Revista Art-emis
Serviciile de informa?ii pentru securitate ?i dezordinea universal? (1) PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
MarĹŁi, 04 Noiembrie 2014 14:50
General Bg. (r) Aurel Rogojan, art-emis„Periculoasa, dar relativ stabila ?i previzibila ordine bipolar? a fost înlocuit? de o explozie de aspira?ii ?i resentimente na?ionaliste ?i religioase, mult timp reprimate”. (Ward Pitfield D. Elcock, fost director al Serviciului Canadian de Informatii ?i Securitate) 
 
Omenirea amenin?at? de dezordinea global?
 
 Dezordinea la scar? interna?ional? este amenin?area major? ?i iminent? la adres? existen?ei vie?ii omului ?i a întregului ecosistem al planetei. Omenirea a ajuns în stadiul în care dezvoltarea, progresul ?i ?intele acestora sunt subordonate feti?ului a dou? concepte economice fundamentale, devenite perimate ?i care falimenteaz? natur?: profitul ?i P.I.B.-ul. Acesta este mesajul pe care Anders Wijkman ?i Johan Rockstrom îl transmit prin sintez? a numeroase cercet?ri, reunite în volumul „Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei”.[1] Lumea în care tr?im exclude jum?tate din popula?ia planetei, nevoit? s?-?i duc? existen?a cu sub 1,5 euro pe zi, de la binefacerile globaliz?rii. Un miliard de oameni sufer? permanent de foame, iar un alt milliard ?i jum?tate duc lips? apei potabile. Un num?r ?i mai mare de oameni nu au con?tiin?? valorilor ?i viziunea necesare pentru a putea fi parte a „statului global”, deoarece cred c? diferen?ele dintre ei, religioase, politice, etnice sau tribale sunt mai importante decât caracterisica noastr? comun?, umanitatea. În numele adev?rului lor, spunea Bill Clinton, asemenea oameni folosesc interdependen?ele globale pentru a-?i impune diferen?ele, chiar dac? pentru aceast? este nevoie de dictatori sau tir?ni, de terori?ti sau de arme de distrugere în mas?.[2]
 
„Satul global” ?i iluzia prosperit??ii
 
 Propagandi?tii noii ordini interna?ionale afirm? c? în a??satul global” , cel al viitorului comun, în care responsabilit??ile vor fi de to?i împ?rt??ite, va exist? un nivel comun de bun?stare ?i, mai important decât toate, valori commune, ceea ce va face diferen?ele interesante. Serviciile de informa?ii pentru securitate nu sunt ?i nici nu au dreptul s? devin? propagandi?tii unui punct de vedere sau altul. Concepute fiind c?, în numele securit??ii na?ionale a statelor ?i viitorului comun al acestora, s? scruteze ?i s? înl?ture necunoscutele din orizonturile spre care îndreapt? omenirea, aceste servicii sunt, cel mai adesea, mesagerii ve?tilor pe care nu le a?tept?m. Sc?derea importan?ei grani?elor politice ?i sporirea rolului societ??ilor transna?ionale, care devin , astfel, principalii actori ai globaliz?rii, face c? mediul interna?ional de afaceri s? devin? tot mai concuren?ial, iar ??rile în tranzi?ie s? fie obligate la satisfacerea unor exigen?e economice pentru care nu au resursele necesare. Societ??ile transna?ionale dispun peste guvernele lumii relocalizarea produc?iei ?i transferul tehnologiilor, modificând substan?ial pie?ele for?ei de munc?, gradul de ocupare a popula?iilor, interesul pentru dezvoltarea infrastructurilor, în timp ce statelor nu le mai r?mân decât prea pu?ine pârghii pentru a-?i putea îndeplini îndatoririle fa?? de cet??eni. În 1913, industria?ul german Walter Rathenau recuno?tea: „300 de oameni, care se cunosc între ei personal, conduc destinele Europei ?i î?i aleg succesorii”. În prezent, circa 200 de societ??i comerciale sunt mai puternice decât 150 de ??ri la un loc. Aceste societ??i sunt preponderente în 6-7 state al c?ror scutier este N.A.T.O. Politicile companiilor transna?ionale închid sute de mii de locuri de munc?, situa?ie care poate radcaliza mi?c?rile sociale, ?inând seam? ?i de faptul c? datoriile familiilor cresc exponen?ial anual de trei ori mai mult decât P.I.B.-ul mondial.
 
