Revista Art-emis
Eminescu - Samizdat PDF Imprimare Email
Corneliu Vlad   
Duminică, 18 Ianuarie 2015 22:19

Vlad-Corneliu Vlad, art-emisÎn fa?? României se ridica dou? mari amenin??ri ce vin dinafar?: „curentul de cotropire politic? din partea slavilor” ?i „altul, de cotropire economic?, vine despre Apus”. M? gr?besc s?   precizez c? judecat? nu este a unui autor contemporan, despre situa?ia de azi a României în lume. Dramatic? stare de fapt a statului român este dezb?tut? în articolele unui „prim redactor” de gazet? bucure?tean? care ap?rea acum vreo sut? ?i cincizeci de ani. Ziarul era „Timpul”, gazetarul, Mihai Eminescu, iar sumbra constatare o f?cea pe marginea situa?iei critice în care se afl? ?ara în preajm? r?zboiului de la 1877-1878. ?i, din nou, m? gr?besc s? întreb: nu sunt oare îndrept??i?i feluri?i mai mari ai zilei s? se team? ?i acum de cuvântul lui Eminescu, nu este întradev?r, Eminescu un autor incomod, ba chiar subversiv?

Înc? din clip? apari?iei sale ca stat independent, România a fost pus? în situa?ia de a face fa?? unei alegeri de tip Scila ?i Caribda. Când Eminescu scria despre aceast? dilema existen?ial? sau geopolitic? (i-am zice dac? termenul geopolitic? n-ar fi ap?rut la zece ani dup? dispari?ia din via?? pamânteana a Poetului), statul român nu avea mai mult de câteva zeci de ani de existen?? independent?. Asupra istoriei moderne a România st?ruie, înc?p??ânat?, (pleonasm premeditat) dilema unei op?iuni între cele dou? rele descrise de Eminescu: „cotropirile” din Est ?i cele din Vest. Asupra c?reia ne îndeamn? s? reflect?m, în cartea „Eminescu. Securitatea ?i siguran?? na?ional? a Romaniei”, publicat? în 2014, unul dintre cei mai interesan?i eminescologi ai no?tri, un exeget pe cât de temeinic, pe atât de incitant: George Ene. Prin cartea sa din 2014, George Ene poate fi lini?tit: s-a consacrat definitiv ca autor de - ceea ce eu nu contenesc s? numesc - „samizdaturi” ale democra?iei. Iar cartea lui ?i-a luat ?i ea locul cuvenit în bibliotec?, din ce în ce mai voluminoas?, a „samizdaturilor” democra?iei. Adic? a c?r?ilor care pot ap?rea, se pot vinde, se poate scrie oricât ?i orice ?i oricum despre ele. Dar c?r?i care nu ?tiu cum se face c? au parte de o soart? foarte, mult prea tihnit?: sunt l?sate s? supravie?uiasc? într-o uitare cvasiabsolut?. Nimic despre ele - nici de bine, nici de r?u. Drept care, s? revenim la op?iunea între cele dou? tipuri de „cotropire” - politic? ?i economic? - denun?ate de Eminescu ?i readuse nou? în aten?ie de autorul George Ene. România î?i poate face loc în lume ?i poate ie?i dintr-o asemenea dilem? doar prin dou? variante: neutralitate sau alian?? cu una dintre p?r?i. Eminescu, observ? autorul c?r?ii, nu prea are încredere în alian?ele militare, c?ci dup? cum a tot ar?tat via??, „marii parteneri” nu-?i respect? întotdeauna ?i întocmai obliga?iile, ci î?i urm?resc mai degrab? propriile interese, care pot merge inclusiv pân? la pactizarea - conjunctural? - cu fo?tii inamici.

Preferabil? ar fi, de aceea, pentru un stat c? România o politic? de neutralitate, de p?strare a unui echilibru echidistant între marile puteri ale c?ror interese se confruntau inclusiv pe o miz? c? România. „Situatia noastr? esceptional? ne înva?? c? una din condi?iile, nu ale existen?ei, ci ale p?cii ?i dezvolt?rii noastre lini?tite, e c? s? tr?im în pace cu amândoi vecinii (din Vest ?i din Est - n.n.) ?i s? l?s?m ca echilibrul între puterile lor s? fie garan?ia neutralit??ii noastre. E îns? asupra oric?rei îndoieli c?, ar?tând prea mare inclina?iune pentru o parte indispunem pe cealalt?, ceea ce e cel pu?in foarte imprudent, pe lâng? aceea c? e cu totul nefolositor”.

Ie?irea din cle?tele de foc al puterilor imperiale în confruntare ar fi, a?adar, o politic? de neutralitate, înso?it? de pruden?a, de evaluarea riscurilor ?i de evitare a practicii faptului împlinit. ?i, deloc în ultimul rând, ?ara trebuie s? fie cât mai bine preg?tit? pentru a putea face fa?? pericolelor ce pot veni dinafar? ei. „O conflagra?iune general? amenin?? pacea Europei, ne amenin?? pe noi, b?tând la por?ile noastre; sub cenu?a Tratatului la Berlin focul arde mai r?u decât oricând ?i, fa?? de aceast? stare de lucruri, noi st?m cu finan?ele ruinate, f?r? administra?ie, c-un guvern discreditat înl?untru ?i-n afar?, r?zimat pe voturile func?ionarilor ?i rudelor lor”. Nu putem înc? ?ti dac? previziunea aceast? a lui Eminescu se aplic? ?i României de azi, dar este mai mult decât deajuns c? ea a fost deja confirmat?, în urm? cu o sut? de ani, de Primul R?zboi Mondial.

footer