Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ilie B?descu   
Miercuri, 14 Ianuarie 2015 22:36
A.Dughin-Bazele geopoliticii 6Cântarul p?catelor colective
 
Acesta este sensul avertiz?rii profetice, partea luminoas? a „profe?iilor asupra neamurilor: sufletul eliberat”. Altfel istoria este absurd?, nu are nici un sens, c?ci dezastrele ca atare n-ar avea sens renovator, ci doar în?eles natural, de pure catastrofe. Ieremia ne înva?? c? popoarele trebuie s? citeasc? în asemenea dezastre semnul lumin?tor asupra c?ii care elibereaz? sufletul ?i care este calea întoarcerii la Dumnezeul adev?rat ?i deci la Ren?sc?torul adev?rat. Întregul tablou al doxologiei lui Ieremia cuprinde aceast? „certare a poporului”, acest dialog cu poporul r?t?cit, care este certat c? a gre?it, a pierdut calea c?tre Dumnezeul adev?rat ?i astfel ?i-a provocat el singur dezastrul. Capitolul 44 din Ieremia este cutremur?tor în acest sens ?i pe deplin edificator. Iat? doar câteva extrase (versete) ilustrative din acest capitol: „A?a gr?it-a Domnul, Dumnezeul lui Israel: Voi a?i v?zut toate relele pe care Eu le-am adus asupra Ierusalimului ?i asupra cet??ilor lui Iuda; ?i iat?, ele sunt pustii, f?r? locuitori, din pricina r?ut??ilor lor, pe care ei le-au f?cut pentru ca s? M? înt?râte mergând s? ard? t?mâia unor dumnezei str?ini, pe care nici ei ?i nici p?rin?ii lor nu i-au cunoscut. Dar Eu vi i-am trimis pe servii Mei, profe?ii, dis-de-diminea??, zicând:
- Nu face?i fapta aceasta spurcat? pe care Eu am urât-o! ?i nu M-au ascultat ?i auzul nu ?i l-au plecat ca s? se întoarc? de la r?ut??ile lor, a?a încât s? nu mai jertfeasc? la dumnezei str?ini. Astfel mânia Mea ?i urgia Mea au c?zut ?i s-au aprins în por?ile lui Iuda ?i pe uli?ele Ierusalimului…”[4]. Este cât se poate de evident cântarul pe care p?catele poporului l-au aplecat spre panta dezastrului c?ci relele sunt aduse asupra poporului de p?catele lor, în frunte cu cel mai mare, cu p?catul idolatriei. Acesta a adus suferin?a ?i catastrofa, iar în aceast? „balan??” Dumnezeu pune voin?a Sa de vindecare, mânia Sa purificatoare, adic? „eliberarea sufletului” întemni?at de  p?cate, de trupul ?i de mintea întunecate de p?cate, c?zute în „nesim?irea cea împietrit?”, cum va spune Sf Ioan Gur? de Aur în rug?ciunile lui. „…?i iat? ele (cet??ile) sunt pustii din pricina r?ut??ilor lor”, zice Domnul prin cuvântul profetului. „De ce face?i voi astfel de r?ut??i împotriva sufletelor voastre? S? fie t?ia?i dintre voi om ?i femeie, prunc ?i sugar din mijlocul lui Iuda, a?a ca nimeni dintre voi s? nu r?mân?, s? M? înt?râta?i cu faptele mâinilor voastre arzând t?mâie unor dumnezei str?ini în ?ara Egiptului, în care a?i intrat s-o locui?i”[5]. (Oare n-au s?vâr?it popoarele R?s?ritului p?catul idolatriei comuniste, pentru ca, mai apoi, din ziua eliber?rii lor s? se arunce cu voluptate în robia celei de-a doua idolatrii, cea consumerist?, pe care au îmbr??i?at-o în „?ara Egiptului”, în noul Egipt de ast?zi, metropola cu flori otr?vitoare a ciclului mondial postmodern, care este tot atât de bogat?, de rafinat?, ezoteric? ?i dec?zut? ca ?i vechiul, ipostaticul Egipt).
