Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ilie B?descu   
Duminică, 28 Decembrie 2014 12:40
A.Dughin - Bazele geopoliticii 3Analiza eurasiatic? ?i geopolitica ortodoxiei în viziunea lui A. Dughin
 
O alt? linie de gândire a c?r?ii lui A. Dughin, a?adar, este cea dedicat? geopoliticii ortodoxiei. „Lumea ortodox? e înrudit? spiritual cu R?s?ritul, iar catolicismul e un fenomen pur occidental”, afirm? Dughin. Formul?rile teologice care stau la baza schismei din 1054 comport? elemente cu caracter geopolitic. Roma, sus?ine Dughin, „a respins înv???tura Sfin?ilor P?rin?i despre Imperiu, care nu este un aparat laic administrativ supus autorit??ilor biserice?ti, cum voiau Papii, ci un organism soteriologic tainic, care particip? activ la drama eshatologic?” în calitate de „piedic? în calea Antihristului” ?i ca organism al salv?rii universale, „catehon”, despre care se vorbe?te în a doua epistol? a Apostolului Pavel c?tre Tesalonicieni. Aceast? afirma?ie a lui Dughin este cât se poate de nesigur? fiind deopotriv? extrem de provocatoare fiindc? redeschide o direc?ie abandonat? în studiile de acest gen, teologia istoriei (de fapt, un fel de teo-etnologie a istoriei). Ne vom aminti chiar c? aceast? direc?ie a fost ini?iat? în Europa ?i Rusia de c?tre Dimitrie Cantemir în studiul elaborat la cererea lui Petru cel Mare asupra imperiului. Lui Cantemir i s-ar putea asocia în aceia?i linie de gândire Alexandru Sturdza cu c?r?ile sale dedicate Rusiei, Greciei ?i sistemului legilor societ??ii, care-l atest? drept primul mare sociolog al ortodoxiei din lume dac? nu cumva ?i ini?iatorul unei noi paradigme de gândire asupra societ??ii, aceea a unei sociologii prin ochii credin?ei. Încât, linia aceasta confirmat? de studiile profesorului Dughin trebuie întâmpinat? cu toat? seriozitatea. A?a cum alt?dat?, Cantemir fondase studiul imperiului pe profe?iile lui Daniel, A. Dughin invoc? la startul studiului s?u dedicat misiunii universaliste a Rusiei textul apostolic, mai precis, epistola a II-a c?tre Tessaloniceni. Scrisoarea Sf. Apostol Pavel c?tre tessaloniceni cuprinde, în cele trei capitole, urm?toarele: la capitolul 1 el laud? credin?a tesalonicienilor, la cap. 2 precizeaz? c? Antihristul va veni înaintea venirii lui Hristos ?i la cap. 3 face „îndemn la rug?ciune pentru r?spândirea Evangheliei”. Ce sus?ine Dughin despre ortodoxie ?i imperiu, în spe??, despre rela?ia dintre acestea?
 
Geopoliticianul rus consider? c? imperiul, în particular cel rusesc, este un „organism soteriologic”, adic? un instrument al eliber?rii universale. El împ?rt??e?te, iat?, înv???tura despre rolul sacral al Imperiului ?i împ?ra?ilor, legându-l de o misiune eshatologic? ce deriv? din faptul c? Antihristul va veni înaintea lui Hristos. Pe de alt? parte, el g?se?te o filia?ie direct? a libert??ii spirituale ?i lingvistice din glosolalia apostolilor în ziua Cincizecimii. Trebuie precizat din capul locului c? nu se poate respinge ideea compunerii pe creasta valului istoric a unei for?e capabil? s? ?in? piept o vreme încord?rii r?ut??ilor la scara planetei ?i nici ideea c? aceast? for??, pe care o putem asimila imperiului, ar avea leg?tur? cu iconomia lui Dumnezeu. Dac? for?a aceea va fi un imperiu care va veghea la men?inerea drept??ii popoarelor cu atât mai bine pentru poporul r?nit în libert??ile ?i în dreptatea lui de zvârcolirile r?ului. Examinând, îns?, principala ipotez? a lui Dughin putem c?uta posibilele replici teoretice în serviciul adev?rului care nu va fi epuizat niciodat? de vreo teorie oricât ar fi de valoroas? aceasta pentru progresul cunoa?terii în domeniu. Care pot fi replicile posibile (nu certe, ci posibile, c?ci nu voim cu tot dinadinsul s?-l contrazicem pe profesorul rus ci voim s? dialog?m cu domnia sa) la aceast? concep?ie soteriologic? asupra imperiului?
