Revista Art-emis
Secretele murdare ale Puterii (2) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 26 Noiembrie 2014 21:58

Secrete murdare 2Guvernele au întotdeauna câteva ceva de ascuns. O lege privind protecţia informaţiilor clasificate permite guvernelor să ascundă de spionaj secretele de necesitate naţională, apărate de structurile contrainformative din sistemul securităţii naţionale. Acestea sunt secretele oficiale, a căror listă generică se publică periodic ca anexe ale hotărârilor Guvernului prin care se aprobâ categoriile de informatii clasificate in cele trei clase ale secretului de stat : „strict secret de importanţă deosebită”, „strict secret” si „secret”. Guvernele mai au de ascuns, împotriva legii, deci săvârşind fapte susceptibile a atrage răspunderi de natură penală, administrativă ori contravenţională, după caz, anumite informaţii din categoria celor de interes public, a căror aducere la cunoştinţă publică le-ar delegitima actele de guvernământ şi ar favoriza avansul opoziţiei către putere. Acestea sunt secretele murdare ale puterii.

Secretul valorii neadăugate

Aşa de exemplu, auzim că s-ar intenţiona reducerea în trepte, începând cu anul 2015, a taxei pe valoare adăugată. Guvernul, prin minstrul pentru buget, motivează măsura prin îmbunătăţirea indicelui de colectare… Guvernul ne minte. Prin creşterea T.V.A.-ului la 24 %, colectarea nu a depăşit 55%, aşa că, o reducere a T.V.A.-ului ar putea să duca la creşterea încasărilor… Guvernele ne-au ascuns, însă, şi altceva. O parte din T.V.A.-ul care nu ajunge la bugetul public intră fraudulos în alte portofele. Politice.

Secretul statisticilor electorale

Un alt secret murdar, aparat cu cerbicie de toate guvernele, de toate culorile, priveşte numărul populaţiei României, iar în cadrul acesteia numărul populaţiei cu drept de vot. Motiv pentru care, în statisticile oficiale date publicitatii nu vom găsi indicatorii „populaţie sub sau peste 18 ani”, ci doar până la 16 şi peste 16 ani. Consecinţa acestui secret : „Câteva milioane de voturi, care pot fi aruncate, cu S.T.S.-ul, dintr-o parte în alta”. Citat din opera de discursuri publice a preşedintelui României, Trăian Băsescu, rostite în luna iulie a anului 2012.

Secretul miliardelor de euro irosite în proiecte de informatizare nefinalizate

În anul 1989, evidenţa populaţiei Romaniei era informatizată, integral la nivelul Capitalei, încă de la începutul anilor ’80 şi spre finalizare la nivel de ţară. „Sistemul Informatic al Evidenţei Populaţiei” era conceput ca magistrală a „Sistemului Informatic al Administraţiei Publice”, la care se conectau, în etape, planificate şi bugetate până în anul 2000, „sănătatea”, începând cu scorul A.P.G.A.R., primul vaccin, primul diagnostic de boală şi primul tratament; „învăţământul”, de la prima zi de grădiniţă; „fiscul” ş.a.m.d. Ce s-a ales de acest sistem, realizat sub licenţa si tehnologia I.T. ale I.B.M.? Praful şi pulberea! Au apărut o puzderie de sisteme informatice departamentale, „ramuri” ale unui copac doborât, care nu au un numitor comun, nu interactionează şi care sunt dependente de mofturile unui furnizor de servicii I.T. cu certă vocaţie de dictator global. Toata „joaca” guvernelor de-a societatea informatică ne-au costat cât acoperirea României cu o reţea de autostrăzi, fără egal în Europa! Secretul murdar al scandalului „Microsoft” este doar un mic episod, urmare a unei mişcări greşite a unuia care acum îşi muşcă limba, ca să nu-i mai umble gura, când nu-şi are mintea de mafiot acasă!  

