Revista Art-emis
Avocatul diavolului PDF Imprimare Email
Marian Ioan   
Duminică, 21 Decembrie 2014 21:28
Marian Ioan, art-emisCu ceva vreme în urmă, după o întrevedere cu câțiva studenți interesați de subiectul „Intelligence”, am constatat că subiectul acesta a pus în mișcare rotițele din capul unor tineri. Aș fi de-a dreptul încântat dacă aș auzi că, între timp, s-au pus în mișcare și rotițele din capul celor care conduc activitatea structurilor de intelligence, indiferent care sunt ele, și la ce nivel lucrează. În urmă cu câțiva ani, când am scris eu rândurile de mai jos, lucrurile stăteau așa cum rezultă din finalul acestor rânduri. Dacă mă poate contrazice cineva, mă voi bucura. Eventualilor cârcotași, predispuși ca, în loc să cugete la „cestiune”, să mă întrebe de unde știu eu, le răspund preventiv. Am locuit o vreme în aceeași clădire cu un avocat al diavolului real, iar relația noastră nu s-a redus la a intra și a ieși pe aceeași ușă.
 
De bună seamă, există cititori care ştiu că „Avocatul diavolului” este numele unei structuri dintr-un serviciu de intelligence. Ce nu ştiu toți este cu ce se ocupă şi cum lucrează această structură. Foarte mulți se rezumă la a considera că această structură este constituită, de fapt, dintr-un om care are o singură misiune-aceea de a fi permanent „Gică contra”. Adică, el n-ar trebui decât să contrazică întotdeauna orice ar zice ceilalți. Imagine falsă şi păguboasă căci din cauza acestei abordări simpliste şi simplificatoare acest gen de structură nu a fost preluat şi la noi. Desigur, nu fusese preluat atunci când știu eu. Avocatul diavolului a apărut la un serviciu de intelligence după ce acel serviciu fusese surprins de o acțiune inamică. După nefericita întâmplare, s-a făcut o analiză şi s-a constatat că existau informații care ar fi permis să se prevadă ceea ce a urmat. De ce nu s-a prevăzut nefericita întâmplare? Pentru că există întotdeauna o direcție care iese preponderent în evidență dintr-un mănunchi de informații şi cei mai mulți analişti, dacă nu cumva chiar toți, urmăresc acea direcție şi caută noi informații care să le confirme opinia. Cam ăsta este trendul general. Avocatul diavolului a apărut pentru a judeca informațiile şi din alte perspective decât cele obişnuite. Cu alte cuvinte, avocatul diavolului, pe baza tuturor informațiilor disponibile creionează toate scenariile posibile, nu numai pe cele care “sar în ochi” de la prima vedere, şi nu elimină nici unul dintre ele de pe lista de monitorizare decât atunci când se obțin dovezi indubitabile că acel scenariu nu este posibil.

Pe scurt, avocatul diavolului urmăreşte două aspecte esențiale:
- să fie analizate toate informațiile disponibile, nu numai cele care susțin un anumit scenariu, chiar dacă acesta pare a fi de departe cel mai posibil şi probabil;
- să fie elaborate toate scenariile posibile pe baza informațiilor disponibile, iar acestea să fie monitorizate atâta timp cât nu apar informații relevante din care să rezulte indubitabil că nu este posibilă materializarea lor.
Avocatul diavolului nu este o structură de analiză, ci este o structură post-analiză. Adică, nu înlocuieşte analiştii, ci verifică dacă aceştia au analizat toate informațiile şi dacă au proiectat toate scenariile posibile. Lucrările nu pleacă mai departe decât cu avizul acestei structuri, indiferent cine le-a întocmit şi indiferent cui se trimit. Este important de remarcat că nici destinatarii acelor lucrări nu le primesc decât dacă au avizul avocatului diavolului.
Desigur, nimeni nu-şi poate permite să lucreze la modul ăsta pe toate direcțiile. Nici nu ştiu dacă s-ar justifica. În acelaşi timp, însă, mi se pare impardonabil să nu ai o asemenea abordare în probleme de maximă importanță pentru serviciul respectiv, sau pentru instituția pe care o deserveşte acel serviciu. Iar problema oamenilor care ar trebui să încadreze o astfel de structură nu este o problemă de a-i selecta pe cei cu spirit de contradicție mai dezvoltat. Nicidecum, căci nu aceasta trebuie să fie principala lor calitate. Ei trebuie să fie oameni cu imaginație foarte dezvoltată și predispuşi la o muncă sisifică, căci a trece în revistă toate informațiile disponibile şi a înțelege semnificația fiecăreia nu este la îndemâna oricui. Apoi, prin poziția şi importanța ce li se acordă, ei trebuie să fie de maximă probitate profesională şi morală, de ei depinzând în bună măsură aprecierea muncii celorlalți analişti. Nu întâmplător, în astfel de poziții sunt numiți oameni cu vastă experiență în domeniul analizei informative, unanim recunoscuți şi apreciați pentru corectitudinea lor, pentru judecata lor limpede şi pentru bunele lor intenții în tot ceea ce întreprind.
Nu avem noi probleme de maximă importanță? Avem. Nu am vrea noi să nu fim surpinşi? Am vrea. Atunci ce ne împiedică? N-om fi având noi oameni care să corespundă criteriilor profesionale şi morale? Eu cred că s-ar mai găsi, pe ici pe colo. Atunci, ce ne împiedică? O fi lipsa de voință a unor oameni cu funcții care s-ar vedea în situația de a nu mai prezenta ei lucrurile în funcție de propriile interese personale, sau de interesele personale ale celor cărora le prezintă? Te pomeneşti!

Notă: Văzând „mersul istoriei” din ultimii ani, adaug: numai în colonii nu este permis „Avocatul diavolului”, căci coloniile nu au interese proprii. Celor din colonii le spune altcineva care-s interesele lor!
footer