 
Ceea ce trebuie spus, mai întâi, se refer? la faptul c? nimeni n-ar putea contesta for?a extraordinar? a emergen?ei unui imperiu care ?i-ar face fundament din înv???tura cre?tin?, a?a cum a fost, bun?oar?, Imperiul Bizantin, ori chiar ?i imperiile de substitu?ie care au sus?inut cruciadele Apusului pentru cucerirea Ierusalimului. Aceast? calitate ar avea relevan?? într-o lume necre?tinat? ?i eventual într-un univers decre?tinat, cople?it de valurile devastatoare ale invaziilor de p?gânism ?i idolatrie postmodern?, care ar aspira s? preia conducerea proceselor spirituale în lume substituindu-se cu totul ?i prin silnicie înv???turii lui Hristos. Oare nu merge lumea noastr? spre formula unei civiliza?ii postcre?tine, cum o nume?te Dughin, sub îndrumarea unor idolatrii noi, în frunte cu idolatria consumerist?, cu aceea a ideologiilor, ori cu idolatria tehnocratic?? Vom sesiza, pe de alt? parte, c? ideea imperiului ca organism soteriologic ?i deci ca linie exterioar?, paralel? la autoritatea Bisericii ?i deci la misiunea Cuvântului, este întâmpinat? cu rezerv?, chiar descurajat? de Biserica Cre?tin?. ?i ca s? nu fie vreun echivoc în ce prive?te invocarea înv???turii apostolice pentru interpretarea imperiului ca „organism soteriologic”, citim în cap. 3, versetul 12, a aceleia?i epistole, în care Sf. Apostol Pavel descurajeaz? pe cei ce pretind a fi ei, în afara Bisericii ?i deci a autorit??ii Sf. Apostoli ?i a preo?ilor, r?spânditori ?i propagatori ai Cuvântului („pentru c? auzim c? unii de la voi umbl? f?r? rânduial?, nelucrând, ci iscodind”) ?i zice: „Dar unora ca ace?tia le poruncim ?i-i rug?m, în Domnul Iisus Hristos, ca s? munceasc? în lini?te ?i s?-?i m?nânce  pâinea lor” (II Tes. 3, 12).
 
În Epistola a II-a c?tre Tesalonicieni a Sf. Ap. Pavel, cei ce se arat? umbl?tori ?i deci propagatori ai Cuvântului pe o linie paralel? ?i deci exterioar? fa?? de cei c?rora le revine misiunea de har (preo?ii cu ascendent în Sf. Apostoli) sunt sco?i în afara Bisericii. Trei idei propag? Sf. Ap. Pavel în aceast? chestiune în Epistola a II-a c?tre Tesaloniceni (pe lâng? cele deja men?ionate legate de tâlcuirea apostolic? a semnelor vremurilor în lumina înv???turii eshatologice):
- a. statornicia credin?ei ?i respectarea predaniei (a tradi?iei);
- b. întemeierea oric?rui act de via?? pe munca ?i pâinea proprie;
c. scoaterea din Biseric? a celor ce ies din autoritatea ei, care are exclusivitate în privin?a misiunii Cuvântului.
