Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ilie B?descu   
Duminică, 14 Decembrie 2014 20:22
A.Dughin-Bazele geopoliticii 1Postfa?a sociologului român Ilie B?descu la lucrarea filosofului rus Aleksandr Dughin „Bazele geopoliticii ?i viitorul geopolitic al Rusiei” poate fi considerat? drept cea mai importanta analiz? scrisa în ultimele dou? decenii despre trecutul, prezentul ?i perspectiva Rusiei. Mul?umim domnului profesor univ. dr. Ilie B?descu pentru amabilitatea acordului de publicarea în revista ART-EMIS a remarcabilei analize-postfa?? a domniei sale la lucrarea geopoliticianului rus Aleksandr Dughin, precum ?i comentariul asupra listei. (Redac?ia ART-EMIS)
 
Marginalii la profilul spiritual al lui Aleksandr Dughin
 
Un geopolitician este un savant cu o gândire format? la întâlnirea mai multor domenii: de la geografie, sociologie, ?tiin?a puterii (politologie), teologie, noologie, filologie, istorie, etnologie, strategie etc. St?pânirea efectiv? a tuturor domeniilor acestora este dificil?, dar formarea unor competen?e de accesare a chestiunilor specifice acestor domenii nu este o imposibilitate. Competen?ele de accesare sau secundare, complementare a?adar, competen?elor de baz?, sunt ilustrativ întrunite, de pild?, la to?i cei care se folosesc de internet, de calculator, de programele de software necesare prelucr?rii datelor etc. Aceste competen?e nu te transform? într-un specialist în programare, în genere, în domeniul IT, dar mijlocesc accesarea acestor sisteme pentru a duce la împlinire propriile tale sarcini, specificate prin domeniul t?u de specializare (competen?ele nucleare sau de profil). Studierea oric?rei lucr?ri de ?tiin?? atest? prezen?a de fundal a competen?elor secundare. Nu vom g?si c?r?i cu profil de monospecializare. Chiar ?i lucr?rile de matematic? înalt? sunt o ilustrare pentru importan?a decisiv? a competen?elor secundare. Celebrul matematician rus (Grigori Perelman) care a refuzat un premiu de un milion de dolari ni se arat? în chip surprinz?tor ca de?inând competen?e de accesare foarte departe de matematici, care îi dau for?a neostentativ? s? tr?iasc? într-o ascez? des?vâr?it?. Refuzul acesta atest? un orizont de tr?ire a ideii matematice la un nivel echivalent cu extazul mistic. Numai într-un atare orizont î?i va fi format competen?ele de rezolvare a unei ecua?ii socotit? de c?tre to?i matematicienii de pân? la el drept una dintre problemele imposibil de rezolvat. Domeniul care i-au furnizat competen?ele secundare este, evident, unul învecinat cu exerci?iul spiritual al marilor anahore?i, al misticilor, al sfin?ilor. Un alt exemplu cu privire la rolul competen?elor secundare este acela al geopoliticii, confirmat de cartea de fa?? a lui Aleksandr Dughin, „Bazele geopoliticii”, tocmai tradus? în limba român?.
 
Autorul, filosof la baz?, atest? competen?e principale în domeniul geopoliticii ?i al sociologiei ?i competen?e de accesare (secundare) în domeniul teologiei, al filologiei ?i lingvisticii comparate, al etnologiei comparative, al geografiei, al istoriei Europei, al noologiei etc. Un studiu precum „Metafizica Bunei Vestiri” atest? competen?e de accesare a teologiei în tradi?ia teologiei politice continentaliste (a unui Carl Schmitt). Studiile de arheologie geopolitic? ori, mai riguros, de noopolitic? adic? de geopolitica arhetipurilor spa?iale sau stihiale (apa, p?mântul, focul, aerul etc.) ilustreaz? un alt orizont de competen?e secundare, acela al noologiei abisale. Aceast? direc?ie odr?sle?te din aceia?i r?d?cin? cu psihologia incon?tientului etnic (ramur? a incon?tientului general sau de specie fondat? de Jung), atestat? fiind de exemplific?ri în studii române?ti precum cele ale lui Lucian Blaga (creatorul metodei noologiei abisale), ori cele atât de ilustrative pentru ramura german? a noologiei sau pentru ramura mai nou? în care îndr?znim s? situ?m propriile noastre lucr?ri de noologie ?i de noopolitic? (geopolitic? noologic?). Metoda etnolingvisticii comparative este un alt orizont de competen?e secundare ale savantului rus.  Examinarea sistemului categorial al lucr?rilor lui Carl Schmitt în lumina etnolingvisticii comparative, în special a lucr?rii acestuia, „Nomosul p?mântului” (Der Nomos der Erde), îl determin? pe Aleksandr Dughin s? urm?reasc? filia?ii extrem de sugestive cu liniile sintagmatice ale corelativelor din rus? (imati, imenie, imea, podnimati, perenimati, otnimati) ale grecescului nomos ori ale fran?uzescului saisir, identificând ramifica?ii teribil de interesante la structurali?tii francezi dar ?i în hermeneutica dreptului, în genere, în studiul institu?iilor umane, oferind argumente îndestul?toare pentru a proba forma?ia polivalent? ?i perspectiva pluralismului metodologic proprii studiilor savantului rus. Considera?iile sale asupra rusofobiei sunt alte exemple ilustrative pentru competen?ele sale în abord?ri specifice noologiei.
