Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Joi, 25 Decembrie 2014 22:32
General Br. (r) Aurel Rogojan,  art-emisÎn anul 2014 s-au comemorat o sut? de ani de la Primul R?zboi Mondial, numit pân? la urm?toarea conflagra?ie global? „R?zboiul Na?iunilor” sau „Marele R?zboi”. S-au aniversat 70 de ani de deschiderea frontului de vest al Alia?ilor occidentali, prin marea debarcare din Normandia, din 6 iunie 1944, care a marcat b?t?liile decisive ?i adus mai aproape victoria Puterilor Aliate împotriva Puterilor Axei, în cel de Al Doilea R?zboi Mondial. ?i, nu în ultimul rând, s-au împlinit 25 de ani de la încheierea formal? a R?zboiului Rece. Cataclismele politico-sociale au dat, de fiecare data, noi direc?ii destinului omenirii, dar cu ce pre?? A cuantificat cineva, puteau oare fi m?surate ?i compensate, în vreun fel, suferin?ele incomensurabile pricinuite de pierderea a multor zeci de milioane de vie?i omene?ti (peste 80 de milioane în cele dou? r?zboaie mondiale) ?i dramele din num?rul mult mai mare al familiilor afectate de ororile r?zboaielor, represiunile politice, s?r?cie, foamete ?i boli?
  
În 1914, marile puteri s-au aruncat în „r?zboiul na?iunilor”, mânate fiind de propriile interese ?i f?r? anticiparea consecin?elor. Generalul Lyautey, rezident general al Fran?ei în Maroc, men?iona: „Sunt complet nebuni! Un r?zboi între europeni înseamn?? un r?zboi civil, cea mai monumental?? tâmpenie pe care lumea a f?cut-o vreodat?”. Turnura ?i finalitatea evenimentelor au demonstrat, îns?, cu totul altceva. Primul R?zboi Mondial s-a dovedit a fi o ruptur? decisiv? cu vechea ordine mondial?, marcând încetarea final? a absolutismului monarhic în Europa. Patru imperii au fost doborâte: German, Austro-ungar, Otoman ?i Rus. Cele patru dinastii ale lor, Hohenzollern, Habsburg, Otoman ?i Romanov, care au avut r?d?cini ale puterii înc? din timpul cruciadelor, au c?zut dup? r?zboi. Dintre cele patru imperii, cel rus, convertit la comunism, a dou? mare ideologie mondial? dup? cre?tinism, a ren?scut ?i va avea un rol esen?ial în preg?tirea premiselor urm?toarei conflagra?ii globale. R?zboiul a catalizat Revolu?ia bolsevic?, iar aceasta avea s? inspire ulterior revolu?ii de aceia?i sorginte, din China pân?? în Cuba.  
 