Deci, Sf. Apostol respinge orice alt? linie de propagare a Cuvântului Evangheliei dac? ?i în cazul c? s-ar situa în afara liniei Bisericii. Prin urmare, Sf. Apostol nu ne las? a subîn?elge c? misiunea Cuvântului s-ar rezema pe imperiu ca „organism soteriologic”. Iar ca lucrurile s? fie clare, Sf. Apostol recomand? ca cei ce ies de sub cuvântul ?i autoritatea Bisericii s? fie „însemna?i” ?i „exclu?i”: „?i dac? vreunul nu ascult? de cuvântul nostru prin epistol?, pe acela s?-l însemna?i ?i s? nu mai ave?i cu el nici un amestec, ca s?-i fie ru?ine” (II Tes. 3, 14). Pentru unul ca acesta care îndr?zne?te s? cread? c? poate fi „paralel” Bisericii în preten?ia propag?rii Cuvântului, Sf. Apostol propune „scoaterea lui din Biseric?”, încât ideea Imperiului ca „organism soteriologic” se arat? a fi mai degrab? al?turi de linia apostolic?. Chestiunea devine înc? mai clar? când ne amintim cuvintele Mântuitorului p?strate de Evanghelia ioaneic?: „Împ?r??ia lui Dumnezeu nu va veni în chip v?zut. ?i nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo, c?ci, iat?, Împ?r??ia lui Dumnezeu este înl?untrul vostru” (Ioan, 17, 20-21). R?mâne totu?i un lucru însemnat în tâlcuirea svantului rus la chestiunea misiunii imperiului, ?i anume ideea c? imperiul poate fi instrument (el poate fi un instrument, de pild?, pentru popoarele lovite de nelegiuirea trufa?? a puternicilor lumii, ceea ce nu este acela?i lucru cu calitatea intrinsec? de organism soteriologic). Ideea aceasta apare la profetul Daniel, cum se ?tie, dar ?i în vederea profetului Ieremia asupra imperiului ca instrument al drept??ii divine. Este imperiul care pedepse?te poporul pentru p?catele lui, dar tot acolo este men?ionat? ideea imperiului ca instrument providen?ial pentru restaurarea drept??ii poporului. Imperiul poate juca un atare rol, de restaurare a justi?iei corupte, a nedrept??ii unui popor, dar nu poate juca rol ?i misiune eshatologic?. El particip? la marea desf??urare eshatologic?, dar rolul de vehicul îndrept??it la misiunea Cuvântului revine, în termeni apostolici, numai Bisericii. Prin urmare imperiul poate contribui la resturarea justi?iei corupte, a dreptului suprimat, dar nu poate avea misiune eliberatoare (soteriologic?) paralel? la linia Bisericii, la misiunea apostolic? a Cuvântului. Lucrul acesta este învederat de rolul pe care ?i l-a putut asuma împ?ratul bizantin. El putea s? ocupe un scaun în Sinod, dar numai ca primus inter pares, nu ca scaun superior al ierarhiei.
 
A?a se face c? Biserica ?i tradi?ia îi memoreaz? pe Sfin?ii P?rin?i ?i Biserica în rolul central în lupta contra ereziei, nu împ?ra?ii ?i Imperiul. Memoria harismatologic? îl pomene?te pe Sf. Ioan Gur? de Aur nu pe împ?ratul Arcadie în linia misiunii Cuvântului ?i deci în lucrarea eshatologic? ?i în raport cu desf??urarea marilor procese soteriologice ale poporului credincios din Bizan?ul spiritual. În Biserica din Vlaherne poporul este cel ce se roag? ?i el ob?ine victoria nu imperiul. Un popor cu credin?? sl?bit? ori guvernat de elite cu credin?a întoars? pe dos (ca în cazul elitelor secularizate ale epocii moderne ?i postmoderne) vie?uind într-un imperiu puternic ar face din imperiu un organism mai degrab? malefic decât un organism soteriologic. „Tot capul v? e numai r?ni ?i toat? inima sl?b?nogit?” (Isaia, 1, 5), strig? Isaia intuind cauza r?ului istoric: r?t?cirea adus? de zvârcolirile p?catului ca principal? cauz? de blocare a ac?iunii factorilor benefici în via?a popoarelor, cei care, în acest caz, sunt una cu „înv???turile lui Israel”.
