Revista Art-emis
Decalogul lui Putin: „Timpul jocului s-a sfârşit...” PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 09 Noiembrie 2014 18:27
Vladimir Putin, Valdai, 24 octombrie 2014Ignorarea voită, de către mass media la nivel global, a evenimentelor importante, când acestea sunt dezvăluite cunoştintei publice, ele capătă semnificaţii mult mai adânci si mai grave decât inţeniile cu care au fost ascunse. Un astfel de eveniment s-a consumat în 24 octombrie, la Soci, în cadrul „Clubului de la Valdai”, unde reprezentanţi ai elitelor occidentale s-au întrunit să audieze un discurs al preşedintelui Federaţiei Ruse, Vladimir Vladimirovici Putin. Deşi se apreciaza că acesta este, probabil, cel mai important discurs politic de la  lăsarea „Cortinei de fier” - discursul lui Churchill din 5 martie 1946 - mass-media internatională a instituit blocada informatională, astfel că puţină lume a aflat ce mesaj a transmis Putin elitelor occidentale. Ceea ce nu poate să insemne decât existenţa unui motiv serios, pentru ca discursul preşedintelui rus să nu trezească in conştiinţa opiniei publice internaţionale sentimente de contestare a politicilor oficiale. În mentalul occidental este inrădăcinată credinţa că „Rusia sau Alianţa Estică doreşte război si distrugere.” De ce ar dori Rusia sau Alianţa Estică război si distrugere?! De ce mass-media internaţională a făcut ca discursul lui Putin să fie ignorat, ori perceput cu sensurile răstălmăcite? Fiindcă, spun analiştii politicii mondiale, în acest discurs Vladimir Putin „a schimbat brusc regulile jocului”. Jocul politicii internaţionale a fost interpretat, până acum, după scenariul: politicienii făceau declarații publice, de dragul de a menține o ficțiune plăcută a suveranității naționale, dar declaraţiile erau strict pentru spectacol și nu  aveau nimic de-a face cu substanța politicii internaționale. Între timp, se angajau în negocieri secrete, ascunse opiniei publice, „în care cele mai bune oferte reale erau făcute cu ciocanul afară si cu pumnul pe masă”.

Putin a acceptat şi el acest joc, așteptând ca Rusia să fie tratată de la egal la egal. Dar acestă aşteptare a fost spulberată. În replică, preşedintele rus a declarat că timpul jocului s-a terminat şi , încălcând în mod explicit tabu-ul Occidentului, s-a adresat direct oamenilor, nu fără a lua în calcul blocada informatională occidentală. Să încercăm a desluşi care au fost ideile directoare ale discursului din „Clubul de la Valdai”:
1. Rusia nu va mai practica diplomaţia secretă şi nu se mai angajează în negocieri în „camera din spate”, pentru fleacuri. Dar, Rusia este pregătită pentru discuții și acorduri cruciale, dacă acestea conduc la securitate colectivă, sunt bazate pe corectitudine și țin seama de interesele fiecărei parți.
2. Toate sistemele de securitate colectivă  la nivel mondial sunt distruse. Nu mai există nici o garanție internațională de securitate, pentru nimeni. Și entitatea care le-a distrus are un nume: Statele Unite ale Americii”.
3. Arhitecţii Noii Ordini Mondiale au eșuat, după ce au construit un castel de nisip. Indiferent, daca va fi sau nu construită o nouă ordine mondială, de orice fel, nu este doar decizia Rusiei, dar este o decizie care nu se poate împlini fără Rusia.
4. Rusia favorizează o abordare conservatoare pentru introducerea inovațiilor în ordinea socială, dar nu se opune investigării și discutării acestor inovații, pentru a vedea dacă introducerea oricăror dintre ele ar putea fi justificată.
5. Rusia nu are intenția de a merge la pescuit în apele tulburi create de expansiunea „imperiului de haos” al Americii si nu are nici un interes în construirea unui nou imperiu de către ea (acest lucru nu este necesar; provocările Rusiei se afla in curs de dezvoltare în teritoriul său deja vast).  Rusia nu este dispusă să acționeze ca un salvator al lumii, așa cum ea a fost în trecut.
6. Rusia nu va încerca să reformeze lumea prin propria ei imagine, dar nici nu va permite nimănui să o reformeze prin imaginea lui. Rusia nu se va închide de lume, dar oricine încearcă să o izoleze, să fie sigur că va culege o tornadă.
7. Rusia nu dorește ca haosul  să se răspândească, nu vrea război, și nu are intenția de a începe unul. Cu toate acestea, azi Rusia vede izbucnirea războiului global ca aproape inevitabilă, este pregătită pentru el, și continuă să se pregătească pentru el. Rusia nu vrea război, dar nici nu se teme de el.