Secretul horei „Ca la Breaza”

România nu avea motive să se teamă criza economică. A spus-o clar şi răspicat Trăian Băsescu, dar fără să ştie că trebuia să-şi ceară voie de la autorităţile externe, cesionare ale suveranităţii financiar-monetare a României. In urma manipulării statisticilor populaţiei, a P.I.B.-ului, a balanţei bugetului şi a deficitului, din gaura talpei pantofului şefului delegaţiei F.M.I. a ieşit o comandă de împrumut, sărbătorită cu o petrecere şi o horă „Ca la Breaza”, în care, alături de Sorin Blejnar, s-a prins şi şeful delegatiei F.M.I. în România, Jeffrey Franks… De unde pâna unde, şeful fiscului la şpriţ cu şeful delegaţiei F.M.I.? Ce au pecetluit?! Pentru ce băură ei aldămaşul?!

Secretizarea proceselor publice

Un deputat a făcut o interpelare în legătură cu motivele şi secretul horei de la Breaza. Domnului deputat i s-a înscenat un flagrant, care a eşuat. Dar şi aşa, a fost reţinut ilegal, i s-a pus pistolul în piept şi dus la D.N.A. Camera Deputatilor, în faţa evidenţelor înscenării şi a provocării regizate, a respins cererea de arestare preventivă, cu toată tevatura făcută de ambasadorul Mark Gitenstein în biroul lui Valeriu Zgonea. Chiar aşa, ce interes avea S.U.A. să-şi trimită ambasadorul să se asigure că deputatul Ion Stan va fi arestat?! Menţionăm că respingerea cereriii de încuviinţare a arestării nu a venit din partea grupului parlamentar din care făcea parte deputatul, căci ai săi, la ordinul lui Ponta, i-au transmis de seara să vină cu „sacul de voiaj”, căci va fi încătuşat la ieşirea din Cameră.

Deputatul este judecat la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile unui proces vădit inechitabil, cu sistematica eludare a procedurilor legale de cercetare judecătorească în vederea stabilirii adevărului. Pentru ca la proces să nu participe public, acesta are loc numai vinerea după amiaza, sala fiind stabilită şi comunicată telefonic, cu două ore înainte, strict părţilor.

Secretul datoriei externe

Acelaşi deputat incomod, l-a interpelat pe guvernatorul Băncii Naţionale în legătură cu destinaţia celor aproape 30 de miliarde de euro împrumut extern şi dacă este adevărată ştirea că, de fapt, în locul banilor, România a primit bonuri emise de trezoreria statului cel mai grav atins de criză. Mai exact, dacă a fost simulat un împrumut pentru a contribui la reabilitarea unor bănci care au provocat criza. Autoritatea interpelată, nu a negat, dar a învederat autoritar să nu se mai aducă problema în spatţiul public.Dacă doar s-a simulat împrumutul, nu s-ar putea să se simuleze şi plata datoriei?!

Secretul rezervelor în aur ale Băncii Naţionale

Nu avem cunoştinţă de vreo împrejurare similară celei dinaintea ocupării României de către Germania, în Primul Război Mondial, când Tezaurul a fost trimis la Moscova spre veşnică pomenire. Totuşi, Banca Naţională a trimis rezervele de aur ale ţării în depozite străine. Cică ar fi mai sigur şi mai ieftin! Cine poate crede?

Cine a dat liber la privatizarea informatiilor strict secrete de importanţă deosebita privind resursele strategice?

Rezultatele prospecţiunilor geologice transpuse pe hărţi şi estimarea rezervelor exploatabile, precum şi a concentraţiei de minereu constituiau informaţii cu cel mai înalt de secretizare. Sub loviturile necruţătoare ale războiului presei cu „moştenirile regimul politic abolit”, protecţia secretelor oficiale de necesitate naţională ale statului român a fost şi ea abolită, iar odată cu acaparea hrăpăreţă a institutelor de prospecţiuni şi cercetări, întreaga documentaţie clasificată „secret de stat” a fost divulgată către destinari fără drept de a o deţine. Apoi, cei cu informaţiile precise s-au aşezat la „masa tratativelor” cu statul, ca asasini economici ai poporului român. Multiplele faţete ale marii trădări nationale neocomuniste, în drapajul înşelător al euroatlantismului, dar cu beneficiari conexaţi la inamicii dintotdeauna ai României, merită a fi readuse în atenţia opiniei publice, singura putere reală în măsură să impună clasei politice calea dreaptă.

footer