 
Teodoret de Cir tâlcuie?te astfel formularea lui Isaia: „capii sunt regii ?i inimile sunt înv???turile lui Israel”, ceea ce înseamn? c? for?a ?i eficacitatea propagatoare a înv???turilor divine în lume scad atunci când vehiculele lor, regi, elite, clase politice guvernante, sunt sl?b?nogite, r?t?cite. Or, înv???turile revelate, prin care se transmite în lume voia lui Dumnezeu spre ferirea de nenorociri a popoarelor, se propag? în istorie prin elite harismatice ?i nicidecum prin elite alienate de la Cuvântul lui Dumnezeu. Când acestea nu r?spund chem?rii lui Dumnezeu ?i risipesc harul Domnului, „oile se risipesc”, urmeaz? în istorie o perioad? de teribil? singur?tate ?i primejdie pentru popoare, ne spune Iezechiel. Oare n-a fost imperiul sovietic cel mai mare du?man al popoarelor din Biserica lui Hristos? Dac? lu?m doar exempolul Basarabiei, unde instaurarea imperiului bol?evic a condus la distrugerea a 1000 de biserici din cele circa 1200, ne putem face o idea asupra posibilit??ii malefice a ridic?rii unui imperiu anticristic pe umerii unor popoare cre?tine totu?i. De altminteri, Dughin însu?i sesizeaz? c? imperiul rus ?i-a pierdut calitatea de organism soteriologic (dac? ar fi avut-o, eventual, pentru zona eurasiatic? necre?tin?) înc? de la Petru cel Mare: „Ortodoxia rus?, zguduit? de reformele lui Petru cel Mare, se afla, în aceast? perioad?, destul de departe de idealul «Sfintei Rusii», în realitate fiind supus? controlului de stat ?i pierzându-?i, în multe privin?e, autoritatea sacral? ?i armonia simfoniei ortodoxe. Pierzându-?i independen?a spiritual?, Biserica Rus? a fost nevoit? s? accepte compromisul cu puterea laic?, întruchipat? în Sinodul supus ?arului, prin aceasta fiindu-i limitat? libertatea unei confesiuni veritabile a Adev?rurilor Nep?mânte?ti.”
 
S? recapitul?m, în fine, ideile axiale din cartea lui Dughin în leg?tur? cu sciziparitatea Europei. Vom sesiza c? savantul rus atribuie dualismului geopolitic al Apusului ?i R?s?ritului cauze spirituale adânci. În 1054, afirm? Dughin, a fost definitivat dualismul geopolitic al ecumenei cre?tine ?i ambele lumi au mers fiecare pe drumul s?u. Replic? posibil? la aceast? tez?: cele dou? lumi sunt de fapt una: lumea cre?tin?, cu diferen?e confesionale, nu dogmatice. Desp?r?irea pe confesiuni nu creeaz? lumi diferite chiar dac? opereaz? diferen?ieri structurale, diviziuni func?ionale. Dogma este creatoare de lume nu încadrarea ei confesional?. Confesiunea este, mai degrab?, urmarea fenomenului de înspicare a unei religii ca efect posibil al întâlnirii acesteia cu specificul a?ez?rii lumii în timp ?i spa?iu. S? urm?m firul analizei lui Dughin. Pân? la 1453 (c?derea Constantinopolului), precizeaz? savantul rus, Biserica Ortodox? se identifica geopolitic cu soarta Imperiului Bizantin. Roma ?i Constantinopolul erau dou? „mari spa?ii” cre?tine.
 
Replic? posibil?: Biserica Ortodox? nu s-a identificat cu Imperiul niciodat?. Ierarhii au putut fi sili?i s? se „supun?” cumva, dar cuvântul Mântuitorului e clar: „Împ?r??ia mea nu e din lumea aceasta”. Iar, în Evanghelia lui Ioan, Iisus le spune ucenicilor: „Împ?r??ia lui Dumnezeu nu va veni în chip v?zut. ?i nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo, c?ci, iat?, Împ?r??ia lui Dumnezeu este înl?untrul vostru” (Ioan, 17, 20-21). Este un alt argument contra ideii despre imperiu ca organism soteriologic, precum s-a ?i precizat mai sus. Imperiul poate fi chemat la o misiune în cadrul tainicei iconomii divine, dar el nu poate elibera în afara Bisericii sau în paralel cu linia Bisericii. El poate restaura o filozofie politic? sau juridic? stricat? de elite, eronat?, cum este ?i cea promovat? de universalismul abstract neoliberal care promoveaz? ideea drepturilor individuale independent ba chiar în opozi?ie cu drepturile colective ale popoarelor, dar nici chiar o asemenea repara?ie nu se poate preschimba în act eliberator