 
Precum precizeaz? în comentariul s?u I.P.S. Bartolomeu: „dispari?ia total? (f?r? nici un fel de « r?m??i?? » regeneratoare) este ultima consecin?? a divor?ului dintre Israel ?i Dumnezeul s?u”[6]. Dialogul Profetului cu Poporul este extraordinar ?i unic în cultura lumii. E de observat, în treac?t, c? Profetul se adreseaz? poporului prin chemarea divin?, în numele Domnului, adic? la chemarea lui Dumnezeu, nu a vreunei autorit??i temporale, cum ar fi regele sau dreg?torii. Cu ace?tia va intra în conflict, de la ei va primi închisori, dar Cuvântul adev?rului nu i-l vor putea suprima. În unele versete, profetul atinge cu dialogul lui unele segmente ale poporului cum erau acele femei israelience din Egipt, care c?zuser? în p?catul idolatriei: „Atunci to?i b?rba?ii lor care ?tiau c? femeile lor jertfesc t?mâie altor dumnezei, precum ?i femeile ?i-ntregul popor care locuia în ?ara Egiptului în Patros, i-au r?spuns lui Ieremia, zicând: - Cât despre cuvântul pe care tu ni l-ai gr?it în numele Domnului, noi nu te vom asculta. Fiindc? noi vom face negre?it tot (dup?) cuvântul care va ie?i din gura noastr?: s? ardem t?mâie pentru regina cerului (Astarte, I?tar, zei?a amorului ?i a fertilit??ii în mitologia babilonic?, n.n. IPS Bartolomeu) ?i s?-i turn?m liba?ii, a?a cum am f?cut noi ?i p?rin?ii ?i regii no?tri ?i dreg?torii no?tri în cet??ile lui Iuda ?i pe uli?ele Ierusalimului ?i am fost s?tui de pâine ?i ne-a fost bine… Atunci Ieremia a r?spuns întregului popor, b?rba?ilor ??rii, ?i femeilor ?i întregului popor care-i r?spunsese întorcându-i vorba, zicând: - Crede?i voi c? Domnul nu ?i-a adus aminte de t?mâia pe care o ardea?i în cet??ile lui Iuda ?i pe uli?ele Ierusalimului, voi ?i p?rin?ii vo?tri ?i regii vo?tri ?i dreg?torii vo?tri ?i tot poporul ??rii? Crede?i c? ea nu s-a suit la Inima Lui? Dar Domnul nu v-a mai putut suferi din pricina r?ut??ilor faptelor voastre ?i din pricina urâciunilor pe care le-a?i f?cut; a?a se face c? ?ara voastr? a devenit o întindere pustie ?i de nec?lcat, un blestem a devenit, a?a cum este ast?zi […] pentru c? glasul Domnului nu l-a?i auzit ?i-ntru poruncile Lui ?i-n legea Lui ?i-n m?rturiile Lui n-a?i umblat, de aceea v-au apucat relele acestea” (Ir 44, 21-23). Oare nu se aud cuvintele profetului azi dinspre fruntariile „lumii noastre”, ale R?s?ritului ?i Apusului deopotriv??!
 
Glasul Domnului, Legea Lui, poruncile Lui, m?rturiile Lui, acestea toate au fost puse  pe cântar de p?catele poporului ?i când aceste p?cate au cânt?rit în trupul ?i-n sufletul poporului mai mult decât cele ale Domnului, consecin?a a fost dezastrul poporului ?i chiar atunci Dumnezeu le-a trimis un ultim semn de bun?voin?? ?i deci de mil?: pe profe?i. Când nici cuvântul profetului, în care r?zb?tea chemarea Domnului, n-a fost auzit, atunci ?i doar atunci a urmat dezastrul, urgia ?i pr?bu?irea. ?i oare n-ar putea s? stea aceste cuvinte rostite de profet în „Profe?ii împotriva Egiptului”[7] pe Stela de la hotarul oric?rui popor? „O, fiic? a Egiptului, ce înc? stai acas?, g?te?te-?i strai de înstr?inare, c?ci Memfisul va fi întru totul pustiu ?i «Vai!» se va chema[8]. Revenind la profe?iile asupra neamurilor ale lui Ieremia putem spune c? acestea au în centru una dintre marile catastrofe etnologice ale lumii al c?rei centru era la vremea aceea în Orientul Apropiat. Practic, în vremurile profetului Ieremia dispar un num?r de popoare de pe fa?a p?mântului, iar aceast? dispari?ie se petrece înl?untrul unui unic proces de încorporare sau de integrare, unul ?i acela?i cu marile cuceriri ale lui Nabucodonosor, „biciul lui Dumnezeu”. Ce se întâmpla, istorice?te