Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ilie B?descu   
Miercuri, 07 Ianuarie 2015 18:32

A.Dughin-Bazele geopoliticii 5Profe?iile asupra neamurilor

Biblia con?ine un filon profetic aparte pe care comentatorii l-au delimitat ca atare, în care sunt date l?muriri asupra fenomenelor asincrone la scara neamurilor ?i a raporurilor acestora cu imperiul. Este vorba despre „Profe?iile asupra neamurilor” care la profetul Ieremia cap?t? o pondere extraordinar?, dar nu lipsesc nici la ceilal?i profe?i. Sigur c? este vorba, în principal, despre neamurile sau popoarele Vechiului Testament, nu despre cele moderne, dar acest corpus profetic alc?tuie?te un tablou noologic de importan?? peren? ?i de relevan?? metodologic? pentru orice ?tiin?? preocupat? s? mijloceasc? o „avertizare timpurie” (early warning) asupra unor dezastre colective, cert legate de tabloul p?catelor ?i de interven?ia purificatoare, nu pedepsitoare, a lui Dumnezeu. Putem vorbi, iat?, despre fenomene care decurg din interven?ia divin? în desf??urarea istoriei ?i deci în modelarea spa?iilor colective de via??, fenomene care au caracter asincron fa?? de timpul istoric propriu-zis, adic? se situeaz? în timp dar nu decurg din cele petrecute pe firul timpului, din imanen?a spa?iului ?i a timpului istoric. O geopolitic? a fenomenelor asincrone ar eviden?ia împletirea determinismelor timpului istoric cu indeterminismele istoriei, cu cele care depun m?rturie, peste timp, asupra interven?iei directe a puterii lui Dumnezeu în cadrul manifest?rilor colective pe toat? scara lor, ar?tându-ne cât? vanitate ?i sub?irime se afl? în trufia puternicilor zilei care se cred f?uritorii destinului omenesc. Geopolitica factorilor asincroni ?i a fenomenelor care poart? acest caracter este, oricât ar p?rea de neobi?nuit? sintagma, o geopolitic? a interven?iei lui Dumnezeu în istorie, ca puterea cea mai semnificativ? dintre toate puterile. O vom numi cu un termen special, noopolitic?, un termen compus din grecescul nous, care înseamn? spirit (pur) ?i polis care înseamn? cetate, ceea ce, prin compunere, ne d? o denota?ie nou? ?i anume: cetatea modelat? de puterea spiritului, noopolis-ul sau ora?ul ceresc (Ierusalimul ceresc) care este asincron fa?? de metropolis, adic? fa?? de puterea marelui ora? p?mântesc, marea metropol? („ora?ul mam?”). Despre aceast? putere vorbe?te cu avertisment profetul: „O, fiic? a Egiptului, ce înc? stai acas?, g?te?te-?i strai de înstr?inare, c?ci Memfisul va fi întru totul pustiu ?i «Vai!» se va chema”[1].

Cu cât ar fi mai legitim s? vorbim despre geopolitica feluritelor entit??i edificate de om, precum statele, imperiile, sistemele mondiale etc., ?i s? nu vorbim despre o geopolitic? a acelora?i entit??i, ca entit??i în care se cuprinde, într-o form? sau alta, interven?ia proniatoare a lui Dumnezeu în istorie, adic? despre geopolitica noologic?, sau, cu termenul propus aici, despre noopolitic?, ceea ce, ad ultimum, este o geopolitic? a factorilor asincroni ?i a fenomenelor adiacente acestora? De ce s? acord?m mai mult credit teoriei lui G. Parker, de pild?, asupra statelor de domina?ie, deci asupra imperiilor, decât profe?iilor lui Daniel asupra imperiului, care se constituie în fundamentul cel mai durabil al unei „?tiin?e” a imperiilor, valid? peste epoci ?i spa?ii geografice? D. Cantemir a valorificat în studiul s?u asupra imperiilor, cerut de c?tre Petru cel Mare, ?arul ru?ilor, tocmai viziunea ?i ideea lui Daniel asupra imperiului, oferindu-ne primul studiu geopolitic cu fundamentare scripturistic? din cultura lumii, dedicat marilor sisteme sau, cum spunem azi, sistemelor mondiale. Studii de geopolitic? noologic? au dat ?i arabii mai înainte, dar nu pe o funda?ie scripturisic?. În acest curent se înscrie ?i tentativa lui Dughin de a oferi o teorie a imperiului ca instrument divin, deci ca organism soteriologic, în ?i prin care lucreaz? factori asincroni, o putere capabil? s? restaureze justi?ia divin? a popoarelor (parte a concep?iei lui Dughin cu care putem dialoga, pân? la pragul în care func?ia aceasta restauratoare asumat? de imperiu este citit? ca o func?ie eliberatoare aflat? direct în serviciul Cuvântului, ceea ce este prea mult ?i cert în afara doctrinei apostolice a Bisericii cre?tine). Acesta este motivul pentru care relu?m aici în form? succint?, referirile la textele profetice asupra dezastrului neamurilor proorocit de c?tre profe?ii Vechiului Testament. În viziunea profe?ilor, dezastrul trebuie citit pe ecranul unui proces de purificare nu de pedepsire. Dezastrul urmeaz? p?catelor, el nu este urmarea direct? a voin?ei lui Dumnezeu (c?ci învoirea la p?cat este în afara voii lui Dumnezeu ?i înl?untrul voin?ei exclusive a p?c?tosului), iar interven?ia lui Dumnezeu se manifest? sub forma cur??iilor pe care un neam le dobânde?te, f?r? de care nu exist? salvare de la aceste dezastre, încât Dumnezeu nu intervine cu urgia nenorocirilor, care vin de la p?cate ?i degenerare colectiv?, ci cu darul cur??iei, tot la scar? colectiv?, ca fiind singura salvatoare. Sigur c? în vechime dezastrele de o asemenea propor?ie nu puteau fi duse la împlinire decât printr-o ma?in?rie militar?, dar aceasta nu este singurul mijloc prin care poate fi adus dezastrul nimicitor în mijlocul neamurilor, al popoarelor „în toat? plinirea lor”, cum se traduce în varianta jubiliar? din Septuaginta.