 
C?r?ile lui Schmitt sunt deopotriv? citite ca documente noologice utilizabile pentru diagnoza geografiei spirituale a Europei, ori, mai riguros pentru etnopsihologia Europei (perspectiv? care, aplicat? la studiul spiritualit??ii latente ?i manifeste a celor trei Europe, devine mai mult decât o psihologie colectiv?, v?dindu-se mai apropiat? de o noologie a Europei, sau, într-un sens mai restrâns, de o noo-morfologie european?). Extragem ilustrativ un citat din Anexa lucr?rii savantului rus: „Însu?i Schmitt putea fi învinuit de rusofobie bazat? pe prejudec??i (în mare m?sur?) nefondate, care provin totu?i din alt? surs?: din devotamentul lui confesional fa?? de catolicism ?i absolutizarea geopolitic? a Europei Centrale. În cartea sa excep?ional? „Revolu?ia conservatoare din Germania 1918-1932”, Moeller a demonstrat în mod conving?tor cum împ?r?irea geopolitic? a Europei în trei zone:
- Europa Occidental? (Anglia, Fran?a);
- Europa Central? (Germania, Austria);
- Europa de Est (Rusia), se proiecteaz? pe aprecierile culturale ale vecinilor s?i, locuitori ai acestor trei zone. Pentru englezi ?i francezi, nem?ii sunt barbari abia ie?i?i din p?duri, „huni”, urma?ii s?lbatici ai lui Attila. Pentru nem?i asemenea barbari sunt ru?ii. Iar ru?ii ?i nem?ii, care francezilor ?i englezilor li se par ni?te barbari, sunt ni?te automate f?r? suflet, reprezentan?ii civiliza?iei ?i culturii occidentale (adic? ni?te europeni clasici, exagera?i). Nem?ii îi învinuiesc pe francezi ?i pe englezi de lipsa de vitalitate ?i entuziasm istoric. Apropo, aceast? tipologie geopolitic? a etnosurilor europene a determinat concep?ia „popoarelor tinere” (pe care revolu?ionarii conservatori germani au luat-o de la Dostoievski), care îi recunoa?te ca atare pe ru?i ?i pe nem?i. Cu alte cuvinte, repro?urile de barbarie puteau fi interpretate în sens pozitiv, a?a cum s-a întâmplat în tab?ra rusofil? (preponderent prusac?, protestant? sau idolatr?) a Revolu?iei Conservatoare din Germania, din care f?ceau parte ?i na?ional-bol?evicii Arthur Moeller van den Bruck, O. Spengler ?i îndeosebi, E. Nikisch. De?i era rusofob, Schmitt merit? s? fie respectat ?i studiat de c?tre ru?i, la fel cum el, fiind un na?ionalist german înfocat, iart? u?or germanofobia englezului Collingwood datorit? meritelor intelectuale ale acestuia (A.D.)” (op. cit. mss, Anexa).