atâta vreme cât poporul nu se va elibera pe sine în ?i prin Biserica eliberatoare ?i deci în rela?ia vertical? cu Dumnezeu. Iar în aceast? rela?ie dintre poporul credincios din Biseric? ?i Dumnezeu Proniatorul nu se poate interpune nimic. Acesta este unul dintre în?elesurile sobornicit??ii. Nu putem t?g?dui, evident, c? opozi?ia la lucrarea r?ului în istorie poate fi exercitat? de orice for?? care î?i asum? misiunea aceasta, dar de aici ?i pân? la deplina eliberare de lan?urile r?ului mai este de f?cut un pas, iar acesta este pasul Bisericii sau în orice caz, pasul f?cut sub directa îndrumare a Bisericii, este pasul poporului din Biseric?. În fine, pe firul analizelor sale, Dughin caut? coresponden?e teologice pentru dualismul geopolitic al celor dou? Europe: Occidentul, precizeaz? el, î?i are oglinda în teologia ra?ional? a lui Toma d’Aquino. R?s?ritul, la rândul s?u, î?i are oglinda în teologia mistic? apofatic? ?i în monahismul  fondat pe ra?iunea inimii a Sf. Grigore Palama. Palama împotriva lui Toma d’Aquino, iat? formula teologic? ce reflect? esen?a dualismului geopolitic al Orientului cre?tin ?i al Occidentul cre?tin, în viziunea lui Dughin. Diferen?a dintre cele dou? linii de gândire este incontestabil?, dar transla?ia ei într-o opozi?ie geospiritual? ?i geopolitic? structural? a dou? lumi europene este îndoielnic?, cel pu?in pentru urm?toarele motive:
- formula teologic? nu reflect? o stare din lume, fie ea ?i geopolitic?;
- Palama ?i d’Aquino nu sunt pur ?i simplu potrivnici, ci în multe aspecte complementari;
în genere, Occidentul ?i Orientul au func?ionat spiritual prin perechi nu exclusiv ?i definitoriu prin opu?i (Pr. C. Galeriu).
În primul mileniu: Sf. Maxim M?rturisitorul ?i Papa Martin al Romei au preg?tit formula dogmatic? a Sinodului al VI-lea Ecumenic din 680 referitoare la cele 2 naturi ?i voin?e unite în persoana divino-uman? a lui Iisus (Pr. C. Galeriu). Papa ?i-a sfâr?it via?a în exil, iar Sfântului Maxim M?rturisitorul i s-a t?iat limba ?i mâna dreapt? (ibidem). ?i aceasta pentru c? nu se lep?daser? de dreapta credin?? ?i nu m?rturisiser? erezia monotelit? referitoare la cele dou? voin?e ?i firi în persoana cea una a lui Iisus Domnul, erezie dictate tocmai de împ?ratul Consta, în a c?rui c?r?ulie eretic? cictim tocmai închipuirea c? imperiul ?i exponentul s?u ar putea de?ine vreo func?ie soteriologic?. Prin urmare, în fa?a minciunii ?i a potrivnicului lui Dumnezeu, Europa cre?tin? reac?ionase ca una nu ca dou? lumi. Cel ce voia dezbinarea ca s-o reunifice în corpul ereziei ?i deci a unei înv???turi mincinoase a fost împ?ratul r?s?ritean ?i împ?r??ia R?s?ritului de la vremea aceea.
În perioada contemporan?, subliniaz? Pr. C. Galeriu, s-a eviden?iat o alt? „pereche”: Rudolf Otto ?i Mircea Eliade, istorici ai religiilor, care au eviden?iat rolul sacrului ca fundament al naturii ?i devenirii umane (ambii au reîndreptat axul spiritual dup? r?sturnarea lui freudo-marxist?).
În secolul al XX-lea, marii teologi Dumitru St?niloae ?i Karl Rahner, cu „teme dogmatice d?t?toare de speran?? pentru dialogul dintre cele dou? Biserici, Ortodox? ?i Romano-Catolic?”, ilustreaz? o alt? pereche spiritual? în ?i prin care s-a afirmat complementaritatea ?i nu opozi?ia geopolitic? a celor dou? Europe. În fine, o alt? pereche este tocmai cea ilustrat? de c?tre Sf. Grigore Palama (1296-1359) ?i Sf. Toma d’Aquino. Metoda „perechilor spirituale” utilizat? în „geopolitica cre?tin?t??ii europene” îi apar?ine Pr. Prof. Constantin Galeriu (Cf. pentru cele trei perechi spirituale: „Vestitorul Ortodoxiei”, martie 2001, p.16: sintez? a conferin?ei „Aportul Ortodoxiei la Europa Unit?”, ?inut? la Nuremberg, 23 februarie 2001). Alte tr?s?turi ale ortodoxiei, eviden?iate de c?tre A. Dughin ca tr?s?turi ilustrative pentru diferen?ele dintre Occidentul ?i Orientul european:
- Contemplarea mistic? a luminii proniatoare, în R?s?rit.