vorbind? Pe de o parte se petrece decaden?a imperiului asirian ?i pe de alta ascensiunea imperiului neobabilonian. Procesul începe cu regele Neobopolasar (625-605 î.Hr.), care distruge din temelii cetatea-capital? a ninivitenilor, Ninive (612) încât la 609 î.Hr. imperiul asirian iese definitiv din istorie. Poporul acesta, practic, dispare ?i din neamul ninivitenilor nu mai r?mâne decât m?rturia înv???turilor. Cu urma?ul acestui prim rege neo-babilonian, Nabucodonosor, începe practic seria marilor dezastre etnologice ale antichit??ii neamurilor semite. „Dup? ce cucere?te Siria, la 597, Nabucodonosor cucere?te Ierusalimul ?i dezl?n?uie pr?p?dul asupra neamului ?i regatului lui Iuda. Profe?iile lui Ieremia sunt confirmate una dup? alta, fiindc? dup? 587 Nabucodonosor porunce?te deportarea în mas? ?i începe astfel „marea captivitate babilonic? a Evreilor”. La doar o lun? este d?râmat templul de pe muntele Sion (practic, captivitatea babilonic? va dura 70 de ani, începând de la 597 când se efectuaser? primele deport?ri)”[9]. Oare este întâmpl?toare d?râmarea templului? Desigur, nu. Când îns? poporul are templul în sufletul lui aceast? nenorocire a d?râm?rii templului nu aduce ?i d?râmarea sufletului. Dac? îns? poporul nu are templul în suflet, atunci rezultatul unor asemenea dezastre va fi pierirea poporului respectiv, nimicirea lui total?.
 
Tot acum cad celelalte regate ?i popoare, toate prevestite de Ieremia. Cade Egiptul (vezi cap. 6 din Ir, „Profe?ie împotriva Egiptului”), urmeaz? „cei din s?mân?a altor neamuri”, care sunt asimila?i de interpre?i filistenilor, enachimii (urma?ii lui Enac), apoi moabi?ii („Pentru Moab nu-i nici o vindecare… Veni?i s?-l retez?m de printre neamuri!. ?i el va înceta s? mai existe”, conchide Profetul în cap. 48, versetul 2). Dezastrul se dezl?n?uie cu furie mai mare asupra neamurilor amoni?ilor (alt trib semitic), asupra neamurilor edomi?ilor, locuitori în Idumeea, elami?ii, triburile arabe ale Chadarului, acum cade Damascul ?i, în fine, Ieremeia prooroce?te îns??i c?derea Babilonului ?i, deci, sfâr?itul caldeenilor, cei ce încadreaz? în ascensiunea lor toate dezastrele intermediare. Totul este ca un arc de c?deri, de catastrofe etnologice nemaiîntâlnite pentru un interval atât de scurt totu?i. Îns? dezastrul nu se dezl?n?uie decât de la un prag încolo, dup? ce f?r?delegile din poporul ales, necredin?a lui, neascultarea lui la chemarea profetului ?i deci a Domnului ating propor?ii insuportabile în fa?a lui Dumnezeu, adic? dup? ce poporul ales nu-?i mai ?ine locul lui în fa?a lui Dumnezeu. Atunci se stric? echilibrul dumnezeiesc al lumii, rânduiala f?cut? de Dumnezeu prin leg?mântul s?u cu poporul ales ?i doar atunci este atins pragul dezl?n?uirii catastrofelor în lan? ?i nu doar asupra poporului lui Dumnezeu, ci ?i asupra celorlalte care compun funda?ia ?i arcul acelei lumi. („Vai nou?, c? ziua s-a plecat, c? umbrele zilei sub?iri se topesc”, zice profetul în cap. 6, versetul 4, consemnând pragul la care balan?a p?catelor a f?cut s? se încline teresia zilei spre întunericul nop?ii). Din acel moment „istoria e ca un t?v?lug, suferin?a devine general?”