 
Alegerea coreponden?elor în limba rus? pentru toynbee-enele challenge ?i response îi prilejuie?te autorului rus considera?ii de geografie etnolingvistic? în acela?i orizont de noologie comparativ?. Extrem de „provocator” este echivalentul pe care-l propune pentru englezescul challenge, concept cheie în opera lui Toynbee, pentru care Dughin propune o traducere prin „chemare” nu prin mai neutralistul termen, consacrat în traducerile române?ti sau franceze, cel de provocare, ca în române?te, sau defie, ca în francez? (pentru care s-a propus, evident, „sfidare”). Îns? competen?ele de accesare teologic? ale savantului rus îl împing spre corespondentul „chemare” pentru toynbee-anul challenge, sugerând altfel spus, un în?eles non-neutru, spiritual, al elitelor, un sens voca?ional, misionar, în sens profund. Environment challenge din c?r?ile lui Toynbee este tâlcuit prin ideea de „chemare”, de misiune la care sunt chemate elitele ?i din care pot s? decad? dac? r?spunsul (response) este necreator, deci neinspirat, alunecând într-o mecanic? a istoriei, cum se întâmpl? cu cele mai multe elite europene de azi ?i, culminativ, cu clasa politic? româneasc?.
 
Cu totul nea?teptat? este interpretarea leninismului, mai riguros spus, a teoriei leniniste a imperialismului în care A. Dughin vede un document simptomatologic pentru „lupta antiimperialist? planetar?”, de fapt, a popoarelor  continentaliste, pentru „drepturile popoarelor”, împotriva „coloniz?rii talassocratice anglo-saxone” (ibidem). Dincolo de atractivitatea principial? a ideii unei lupte antiimperialiste planetare a popoarelor împotriva unei domina?ii mondiale care ar anihila pur ?i simplu „drepturile popoarelor” ?i le-ar r?pi libertatea de fiin??, asimilarea leninismului doctrinar la o asemenea linie a istoriei este cu totul sofistic? devoalând oarecum sl?biciunile metodei hermeneutice când este folosit? în afara noopoliticii.  În fapt ideea leninist? care legitimeaz? dreptul la „crima de clas?” în numele revolu?iei ?i a eliber?rii proletariatului mondial este o dezvoltare patologic?. Cum ar putea fi libere popoarele dac? libertatea ar fi dobândit? cu pre?ul elimin?rii fizice a unei clase, fie aceasta chiar ?i burghezia imperialist? telurocratic?, cu ajutorul statului de dictatur? a proletariatului?! Chiar dac? burghezia continentalist? ar v?di mentalit??i subalterne fa?? de sistemul talasocratic, de care se leag? radical prosperitatea ei, metoda lichidatorist? a lui Lenin înc? nu poate fi aliniat? ideii de cruciad? a popoarelor uscatului pentru drepturile lor. Mai apoi, concep?ia leninist? a distrugerii culacilor ca agen?i ai capitalismului în mediul ??r?nesc, a?a cum reiese deopotriv? din polemica lui cu Buharin ?i din doctrina colectiviz?rii for?ate, sunt tot ce poate fi mai potrivnic ideii unei cruciade a popoarelor bazate pe civiliza?ia p?mântului contra puterilor maritime invadatoare. Acest tip de soteriologie cum este cea leninist? se izbe?te tocmai de faptul elementar c? Lenin ?i toat? doctrina bol?evic? erau îndreptate împotriva tocmai a oamenilor p?mântului, adic? a ??ranilor (în limba român? este singurul loc în care s-a conservat în?elesul etimologic al acestei denomina?ii c?ci în române?te  „??ran” ca ?i „?ar?” provin din latinescul „Terra” (p?mânt): „Terra-?ar?-?eran” (în alte limbi neoromanice sau anglosaxone ??ran este un termen derivat din latinescul paganus: paganus-paysan, în fr., sau peasant, în englez?, limbile acestea inaugurând o cu totul alt? linie hermeneutic? asupra ??ranului ca tipologie ?i ca semnifica?ie, sugerând c? el este purt?torul vechiului substrat p?gân în raport cu adstratul cre?tin, ignorând astfel ceea ce este fundamental în etimonul cuvântului: p?mântul, ideea de om al p?mântului. Practic, teoria savantului rus ar avea sprijin în experien?a limbii române chiar mai mult decât a limbii ruse care are pentru ??ran termenul ?????????? (este mai mult decât provocator s? constat?m c? în ruse?te avem pentru cre?tinesc: ????????, ceea ce arat? o alt? aventur? a cuvântului în spa?iul etnolingvistic rusesc. O asemenea etimologie se împotrive?te