- Glosolalia liturgic? a Bisericilor locale versus universalismul catolic, latinofon etc.
galeriu, pavel
Aceste tr?s?turi sunt cu adev?rat deosebitoare, dar nu conduc neap?rat la un dualism geopolitic ci la ideea complementarelor spirituale europene. În fine, Dughin indic? drept adversari ai Ortodoxiei lumea necre?tin?, pe de o parte, ?i lumea cre?tin? a Occidentului („turbanul turcesc ?i mitra latin?”). În fapt, îns?, aceste lumi pot fi „citite” ca „parteneri de dialog” ?i nu ca „adversari de r?zboi”. Este drept c? Dughin se refer? ?i la adev?ra?ii du?mani ai Ortodoxiei care se afl? la r?d?cina celor dou? mari invazii ale p?gânismului în secolul al XX-lea: comunismul ?i nazismul, dup? cum ne avertizeaz? ?i asupra idolatriei consumeriste ?i asupra cezaro-papismului r?s?ritean. Iat? ce scrie Dughin asupra unui sistem care aduce pe lâng? idolatria consumerit? ?i pr?bu?irea axiologiei europene, sistem c?ruia i se g?sesc r?d?cini apusene, dar care se arat? triumf?tor ?i în Rusia, prin ceea ce Dughin nume?te proiectul liberalilor radicali din elita politic? rus?: „Primul proiect apar?ine liberalilor radicali, «reformatorilor», care iau drept exemplu societatea occidental?, «structura comercial?» contemporan? ?i î?i însu?esc proiectele despre «sfâr?itul istoriei», expuse pe larg în cunoscutul articol cu acela?i nume de Francis Fukuyama. Acest proiect neag? valori precum popor, na?iune, istorie, interese geopolitice, dreptate social?, factor religios etc. În articolul lui Fukuyama, totul se construie?te pe principiul unei eficien?e economice maxime, pe primatul individualismului, consumului ?i al «pie?ei libere»”. Nici referirea la cezaro-papismul r?s?ritean nu lipse?te: „Ortodoxia rus?, zguduit? de reformele lui Petru cel Mare, se afla, în aceast? perioad?, destul de departe de idealul «Sfintei Rusii», în realitate fiind supus? controlului de stat ?i pierzându-?i, în multe privin?e, autoritatea sacral? ?i armonia simfoniei ortodoxe. Pierzându-?i independen?a spiritual?, Biserica Rus? a fost nevoit? s? accepte compromisul cu puterea laic?, întruchipat? în Sinodul supus ?arului, prin aceasta fiindu-i limitat? libertatea unei confesiuni veritabile a Adev?rurilor Nep?mânte?ti.” Subîn?elegem, iat?, c? imperiul rus a ratat, în vremea lui Petru cel Mare, misiunea ?i calitatea de organsim soteriologic, c?ci ?i-a pierdut „în multe privin?e - zice profesorul moscovit -, autoritatea sacral? ?i armonia simfoniei ortodoxe”. În secolul al XX-lea, imperiul rus ?i-a pierdut „autoritatea sacral? ?i armonia simfoniei ortodoxe” nu doar „în multe privin?e”, cum apreciaz? Dughin, ci în toate privin?ele, ac?ionând tocmai în serviciul venirii fiului mor?ii, suprimând, adic?, bisericile lui Hristos ?i sem?nând p?mântul satelor ruse?ti cu odoare de sfin?i anonimi, l?sând propabil cea mai mare densitate de sfinte moa?te din toat? lumea comunist?. Efectul acestui imperiu para-soteriologic a fost cumplit, c?ci aproape toate popoarele r?s?ritului (în frunte cu poporul rus) au fost scoase din rosturile lor ?i oprite, în pridvorul bisericilor, de la participarea euharistic? prin legi ?i practici impuse de comisarii ro?ii, adic? tocmai de agen?ii fiului mor?ii. Teoria imperiului ca organism soteriologic se love?te de fenomenul acesta pe care l-a devoalat secolul al XX-lea care const? în posibilitatea ca un imperiu s? r?mân? un suprastat f?r? de leg?tur? cu poporul peste care superfeteaz? (plute?te), a?ezându-i pe umeri greut??i cople?itoare ?i c?ruia nu-i aduce nimic în compensa?ie.
- Va urma -
footer