[10]. „Ascult? p?mântule: Iat?, asupra acestui popor Eu voi aduce rele - roada r?zvr?tirilor - pentru c? ei n-au luat aminte la cuvintele Mele, iar Legea Mea au lep?dat-o”[11]. Domnul Însu?i, în cuvintele profetului, l?mure?te ?i ce va fi ?i de ce va fi astfel: fiindc?, zice Domnul, „ei n-au luat aminte la cuvintele Mele ?i Legea Mea au lep?dat-o”, iar cele ce urmeaz?, toate relele ?i nenorocirile sunt „roadele r?zvr?tirii lor”, zice Domnul. Cap 2-11 din Ieremia sunt l?muritoare pentru în?elesul real al „r?ului” rostogolit asupra „poporului”. Cap. 2 ne vorbe?te despre poporul „nerecunosc?tor” ?i în consecin?? pedepsit. („Ce gre?eal? au aflat în Mine p?rin?ii vo?tri de s-au îndep?rtat de Mine ?i s-au luat dup? de?ert?ciuni ?i s-au f?cut netrebnici? ?i n-au zis: - Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din ?ara Egiptului, Cel ce ne-a  c?l?uzit în pustie […]. Dar Eu v-am adus în ?ara-cea-Verde […] voi a?i intrat ?i Mi-a?i pâng?rit p?mântul, iar mo?tenirea Mi-a?i f?cut-o urâciune”[12]). Cap. 3 ne vorbe?te despre „necredin?a poporului”, cap. 5 este o desf??urare de tonuri ?i nuan?e ale triste?ii divine la vederea p?catelor ?i r?t?cirii poporului („În vremea aceea i se va spune acestui popor ?i Ierusalimului: Exist? un Duh al r?t?cirii prin pustie; Calea fiicei poporului Meu nu duce la cur??ie ?i nici la sfin?enie”[13]).
 
La tema „duhului r?t?cirii prin pustie” ne întâmpin? notarea I.P.S. Bartolomeu care spune: „experien?a celor patruzeci de ani ai r?t?cirii lui Israel prin pustie, pres?ra?i cu r?zvr?tiri idolatre, pare s? fi l?sat în subcon?tientul acestui popor un anume duh al nesupunerii, ca un model dobândit printr-o boal? lung?”. Desigur, s-ar putea c?uta în istoria popoarelor perioadele r?t?cirii lor prin de?ertul întoarcerii din robie cum se întâmpl? cu popoarele ortodoxe la ie?irea din robia noului Egipt, al comunismului ateu ?i idolatru, cum se întâmpl? cu popoarele Occidentului care înc? r?t?cesc în pustia sufleteasc? a celei mai urâte idolatrii, aceea a consumerismului etc., idolatrie care a început s? cucereasc? deja ?i sufletul popoarelor r?s?ritului dup? 1989.
 
Cap. 5 ne vorbe?te din nou despre f?r?delegile poporului, care aduc n?v?liri ?i „pedeaps? spre îndreptare” („fiindc? ei nu cunosc calea Domnului sau judecata lui Dumnezeu”, rezum? profetul în 5,4. ?i mai departe: „pentru c? ei ?i-au înmul?it r?ut??ile ?i-n r?zvr?tirea lor s-au înt?rit. Pentru care dintre acestea te voi ierta? Fiii t?i M-au p?r?sit - le spune Domnul prin cuvântul Profetului - ?i se jurau pe cei ce nu sunt dumnezei. ?i i-au hr?nit pân? la sa?iu, iar ei se prea-desfrânau ?i-n casele târfelor î?i g?seau ad?post. Cai înnebuni?i dup? iepe au devenit, fiecare rânchezau spre femeia vecinului s?u. Oare pentru acestea nu voi pedepsi? – zice Domnul - ?i nu se va r?zbuna sufletul Meu pe un neam ca acesta?”[14]). Cap. 7 l?mure?te mai în adâncime sursa r?ului ?i a nenorocirilor ab?tute asupra poporului lui Dumnezeu: „falsa închinare”, idolatria („…?i jertfe de b?uturi au v?rsat pentru dumnezei str?ini ca s?-Mi stârneasc? Mie mânia. Oare pe Mine m? stârnesc ei? Zice Domnul: nu se stârnesc oare, pe ei în?i?i, ca s? le ard? obrazul de ru?ine?”[15]). Cap. 8 este un capitol de „plângeri ?i pove?e” care înso?esc „înstr?inarea lui Israel” („Oare cel ce cade nu se întoarce? De ce oare s-a ab?tut acest popor al Meu în r?zvr?tire neru?inat? ?i în propria lor voie s-au înst?pânit ?i n-au vrut s? se întoarc?”? [16]). „?i-n propria lor voie s-au înst?pânit/ ?i n-au vrut s? se întoarc?”, iat? sursa r?ului ?i deci a nenorocirii: voin?a omeneasc? rupt? de voin?a lui Dumnezeu. Când oamenii vor ceea ce nu este întru voin?a divin? apare fenomenul înstr?in?rii colective, al c?rui rod suprem este „omul autonom”, „poporul autonom”, care se încred în ei mai mult ca-n Dumnezeu, ba tr?iesc chiar f?r? de Dumnezeu. „În?elep?ii s-au dat de ru?ine, s-au descump?nit ?i s-au prins, fiindc? au lep?dat cuvântul Domnului. Ce în?elepciune este întru ei?”[17]. Dac? nu au cuvântul Domnului, „ce în?elepciune este întru ei?” Evident c? este „îndrumarea r?ului”, abaterea, înstr?inarea.
