Revista Art-emis
Secretele murdare ale Puterii (3) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 03 Decembrie 2014 16:14
General Br. (r) Aurel Rogojan, art-emis„Virtutea civic? nu distruge viciul individual” (Alain Dewerpe)
      
Eludarea formaliz?rii procedurilor de exercitare a actelor de guvern?mânt
 
In cancelariile puterii se vorbe?te foarte mult, dar se consemneaz? foarte pu?in., ori pe lâng? esen?a subiectelor discutate. Documentele scrise, condi?ia prealabil? a dovedirii secretelor murdare, sunt substituite cu oralitatea ?i aluzia decizional?, în?elese doar de intimii colaboratori ai înal?ilor demnitari, ini?ia?i în practicile oculte ale guvern?rii. Practici, cel mai adesea, deduse din ritualurile organiza?iilor discrete care le-au deschis, finan?at ?i luminat drumul c?tre putere. Din acest motiv, avem mini?tri lunateci, transpu?i într-o lume ireal?, care una gândesc, dac? se întâmpl? s?-?i foloseasc? organul anatomic cerebral, si cu totul altceva spun. Dar ?i ceea ce ne comunic? nou?, celor guverna?i, nici ei nu cred ?i în?eleg prea bine, ba chiar uit?, uneori, ce trebuie s? spun?, având nevoie de sufleori.
 
Profitul oneros al capitalului politic
 
Capitalul politic este un nesecat izvor de profit oneros. In fiecare campanie electoral?, liderii partidelor politice acumuleaz?, pe cont ?i risc propriu, câteva milioane de euro, fiecare dupa importan?a ?i ?ansele partidului. Aspiran?ii la fotoliile puterii î?i cump?r? locurile pe liste ?i func?iile în administra?ia central?, sau în cea local?. Ei ?tiu c? trebuie s? cotizeze oficial, la trezoreria partidului, dar numai dup? ce le-a fost acceptat cuantumul darului cuvenit ?efului politic suprem. Cuantumul acestui dar îl comunic? ?i percepe un reprezentant personal, de regul? un membru al primei familii politice a partidului. Sursele acestor bani sunt mai murdare decât cele mai murdare secrete ale puterii. Pentru albirea darurilor politice exist? re?ele ale unor fr??ii ale trinit??ii criminale transna?ionale: „submasonerii e?uate”, servicii secrete ?i organiza?ii ale mafiei bancare, acoperite ca fonduri de investi?ii, companii de brokeraj, opere de caritate, funda?ii de sus?inere a libert??ilor civice etc., etc.
      
Resursele prosperit??ii func?ionarilor publici
          
Cu excep?ia corpurilor militare ?i a celor militarizate (asimilate) ale func?ionarilor publici, ace?tia nu beneficiaz? de indemniza?ii de îmbr?caminte, iar „costumele ?i accesoriile de firm?” purtate, de unii chiar din momentul depunerii jur?mântului, le-ar epuiza anticipat salariile pe aproape întreg mandatul. Sub rezerva s? apuce s?-l ?i duc? pân? la cap?t. Dar toate celelalte, case, terenuri, p?duri, autoturisme, colectii de art?, numismatice, filatelice ?i bijuterii, propriet??i? C?ci nu prea avem exemple de oameni boga?i care s? se dedice binelui public, intrând în politic? s? dea, nu s? se c?p?tuiasc?. Ca ?i pentru „??ranul muncitor” din industria socialist?, pentru politicieni parveni?i func?ia e doar pretextul de avea un loc pentru a face învârteli, cu deosebirea c? parveni?ii politici aspir? la propriul teritoriu pentru a „jongla” cu banii publici. Dar pân? s?-?i fac? mâna, plevu?ca parvenitismului tab?r? lacom? ?i d? iama prin companiile private din clasa clientelar? a partidelor. Unele o îmbrac?, altele o hr?nesc, plimb? ?i distreaz?, toate acontând servicii ce se vor întoarce cândva. Din bani publici, evident.
 
Mizele r?spunderii ?i coordon?rii politice
 
Observ?m, nu f?r? oarecare surprindere, c? unele partide politice din România au cam tot atâ?ia vicepre?edin?i, câti ?efi de mari filiale jude?ene. Ce rost au ei în partid? Nici un rost în serviciul binelui public! Fiecare controleaza strict câte un domeniu: gazele, electricitatea, p?durile, v?mile terestre, portuare ?i aeroportuare, loteria, c?ile ferate, minele, apele, sarea, tutunul, alcoolul, migra?ia, comer?ul cu produse strategice, cazinourile, traficul cu obiecte de art?, companii de securitate privat?, escortele feminine de lux etc., etc. A?a de exemplu, un profesionist apolitic a primit conducerea unei societati de transport a energiei. Dupa vreo dou? luni a fost chemat la sediul partidului cu raportul de stare ?i strategia de dezvoltare a companiei. Omul, de bun? credin??, s-a prezentat la secretarul general. Secretarul general l-a poftit s? ia loc. Directorul general scoate din serviet? plicul cu documentele, iar secretarul general îi spune: „?la du-l sus la casier, apoi vino s?-?i termini cafeaua”. Directorul s-a blocat. Secretarul general l-a „luminat”: „M?i, tu ai primit un post de 4 milioane de euro. Nu ?i-au cerut banii înainte... dar de acum, când te chem cu « raportul », tu aduci câte o tran??. Câte 500 de mii, de opt ori. Aritmetic? elementar?, ce dracu’!”
 
Evidentele de patrimoniu ale Regiei Autonome a Protocolului de Stat
 
Cu începere din primele luni ale anului 1990, în rândul noii clase politice ce prinse a se înfiripa din volburile evenimentelor s-au deta?at ?i câ?iva pasiona?i de art?, în toate genurile ei de expresie. De, carte rar?, mobilier de lux... Sutele de imobile din administrarea Gospod?riei Partidului Comunist Român nu erau ni?te spa?ii goale ?i reci. Dimpotriv?, erau dotate cu tot ceea ce se afla în ele la momentul expropierii „claselor exploatatoare”. Plus alte bunuri de valoare, introduse ulterior în inventar. Sub pretextul nevoii sporite de securitate, ceea ce era adev?rat, bun? parte din valorile existente în acele imobile au fost strânse ?i aduse, cam la gr?mad? ?i în grab?, în diferite depozite din Bucur?ti ?i apropiere. Avem în vedere numai ceea ce era estimat c? are valoare de patrimoniu na?ional. Printre care ?i câteva zeci de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu. Depozitele au devenit un loc de perindare ai potenta?ilor noilor vremuri, fiecare cu câte o idee. Unele bunuri ar fi luat calea unor muzee, colec?ii tematice pe la institute ?i funda?ii. „S-a luat cu TIR-urile, domnule!” Alte bunuri, spune zvonul public bine intemeiat, s-au cump?rat de persoane fizice sus-puse, dar cu „bani de la partid”... Vreo 40 de tablouri Grigorescu s-ar afla într-o custodie dubioas?, la un individ cu ?easta ras?. Prin re?edin?ele ?i casele de vacan?? ale fo?tilor înal?i demnitari de mod? nou?, de asemenea, au mai fost v?zute, ba o carte rar?, ba un candelabru, ba un covor, ba un jil?, ori un birou, o bibliotec?, peste care secolele ?i-au l?sat amintirile. Cu acte doveditoare, cic? numai legal, vreo 25 de dolari o pies?. Acum, la o evaluare corect?, vorbim de de zeci ?i sute de mii. Erau ?i piese ce trec de milionul de euro.”
 
footer