 
C?derea Imperiului Otoman a deschis calea spre democra?ia modern? ?i laicizarea statului succesor, Turcia. În Europa Central? au fost înfiin?ate state noi, precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, iar România ?i Polonia au fost redefinite. E?ecul Societ??ii Na?iunilor de a rezolv? crizele postbelice a condus la ascendent? fascismului în Italia, a nazismului în Germania ?i la izbucnirea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. În urm? acestuia, România a pierdut tot ce a putut dobândi, din ceea ce i se cuvenea de drept, prin tratatele care au încheiat R?zboiul Na?iunilor. În perioad? postbelic?, a R?zboiului Rece, România ?i-a consolidat e?ecul geopolitic. Anii care au trecut de la epoca R?zboiului Rece nu au adus plusul de stabilitate politic? mondial? care s? îndep?rteze amenin?area conflictelor militare. În Europa, statalitatea Iugoslaviei, rezultant? a Primului R?zboi Mondial, a fost pulverizat? în urm? unui r?zboi civil ?i a primei interven?ii militare din istoria Alian?ei Tratatului Atlanticului de Nord, f?r? c? vreun membru al Alian?ei s? se fi aflat în pericol. Cu toate acestea, seismul geopolitic din Balcanii de Vest nu s-a potolit. Cel mai recent atentat terorist împotriv? sediului guvernului Macedoniei, comis în numele unei noi Armate de Eliberare a Albaniei, spune tot atât, cât întreag? ?i tumultuoas? istorie a regiunii. Din aceast? perspectiv?, Kosovo pare a fi doar începutul unui alt proiect geopolitic.
În anul 2014 au fost escaladate, pân? la pragul critic, seismele geopolitice pe segmentul ruso-ucrainean al „faliei Huntington”, al c?ror impact ar putea gr?bi ?i proiectul geopolitic al multiplic?rii entit??ilor statale române?ti. De dou? sute ?i cincizeci de ani, la Moscova exist? o „grija constanta” pentru români, moldoveni, dobrogeni, transilv?neni ?i b?n??eni. E?ecurile politicilor de interven?ie ale noului imperialism american în Afganistan ?i Irak, destabilizarea Siriei, Egiptului, Libiei, noile dimensiuni ale r?zboiului de un secol din Orientul Mijlociu, comutarea interesului geostrategic major al S.U.A. în Extremul Orient, la jonc?iunea nipono-sino-rus?, sunt realit??i ale c?ror perspective stau sub certitudinea impredictibilului. Sfertul de veac trecut de la încheierea formal? a R?zboiului Rece a însemnat, a?adar, nu numai pentru România, un nou experiment politico-social. Pentru unii, pe calea insurec?iilor ?i interven?iilor militare, pentru al?ii, pe calea politicilor de interven?ionism economic ?i cultural, a nesfâr?itelor reforme ale domeniilor vie?ii sociale definitorii pentru identitatea ?i resursele biologice ale na?iunilor.
 
Concluzia: „Sentire e meditare!”, adic? „percepe, fii vigilent ?i gânde?te, pentru a în?elege corect ce se întâmpl?”, ne-ar îndemn? filosofii antici. Istoricul Suetoniu, în oper? s? „Vietile cezarilor”, men?ioneaz? (cap. 25) c? Împ?ratul Augustus, era de p?rere c? nimic nu-i mai pu?in recomandabil pentru un cap de o?tire decât grab? ?i, în acest sens, aducea drept argument o expresie a vechilor elini, („Speűde bradé?s” ” ) pe care românii au tradus-o în latin? „Festina lente!”. Multe alte popoare ?i-au însusit maxim? ?i au t?lm?cit-o în limb? lor. Francezii folosesc un vers celebru din Boileau, „Hatez-vous lentement”. Germanii spun „Eile mit Weile”, italienii „Chi va piano va sano” iar românii „Graba stric? treaba”.                                                                                  
Gal? Galaction, în Profir ?i Policarp, a utilizat expresia c? un corectiv la „Carpe diem” (Tr?ie?te-?i clip?) a lui Hora?iu:
Policarp: Atunci gr?beste-te, Profire. „Carpe diem”, cum a zis me?terul Ora?iu.
Profir: Da, m?, a mai venit unul dup? el, mai încoace, ?i a spus: „Hatez-vous lentement.”
Rostul acestui excurs este acela de reaminti c? maxim? „Festina lente” ar trebui repetat? de zeci de ori, înaintea unor afirma?ii politice tran?ante ?i de sute de ori, înainte de a decide irevocabil în chestiuni de interes na?ional. Dac? admitem c? interesele na?ionale sunt perene ?i ne înso?esc istoria, alternative fiind posibile doar în ceea ce prive?te op?iunile de realizare, promovare ?i ap?rare, pentru a evit? coliziunea cu interesele na?ionale ale vecinilor ?i f?r? a ne a?eza de-a curmezi?ul în calea înf?ptuirii ?i men?inerii p?cii planetare. Confuzia între scop ?i mijloacele de realizare a acestuia ne las? în fund?tur? în care ne afl?m. C? ?i grab? înclin?rii balan?ei. Excesul de zel este întotdeauna, cel pu?in, p?gubos. În politic?, efectele exceselor de zel nu pot avea dimensiuni de neobservat ?i nici exonerate ?ine die de sanc?iuni din partea opiniei publice.
 
România este, dup? cum ni se spune, la un nou început de drum. A cât? oar??! C? s? nu o mai lu?m înc? odat? de la cap?t, „Sentire e meditare”. „Festina lente!”

      

footer