 
Concluzia profetului în care se înt?re?te cuvântul Domnului este ca o sentin??: „…de aceea c?derea lor atunci când cad este întreag?, iar la vremea cercet?rii vor pieri, zice Domnul” [18]. Cap.9 înf??i?eaz? „stric?ciunea în Iuda” ?i „triste?ea în Sion” ar?tând totodat? „adev?rata în?elepciune” („c? to?i se desfrâneaz? // ei, adun?tur? de tr?d?tori” [19]. Desfrâna?ii sunt „tr?d?tori de Dumnezeu”, ne spune profetul. Teribil!) „Minciuna, nu credin?a-i st?pân? pe p?mânt; c?ci mers-au ei din r?u în r?u ?i pe Mine nu m-au cunoscut, zice Domnul”[20]. Examina?i tabloul acestor lunec?ri ?i judeca?i de nu se potrive?te tuturor vremurilor de stric?ciune în popor, deci inclusiv acestora pe care le tr?im ast?zi: „Feri?i-v? fiecare de aproapele s?u, în fra?ii vo?tri s? nu ave?i încredere, fiindc? fiece frate cu am?gire va am?gi ?i fiecare prieten cu viclenie va umbla. Fiecare-?i va bate joc de prietenul s?u; adev?rul nu-l vor gr?i, limba lor s-a înv??at s? spun? minciuni; de n?p?stuit au n?p?stuit, dar de-ntors n-au vrut s? se întoarc?”[21]. La acestea toate profetul dezleag? spre popor pov??uirea Domnului, „C? glas s-a auzit în Sion: […] Voi, femei, asculta?i acum cuvântul Domnului/ primeasc? auzul vostru cuvintele gurii sale/ ?i pe fiicele voastre înv??a?i-le s? se tânguie/ ?i fiece femeie s?-?i înve?e vecina s? plâng?// C? moartea s-a suit prin ferestrele voastre/ în ?ara voastr? ?i-a f?cut intrare // ca s? zdrobeasc? pruncii de pe afar?/ ?i pe tinerii de pe uli?e […] Acestea zice Domnul: În?eleptul s? nu se laude cu a sa în?elepciune // puternicul s? nu se laude întru a sa putere/ iar bogatul s? nu se laude întru bog??ia lui/ ci întru acestea s? se laude cel ce se laud?: întru în?elegerea ?i cunoa?terea c? Eu sunt Domnul,/ Cel ce face mil? ?i judecat? ?i dreptate pe p?mânt”[22]. Iat? cât de r?spicat? este înv???tura cu privire la sensul oric?rui imperiu p?mântesc; el este neputincios în a?a mâniei lui Dumnezeu ?i în calea p?catelor poporului, cu o neputin?? care trece peste toat? puternicia lui p?mânteasc?, peste toat? faima lui se întrevede gloria din pulberea marilor ?i însp?imânt?toarelor imperii nimicite ?i pe veci apuse. „Cine este în?eleptul care s? priceap? aceasta? Cel ce are-ntrânsul cuvânt din gura Domnului”[23]. Lucrul tulbur?tor în „Profe?iile lui Ieremia asupra neamurilor” este finalul optimist. C?ci neamurile totu?i nu pier; ele trec, adic? atunci când arcul r?scolirii lor ?i al distrugerii lor se rupe, ele se întorc asupra for?ei care le-a livrat vântur?toarei istoriei, care, în timpul profetului Ieremia, era Babilonul: „C? iat? adun?ri de neamuri Eu ridic/ din latura de miaz?noapte/ asupra Babilonului/ […] ?i Caldeea va fi de prad? […] ?i tot cel ce va trece prin Babilon/ se va uita cu triste?e/ ?i va fluiera de toate r?nile lui”[24].