Ce e de re?inut, ca relevan?? metodologic?, în „profe?iile asupra popoarelor” din tabloul profetic al lui Ieremia? Mai întâi exigen?a metodologic? de a examina chestiunea la scara lumii nu a unui singur popor. Un popor trebuie cercetat în mediul lumii sale, fiindc? numai a?a se compune tabloul de referin??, oglinda în care se poate citi corect atât dezastrul cât ?i interven?ia proniatoare a lui Dumnezeu. În al doilea rând, trebuie identificat? for?a în ?i prin care se propag? dezastrul în via?a popoarelor în cadrul (înl?untrul) lumii lor. Ceea ce este de sesizat în compozi?ia acelei for?e este dualitatea ei: în ea se compun for?a distrug?toare care vine de la masivitatea gr?mezii p?catelor ?i for?a purificatoare, care vine din afara procesului, de la Dumnezeu. Este partea asincron? în cadrul procesului ruin?tor, care altfel ar aduce doar declinul ?i nimicirea. În al treilea rând ?i deci a treia exigen??, care se desprinde din analiza profetic? a lui Ieremia (?i a oric?rui text de profe?ie asupra neamurilor), este exigen?a de a recompune tabloul lumii în ?i din perspectiva caracterului de „for?? reintegratoare” a acelui „proces” care atrage în albia lui neamurile cu o putere care pe unele le distruge într-un mediu, îns?, în care se compune virtual ?ansa purific?rii. Distrugerea survine înl?untrul unui proces reîntregitor care în profe?iile lui Ieremia este cucerirea de c?tre Babilon a lumii vechi. Se constituie astfel iluzia c? for?a care aduce salvarea este din lume, este o putere temporal?, în genul imperiilor, al unei ideologii etc. În realitate aceast? putere din lume aduce o pace impus?, un tip de ordine bazat? pe subordine ?i în plus introduce în lume o justi?ie deviat?, un justi?iarism revolu?ionar de esen?? imanentist? (atribuit? unei puteri lume?ti, legi?tilor afla?i în serviciul lumii ?i deci al unei ra?iuni imanente. A?a au fost tribunalele revolu?ionare ale revolu?iei franceze ori tribunalele terorii ro?ii ale revolu?iei bol?evice din Rusia cu figurile terifian?ilor legi?ti purificatori gen Djerzinski, Ejovia, Beria etc. Cam aici poate s? duc? ideea ?i deci preten?ia imperiilor ca organisme soteriologice, la teroarea justificat? de justi?iarismul purificator, imanentist). Adev?rata salvare vine din recompunerea (restaurarea) interioar? a celor c?zu?i, adic? din masiva purificare moral-spiritual? de p?catele ?i r?ut??ile care au adus dezastrele. Mecansimul „eliber?rii” (soteriei) este restaurarea nu reprimarea, biserica nu pu?c?ria. În al patrulea rând, tabloul profetic ridic? exigen?a de a citi în orice reintegrare un subproces vindec?tor care este, de fapt, esen?a acelei reintegr?ri. Ea vine asupra neamurilor pe care le incorporeaz? dar le ?i poate provoca distrugeri. Un proces cum este cel al „integr?rii europene” de azi are ?i el acest dublu caracter: el vine asupra popoarelor ca proces de incorporare ?i deopotriv? ca subproces de distrugere, iar pe alocuri el este chiar nimicitor. F?r? de restaurarea moral-religioas? un atare proces î?i diminueaz? enorm legitimitatea. Dac? înl?untrul acestui proces integrator nu s-ar manifesta un subproces vindec?tor, restaurator (?i implicit purificator), asincron, care este m?rturia interven?iei divine în istorie, el ar p?stra doar sensul distructiv, ar deconstrui totul f?r? a fi capabil s? reconstruiasc?. Se ive?te, iat?, posibilitatea de a înl?tura iluzia, am?girea c? salvarea vine de la o for?? din lume, cum ar fi ast?zi, de pild?, Occidentul, puterile occidentale etc. În realitate de la acestea vine numai dezintegrarea entit??ii încorporate, silit? s? asculte de un cod nou de ordonare ?i deci de o nou? structur? organizatoare, care poate fi un imperiu, o economie, o ideologie, cum a fost bol?evismul în cadrul sistemului comunist. Când aceast? nou? structur? organizatoare este lipsit? de puterea ziditoare asincron?, ea aduce dup? sine silnicie, injusti?ie colectiv?, nimicire, alienare colectiv?, uzurparea dreptului popoarelor la exerci?iul propriet??ii identitare.