radical asimil?rii doctrinei leniniste a imperialismului la doctrina luptei popoarelor uscatului pentru eliberarea de domina?ia puterilor maritime, urmând pentru atingerea unui atare scop pseudoînv???turile leniniste. Nimic nu poate fi mai inaderent la doctrina leninist? asupra imperialismului decât aceast? noologie a echivalentului rusesc pentru ??ran. Aceasta arat? odat? în plus c? nu putem opera interpret?ri de noologie a documentului ?tiin?ific dac? ignor?m principiul convergen?ei oric?rui „text” cu dou? documente noologice pivot: Biblia ?i etnoparadigmele dezv?luite de limbile vernaculare ?i de folclorul popoarelor) În?elegem, totodat?, c? un autor ?i opera lui nu pot fi utiliza?i ca documente noologice decât respectând principiul integrit??ii documentului ?i pe acela al convergen?ei noologice cu alte documente fundamentale, în frunte cu cel mai general – universal, de fapt – cu documentul scripturistic sau biblic. Acest tip de limpezire se cere ?i în privin?a tâlcuirii textelor revolu?ionarilor conservatori germani care, conform analizei savantului rus au extras din teoria „na?ionalismului economic” al lui List „aproape acelea?i teze ca ?i Lenin din Engels ?i Marx”. Dac? este adev?rat lucrul acesta atunci ramura conservatoare a gândirii germane î?i devoaleaz? un hybris nea?teptat, chestiune asupra c?reia nu vom st?rui aici. Vom z?bovi doar asupra unora dintre chestiunile pe care le trateaz? geopoliticianul rus în cartea sa, începând cu cea dintâi, aceea a rela?iei dintre spa?iul rusesc ?i Eurasia ca heartland planetar, cum o define?te geopoliticianul britanic, Mackinder.
 
Rusia ?i Heartland-ul în vederile lui A. Dughin
 
Geopolitic vorbind, Rusia face parte din heartland, ca nucleu al acestuia. În vederile lui A. Dughin, analiza geopolitic? a Rusiei se reazem? pe dou? constat?ri generale:
a) heartlandul este un spa?iu disputat de puteri continentaliste, care se înf??i?eaz? ca tot atâtea „mari spa?ii geopolitice virtuale”;
b) heartlandul este disputat de cele dou? mari puteri geopolitice care trec conflictul lor asupra întregii lumi: puterile continentaliste sau telurocratice ?i puterile atlantiste sau talasocratice. În temeiul celei dintâi constat?ri, Dughin precizeaz? c? aceea?i arie a heartland-ului este disputat? de patru Mari Spa?ii geopolitice virtuale, dup? cum urmeaz?:
- Marea Rusie (Eurasia ruseasc?);
- China, cu expansiune spre Nord;
- Europa de Mijloc (cu Drang Nach Osten) ;
- Blocul islamic cu înaintare spre Asia Central? (cf. A. Dughin, op. cit.)
Dincolo de aceast? competi?ie între puterile continentaliste se afirm? expansionar mondialismul atlantist, precizeaz? acela?i geopolitician, ?i acesta devine marea provocare a Rusiei, în care Dughin proiecteaz? sinteza continentalismului eurasiatic, perceput ca for?? geopolitic? opus? atlantismului. Aceasta este voca?ia Rusiei (challenge), marea ei provocare (chemare, cu echivalentul inspirat al lui Dughin), la care trebuie s? r?spund? pentru a-?i putea adjudeca rolul geopolitic, derivat dintr-o fatalitate geografic?, dintr-un imperativ metafizic ?i o chemare divin? (Dughin g?se?te întemeiere pentru rolul geopolitic al Rusiei în textul apostolic, chestiune asupra c?reea vom reveni mai jos). Ini?iativa acestor Mari spa?ii geopolitice alternative va provoca un „conflict eurasiatic intern”, c?ci o Eurasie nerus? este imposibil? f?r? lichidarea poporului rus, zice Dughin, ceea ce, conchide el, e imposibil. Cele dou? expansiuni de care are nevoie Rusia pentru a se afirma ca mare putere geopolitic? sunt, în viziunea lui Dughin, spre m?rile reci ?i spre m?rile calde. Ie?irea la m?rile calde trebuie s? ia în seam? faptul c? „Spa?iile riverane” care înconjoar? Eurasia erau controlate de Anglia ?i azi de America. Un alt obiectiv urgent este integrarea „Asiei Ruse?ti” (p?mânturile nordice ?i de est n-au fost niciodat? suficient folosite ?i prelucrate). R?zboaiele ruso-turce (ale c?ror roade le-au cules englezii) au slujit proiectului expansiunii spre M?rile calde. A?adar, dac? coagularea imperiului nu va începe imediat, conchide Dughin, vor fi mari catastrofe.