 
C?derea Babilonului este o scriere neîntrecut? ca vigoare a profe?iei asupra cet??ii care se curm? ?i cade l?sând pe urmele ei pulberea ?i nimicul. Este cea mai teribil? viziune asupra z?d?rniciei m?re?iei imperiilor, asupra nimicului interior al oric?rei metropole ridicat? pe slava lumeasc? („?i nu vor lua din tine o piatr? unghiular?/ zice profetul, sau o piatr? de temelie/ c?ci pustiu vei fi pe totdeauna/ zice Domnul”[25]). Poporul cuviincios: asincronia modelului etnospiritual La to?i profe?ii se aduce în lumin? din „unghiul cel înalt” al lui Dumnezeu, condi?ia crea?ional? fixat? la Genez? pentru popoare de c?tre Însu?i Creatorul: „poporul cuviincios”. Acesta nu-L pierde pe Dumnezeu c?ci e ferit de trufia care l-ar duce la idolatrie. El este prototipul modelului na?ional ?i argumentul peremptoriu al asincroniei acestuia. Sofronie (cel chemat la profe?ie la 622) este cel ce ne-o spune r?spicat: „Atunci în ziua aceea […] Î?i voi ?terge trufia ta cea plin? de dispre?, îi spune Domnul prin profetul s?u cet??ii Ierusalimului, ?i nu te vei mai pream?ri/ în muntele cel Sfânt al Meu/ ?i voi l?sa întru tine/ un blând, cuviincios popor”[26]. Acesta este poporul iubit de Dumnezeu ?i el va fi l?sat întru Ierusalim s? vie?uiasc?, altfel spus acest tip de popor întrune?te atribute asincrone. Este, desigur, o profe?ie asupra poporului lui Iisus, adic? neamul cel înnoit, c?ci acesta este drept, blând, cuviincios, smerit, iubitor ?i el va mo?teni p?mântul, deci el va fi a?ezat întru Ierusalim (nu în Ierusalim, ci întru ora?ul sfânt, întrucât prin na?terea ?i învierea Domnului acesta a devenit Centrul lumii în ultima cultur? axial? a p?mântului). „[...] ?i cei r?ma?i ai lui Israel/ se vor teme de numele Domnului ?i nu vor face nedreptate/ ?i nici vor mai gr?i de?ert?ciuni ?i-n gura lor nu va mai fi o limb?-n?el?toare”[27]. Este evident c? versetele 14-20 sunt toate pe tema „Bucur?-te Noule Ierusalime”, c?ci sunt toate profe?iile acestuia. ?i nu întâmpl?tor profe?ind bucuria aceasta, Sofronie „este singurul autor vrechitestamentar care folose?te verbul kataterpo = a (se) încânta”, cum subliniaz? I.P.S. Bartolomeu în nota sa la Sofronie 3,14: „Bucur?-te foarte, tu, fiica Sionului, veste?te cu glas mare, tu, fiica Ierusalimului! Din toat? inima te vesele?te/ fii plin? de’ncântare, tu fiica Ierusalimului!”.
 
Axa acestor versete este aceea a lucr?rii iubitoare ?i înnoitoare a Domnului întru cei ce vor mo?teni Ierusalimul ?i aceast? lucrare este înnoitoare: „În vremea aceea, Domnul îi va zice Ierusalimului: Îndr?zne?te, Sioane, mâinile tale s? nu sl?beasc?!/ Domnul Dumnezeu e-n tine/ Cel Puternic te va mântui/ El peste tine va aduce veselie/ ?i-ntru iubirea Sa te va-nnoi”[28]. ?i mai departe: „Iat? c?-n vremea aceea - zice Domnul - de dragul t?u/ Eu voi lucra-ntru tine”[29].