8. Rusia nu intenționează să aibă un rol activ în contracararea celor care încă încearcă să construiască Noua lor Ordine Mondială. Cu o conditie, până la eforturile lor de a începe să  afecteze interesele cheie ale Rusiei. Rusia ar prefera să stea și să privească la ei […]. Dar cei care încearcă să tragă Rusia în acest proces, prin nerespectarea intereselor sale, vor fi puşi in faţa adevăratului sens al durerii.
„Războiul Rece nu s-a terminat cu semnarea unui tratat de pace clar şi transparent. Noi reguli sau un joc fără reguli. „Cred că această situaţie - a subliniat Putin - descrie cu exactitate punctul de cotitură istorică unde am ajuns astăzi şi alegerea cu care ne confruntăm cu toții. Nu este nimic nou, desigur,în ideea că lumea se schimbă foarte rapid. Dar, când analizăm lumea de azi, să nu uităm lecțiile istoriei. Războiul Rece s-a încheiat, dar el nu s-a terminat cu semnarea unui tratat de pace clar şi transparent, cu acorduri privind respectarea normelor existente sau crearea de noi norme și standarde. Acest lucru a creat impresia că așa-numitul „învingător” din Războiul Rece a decis să exercite presiune pentru a remodela lumea în funcție de propriile nevoi și interese.
[…] Poate că, nu avem motive reale de îngrijorare, susțin și pun întrebări incomode? Poate poziția excepțională a Statelor Unite și modul în care acestea își desfășoară conducerea lor este într-adevăr o binecuvântare pentru noi toți, și imixtiunea lor în evenimentele din întreaga lume este să aducă pace, prosperitate, progres, creștere economică și democrație, iar noi ar trebui, poate, doar să ne relaxăm și să ne bucurăm ? Permiteți-mi să spun că nu este cazul, absolut nu este cazul.
[…] A dicta unilateral și a institui cuiva modele proprii produce rezultatul opus. În loc de soluționare a conflictelor aceasta conduce la escaladarea lor, în loc de state suverane și stabile, vedem răspândirea tot mai mare de haos, și în loc de democrație există suport pentru un public foarte dubios, de la neo-fasciști deschisi la radicali islamici. De ce se sprijină astfel de oameni?
[…] Ei au sponsorizat odată mişcările extremiste islamice pentru a  lupta cu Uniunea Sovietică. Aceste grupuri au primit experienţa lor de luptă în Afganistan şi mai târziu a dat naştere la talibani şi Al-Qaeda. Occidentul, dacă nu i-a sprijinit, cel puţin a închis ochii, şi, aş spune, a dat informaţii, sprijin politic şi financiar pentru invazia teroriştilor internaţionali în Rusia (nu am uitat acest lucru) şi ţările din regiunea Asia Centrală […]
[…] Numai prin înțelepciune actuala conducere egipteană a salvat această țară arabă cheie, de la haos. În Siria, ca și în trecut, Statele Unite și aliații săi au început finanțarea directă și înarmarea rebelilor, permițându-le să umple rândurile lor cu mercenari din diferite țări. Permiteți-mi să întreb de unde acesti rebeli primesc banii pentru arme și specialiști militari? Cum a reușit ISIL să devină astfel un grup puternic, în esență, o forță armată
adevărată?  
[…] Suntem conștienți de faptul că lumea a intrat într-o eră de schimbări și transformări la nivel mondial, când cu toții avem nevoie de un anumit grad de precauție, de capacitatea de a evita măsuri necugetate. În anii de după Războiul Rece, participanții la politica la nivel mondial au pierdut din aceste calitati. Acum, avem nevoie mai mult ca oricând< de asemenea calităti. În caz contrar, speranțele pentru o dezvoltare pașnică, stabilă va fi o iluzie periculoasă, în timp ce tulburările de astăzi vor servi pur și simplu ca un preludiu la prăbușirea ordinii mondiale. Am fost capabili să elaborăm norme de interacțiune după al doilea război mondial, și am reușit să ajungem la un acord la Helsinki în anii 1970. Datoria noastră comună este de a rezolva această provocare fundamentală în această nouă etapă de dezvoltare.”
     
Notă: Adevărul nu are legătură cu simpatiile, ori antipatiile faţă de Putin şi regimul pe care l-a instituit la Moscova. Un regim contestat, prin raportare la standardele democraţiei occidentale. Dar, Rusia, prin imensitatea întinderii sale planetare, aparţine a două lumi esenţial diferite. Cea orientală, strâns legată de reconfigurarea centrelor de putere din Regiunea Pacificului, niciodată complet înţeleasă şi acceptată în cheia occidentului şi cealaltă lume, în care perseverează a se face inţeleasă, începând din epoca Ţarului Petru cel Mare. Acestea sunt daturile istoriei. Cine şi cum le poate shimba?
footer