S? re?inem un aspect important pentru spa?iul românesc, în contextul deschis de aceast? viziune a geopoliticianului rus. Pentru noi, românii, sfâr?itul celei dintâi serii a r?zboaielor ruso-turce din secolul al XIX-lea a însemnat venirea Angliei (comer?ul cu cereale, Tratatul de la Adrianopol). Sfâr?itul celei de-a doua serii a r?zboaielor ruso-turce (Congresul de la Berlin) a însemnat intrarea Germaniei în Balcani, încât ini?iativele Rusiei au fost urmate mereu de reluarea ofensivei occidentale. Cât prive?te, strictamente, viitorul Rusiei, acesta, precizeaz? Dughin, este al unei încordate dispute între cele dou? proiecte care s-au cristalizat pe scena public? a Rusiei politice actuale:
- proiectul liberal, pro-occidental;
- proiectul sovieto-?arist.
Ambele proiecte, precizeaz? el, sunt o „înfund?tur? pentru poporul rus” (primul prevede „?tergerea treptat? a particularit??ilor na?ionale ale ru?ilor în era cosmopolit?”, al doilea „se gr?be?te s? renasc? na?iunea ?i statul sub acele forme ?i structuri istorice care i-au condus pe ru?i la e?ec”). Liberalii radicali („reformatorii”), conchide Dughin, iau drept exemplu societ??ile occidentale, î?i însu?esc tezele lui Fukuyama (care neag? idei precum cele de popor, na?iune, istorie, interese geopolitice, dreptate social?, factor religios). Ei vor o Rusie cu legi ?i coordonate dup? care se conduce Occidentul (structurile teoretice ale capitalismului liberal, terminologia liberal? occidental? etc.). Al doilea proiect este acela al „opozi?iei na?ional-patrio?ilor la reformele liberale”; aceast? opozi?ie este „roz-alb?” adic? este compus? ?i din comuni?ti ?i din adep?i ai formelor statale pravoslavnice-monarhiste, ?ariste. Ea este format? din activi?ti ai sistemului de pân? la „perestroika”. Este, deci, proiectul „sovietic-?arist”. Ideologia lor este contradictorie, „emo?ionalist?, un conglomerat de r?m??i?e mentale sovieto-?ariste”.
Replica pe care Dughin o d? celor dou? proiecte se vrea una non-ideologic?, întemeiat? pe examinarea caracteristicilor geopolitice ale Rusiei. Care sunt caracteristicile actuale ale situa?iei geopolitice a Rusiei? A. Dughin le sintetizeaz?, dup? cum urmeaz?:
„Ast?zi, subliniaz? Dughin, ru?ii nu au un stat”.
„Federa?ia Rus? nu are istorie statal?, hotarele ei sunt întâmpl?toare, orient?rile culturale sunt tulburi, regimul politic e instabil ?i confuz, structura economic? este fragmentar? ?i dezorganizat?, harta etnic? este eterogen?”.
Structurile geopolitice care s-au format prin iner?ie, dup? destr?marea URSS, sunt întâmpl?toare ?i instabile.
„Ce este Federa?ia Rus?? Urma?a ?i succesoarea de drept a U.R.S.S.? Un stat regional? Un stat multina?ional? Federa?ie interetnic?? Jandarmul Eurasiei? Pion în proiectele americane? Sum? de teritorii menite s? se destrame în continuare?”
O Rusie succesoare ar fi tot una cu un stat care ?i-ar reafirma preten?iile mondiale”.
O Rusie regional? n-ar fi mai mult decât un stat regional secundar;
În toate celelalte variante Rusia ar fi doar un câmp de experien?e separatiste. Concluzia ?i totodat? avertismentul lui Dughin: „Federa?ia rus? nu reprezint? Statul Rus integral”.
- Va urma -
footer