 
Eliberarea na?ional? a popoarelor ortodoxe
 
Una dintre temele de interes ale studiului geopolitic al lui Dughin este aceea a eliber?rii na?ionale a popoarelor ortodoxe, mi?care pe care Dughin o asimileaz? marelui proces de expansiune a imperiului soteriologic rusesc, interpretare care intr? în conflict, evident, cu geopolitica statului na?ional zidit pe umerii poporului cre?tin. Factorul religios a jucat, desigur, un rol însemnat în eliberarea de turci, dar de aici ?i pân? la asimilarea celor dou? procese (eliberarea popoarelor ?i afirmare imperiului soteriologic) este un drum lung. S? re?inem, deocamdat?, factorii eliber?rii în lumina analizelor lui Dughin:
- „degradarea puterii politice a turcilor (la care a contribuit ?i iluminismul ?i Fran?a curentelor moderniste);
- agen?ii ru?i ?i-au concentrat eforturile în Grecia ?i Balcani spre a sus?ine preten?iile ortodoc?ilor;
- rena?terea religioas? a popoarelor ortodoxe: complex de idei na?ionaliste, presim?iri mesianice de caracter eshatologic, mistica na?ionalismului etc. La acestea se adaug? fenomenul megalo-ideilor:
- apar concep?iile geopolitice ale Greciei Mari, Bulgariei Mari, Serbiei Mari, României Mari etc.;
- Grecia n?zuia s? recucereasc? teritoriile grece?ti de la Turci ?i s? edifice Noul Bizan?, s? restaureze puterea imperial? ?i suprema?ia Patriarhului Constantinopolului. Aceast? concep?ie s-a numit Megalo-Idee (Marea Idee)”, remarc? Dughin.
„Realizarea Marii Idei s-a izbit de interesele geopolitice ale altor popoare ortodoxe. Grecia î?i va cuceri statul independent la 1830 ?i î?i dublase teritoriul la 1913 în urma r?zboaielor balcanice. Ei cereau anexarea Macedoniei, Thraciei etc. Apogeul Megalo-Ideii a fost eliberarea Constantinopolului (Istanbul) de sub turci. Turcia lui Ataturk i-a zdrobit pe greci ?i a for?at popula?ia greac? din Anatolia s? se str?mute pe p?mânturile grece?ti”. „Fanario?ii ?i patriarhul Constantinopolului n-au salutat lupta de eliberare a grecilor, c?ci c?derea turcilor a fost catastrofal? pentru suprema?ia spiritual? a fanario?ilor”. De aceea „na?ionalismul grecesc ?i Marea Idee au fost promovate ini?ial de organiza?ii secrete de tip masonic, în care rolul cel mai important l-au avut agen?ii de influen?? ru?i ?i adep?ii iluminismului francez”. S? sintetiz?m ideile lui Dughin în aceast? chestiune:
- Apogeul Megalo-Ideii: c?derea Constantinopolului;
- R?zboiul Turciei lui Ataturk cu Grecia Megalo-Ideii;
- Fanario?ii ?i Constantinopolul versus mi?c?rile de eliberare na?ional?;
- Rolul organiza?iilor masonice în mi?c?rile de eliberare na?ional?.
„Tot acum, subliniaz? Dughin, se afirm? ideea „Serbiei Mari” fondat? pe precedentul statului balcanic imens din secolul al XVI-lea. La 1815 sârbii ob?in o oarecare independen?? sub Obrenovici ?i Caragheorghievici (ace?tia români de origine). La 1903, Obrenovicii au fost înl?tura?i (cu participarea serviciilor ruse?ti) ?i Serbia merge pe linia pro-rus?. La 1920 - pe timpul Caragheorghevicilor - a fost creat? Iugoslavia, o zon? cu tensiuni ?i etnice ?i religioase”.
- Va urma -
-----------------------------------------
[4] Ilie B?descu, „Noopolitica. Teoria fenomenelor asincrone”, Bucure?ti, Editura Ziua, 2005, Ir, 44, 2-6
[5]  Ir 44, 7-8
[6] Cf. nota b la p. 1019 a Bibliei, edi?ie jubiliar?, diortosit? de episcopul Clujului ?i Feleacului.
[7]  Cap. 46
[8]  Ir 46, 19
[9]  Din Introducerea IPS Bartolomeu la Ieremia
[10]  I.P.S. Bartolomeu, nota la Ir 4,11
[11]  Ir 6,18
[12]  Ir 2, 5-7
[13]  Cap.4,11
[14]  Cap. 5, 6-9
[15]  Cap 7, 18-19
[16]  Cap. 8, 4-5
[17]  Ir 8,9
[18]  Ir 8, 12
[19]  Cap. 9,1
[20]  Cap. 9,2
[21]  Cap 9, 3-4
[22]  Ir 9, 18-23
[23]  Ir 9,11
[24]  Ir 50, 13
[25]  Ir 51,26
[26]   Sof 3, 11-12
[27]   Sof 3, 12-13
[28]   Sof 3, 16-17


footer