În fine, a cincea exigen?? este de a citi atât integrarea cât ?i distrugerea ca fiind ni?te fenomene sociale totale, care antreneaz? totul în iure?ul lor: b?rba?i, femei, copii, b?trâni (deci toat? gama demografic?) ?i, deopotriv?, vechea slav? a acelor popoare, miturile, religiile lor etc.; deci toat? sociopolitica ?i toat? noologia lor. În toate acestea, ?i aceasta este regula a ?asea, trebuie s? citim, ca element axial, particularitatea c? procesul respectiv con?ine în el faptul cel mai puternic ?i singurul purt?tor de speran?? ?i de salvare ?i anume interven?ia lui Dumnezeu. Aceast? interven?ie este con?inut? în toate „întâmpl?rile” acestea teribile ?i ceea ce precump?ne?te nu este sensul distructiv ci sensul purificator, singurul care face comprehensibil întregul tablou, care altfel pare cu totul absurd. În toate fe?ele dezastrului profetul cite?te fe?ele p?catului care atinsese propor?ii colective adic? deja destr?mase nous-ul neamului respectiv, nomosul popoarelor încât ceea ce de fapt le aduce distrugerea nu este pur ?i simplu „voin?a pedepsitoare a lui Dumnezeu”, ci „efectul d?râm?tor al p?catului care s-a întins ?i a cuprins toate popoarele acelei lumi”. A?a se face c? Nabucodonosor, cuceritorul ?i invadatorul acelei lumi ?i „eroul” timpului pofetic, este înf??i?at de profet ca „având un mandat de la Domnul” ?i de aceea el împline?te acest mandat f?r? mil?, încât dac? mila intervine, vocea profetului devine cremene ?i blestem: „O, blestemat este omul care face/ cu nep?sare lucrurile Domnului/ ?i sabia ?i-o ?ine în teac? nu în sânge”[2]. Sabia aceasta poart? în t?i?ul ei voin?a purificatoare fiindc? de?i ea se arat? oarecum mijlocitoare la „pieirea” neamurilor, nu ea este aceea care le-a provocat degradarea, încât neamurile s-au d?râmat ele singure prin c?derea în p?cate ?i idolatrie, ?i sabia vine doar spre a cur??i ?i spre a cauteriza rana adus? sufletului de p?cat, ca singur? cale salvatoare real?. Tabloul arat? o atitudine nemiloas? fa?? de corpul cople?it de p?cate al popoarelor („corpul demografic”), care a adus în primejdie de moarte sufletul popoarelor, încât singur? sabia duhului mai poate cauteriza rana sufletului. Ea love?te nemilos trupul îmboln?vit ?i astfel preg?te?te o rezidire a trupului pentru un suflet eliberat. Imperiul, îns?, nu-l ?i rezide?te, cum s-ar putea subîn?elege printr-o extensie a ideii salvatoare datorat? teoriei imperiului ca organism soteriologic. Imperiul particip? la marele plan eshatologic, dar nu poate rezidi fiin?a c?zut? a popoarelor. Aceast? opera?iune este una din interior, s?vâr?it? prin biseric?, mai precis prin poporul din Biserica lui Dumnezeu. De aici ?i importan?a cople?itoare a rezidirii templului la evrei ?i toat? marea desf??urare a tensiunii dintre Biserica invizibil? ?i Biserica vizibil? în corpusul de practici ?i de credin?? a tuturor cre?tinilor.

- Va urma -

-------------------------------------------------
[1] Ilie B?descu, „Noopolitica. Teoria fenomenelor asincrone”, Bucure?ti, Editura Ziua, 2005, Ir 46, 19
[2]  Ir 47,10
footer