la sud, un ocean necunoscut la vest, întinderi înghe?ate la nord ?i nord-est, iar la est ?i sud-est a fost continuu amenin?at? de mobilitatea sângeroas? a c?l?re?ilor”.[42] În era modern?, „Europa s-a ivit pe scena lumii multiplicând de 30 de ori suprafa?a maritim? ?i a zonelor de ??rm la care Europa avea acces ?i înv?luind cu influen?a ei puterea terestr? Eurasiatic? ce amenin?ase pân? atunci îns??i existen?a Europei”[43]. F. P. Sempa remarc? o idee esen?ial? a lui Mackinder în chestiunea care ne intereseaz? pe noi ?i anume chestiunea rus?: „ceea ce nu s-a observat, crede Mackinder, a fost faptul c? în vreme ce Europa s-a extins spre vest, statul rus, cu baza în Europa de est ?i în Asia central?, s-a extins spre sud ?i est organizând un spa?iu vast de resurse naturale” ?i umane. Acest vast spa?iu va fi acoperit repede de o „re?ea de c?i ferate” sporind astfel mobilitatea ?i gr?bind ascensiunea sa la rang de mare putere terestr?”[44].

„Cu un atare fundal geoistoric” Mackinder ?i-a desenat harta sa mental? asupra lumii: „un nucleu eurasiatic central-nordic” ca „regiune pivot” sau ca „stat-pivot” în politica mondial?, în centrul c?ruia se situeaz? Rusia. Apoi o regiune de „crescent interior” în care sunt dispuse: Peninsula iberic?, Fran?a, Germania, Austria, sud-estul european, Orientul Mijlociu, Turcia, India, China. O regiune de „crescent exterior” în care sunt incluse „na?iunile insulare ale Britaniei, Africii de Sud, Australiei, Statelor Unite, Canadei ?i Japoniei”[45]. „Înclinarea balan?ei puterii în favoarea statului pivot, generând astfel expansiunea sa spre ?i asupra p?mânturilor de margine sau de ??rm, va permite utilizarea resurselor continentale pentru o fleet-building (crearea flotei) ?i astfel se va na?te imperiul mondial”[46]. Vor apare, în acela?i context istoric, noi „competitori” pentru hegemonia lumii între alian?a ruso-german? ?i imperiul sino-japonez. Acestor resurse ale marelui continent li se va ad?uga „frontul oceanic” ?i astfel se va ivi o mare superputere cu suprema?ie pe uscat ?i pe mare. S? interpret?m datele de pân? aici, preluate prin mijlocirea lui F. Sempa. Vom sesiza, mai întâi, c? Mackinder pare a identifica câteva mari „cicluri geopolitice” în marele spa?iu care fac comprehensibil acest mare spa?iu ?i dinamica lui. Aceste cicluri sunt destul de lungi, atingând uneori 100 de ani. Le vom numi, de aceea, megacicluri geoistorice sau geopolitice. S? st?ruim asupra semnifica?iei gnoseologice a megaciclurilor care fac comprehensibile deopotriv? dinamica marilor spa?ii geopolitice ?i istoria la scar? universal? ?i, prin mersul istoriei universale, chestiunea rus?.

- Va urma -

------------------------------------------------
[37] Vezi P. Claval, ibid. ?i de asemenea A. Dughin, ibidem
[38] P Claval, op. cit., cap II
[39] Mcakinder: „Britain and the British-Seas”, 1902, pp. 350-351
[40] „The Geographic Pivot of History”, p. 242 în „Democratic Ideals and Reality”, apud F. Sempa, Geopolitics, from the Cold War to the 21st Century, New Brunswick, New Jersey, 2007, 17
[41] Sempa, op.cit., 17
[42]  apud Sempa, ibidem
[43] (Mackinder, op.cit., pp. 257-258, în „Democratic Ideals and Reality”, New York, 1962, W. W. Norton & Company, apud F. P. Sempa, op.cit., p. 12)
[44] (F. Sempa, p. 12)
[45] (F. Sempa, p. 12)
[46] Ibidem
footer