Triplul impact structural al globaliz?rii
 
Mondializarea produce un impact puternic atât în domeniul economic, cât ?i în cel ideologic ?i militar. Domeniul economic este condus de Fondul Monetar Interna?ional, Banc? Mondial? ?i Organiza?ia Mondial? a Comer?ului. În numele cultului profitului, aceast? troic? a general hiperfalimente frauduloase, crize monetare, pr?bu?iri economice ale unor ??ri, numeroase dezastre ecologice. Mondializarea ideologic?, sus?in anali?tii fenomenului, este resim?ita c? un front clandestin silen?ios ?i invizibilal c?rui scop este s? conving? lumea, bazându-se pe for?? informa?iei manipulate, de fericirea universal? a globalizarii”. ?i Immanuel Kant ne-a vorbit, acum 150 de ani, de „fericire” ?i „pace eterna”, dar ne-a îndemnat s? le g?sim în noi, c? rod al descoperirii „Eului”. Domeniul militar, în nou? abordare a acestuia, vizeza sus?inerea mondializ?rii cu un ap?rat de securitate global. Ini?ial, N.A.T.O. trebuia s?-?i asume acest rol, dar rezervele unora dintre membrii organiza?iei au rezervat S.U.A. misiunea securit??ii globale, urmând c? alia?ii s? aprecieze fiecare m?sur? propriei particip?ri.
 
Vulgata planetara
 
Rezultant? tendin?elor caracteristice ale evolu?iilor globale se estimeaz? a fi „sl?birea statelor na?ionale ?i o nou? geografie în care grani?ele urmeaz? s? fie înlocuite prin re?elele interdependen?ei sau ale marginaliz?rii”[3]. Viitorul statului este amenin?at ?i de neoliberalism, pe care profesorul Dany-Robert Dufour ne propune s?-l în?elegem drept „un program de distrugere a structurilor colective” ?i de promovare a unei noi ordini, bazate pe „cultul individului singur, dar liber” [4].Globalizarea impune ?i un nou limbaj: „mondializare ?i flexibilitate”, „guvernare” ?i „folosirea for?ei de munc?”, „underclass” ?i „excludere”, „noua economie”” ?i „toleran?? zero”, „comunitarism” ?i „multiculturalism”, „postmodernism” ?i „fragmentare”, „identitate”, „etnicitate”, „minoritate” s.a. Din dictionarul noului limbaj lipsesc, insa, cuvinte precum „capitalism”, „exploatare”, „dominatie”,„inechitate”, toate revocate sub pretextul unei presupuse invechiri.[5] Autorii cita?i mai releva ca noua „Vulgata planetara” se sprijin? pe o serie de opozi?ii ?i echivalen?e: „dezangajarea economic? a statului ?i înt?rirea componentelor sale poli?ienesti ?i penale”, „dereglementarea fluxurilor financiare” ?i „liberalzarea pietei muncii”, „reducerea protec?iei sociale” ?i „responsabilitatea individual?”. Intr-o asemenea opozi?ie, statul ?i pia?a devin factori de presiune asupra individului. Factorii care amenin?? statul, sunt un pericol real ?i pentru democra?ie. Evalu?rile din 13 state europene ?i Japonia au relevant eroziunea loialit??ii publice ?i piederea etichetei ieologice a partidelor. Banii ?i televiziunile servesc mai bine accederii la putere, decât partidele de mas?. De o vreme, strucurile statale se transform? sau se pr?bu?esc sub povar? unor cerin?e contradictorii, asupra c?rora le lipsesc avertismentele de securitate. Situa?ia este simptomatic? pentru statele din lumea a dou? ?i a treia, care nu au ajuns a se form? c? state na?ionale moderne. Urm?rea este dec?derea structurilor statale ?i dispari?ia monopolului de for?? de?inut de stat, cu consecin?e periculoase ?i pentru vecini ?i comunitatea statal? în ansamblul sau. Un alt simptom al suprasolicit?rii statului îl constitue pervertirea structurilor statale, prin apari?ia unor regimuri care nu urm?resc decât men?inerea la putere ?i prosperitatea economic? a liderilor. În fa?? acestor realit??i, Hanns W. Maull enun?? strategiile posibile de salvare pe care statele le au la îndemân?: retragerea, cooperarea, unificarea cu alte state.
 
Nou ordine mondial? - democra?ia ?i drepturile omului 
 
 În prezent, pentru a treia oar? în istoria contemporan?, S.U.A. î?i revendic? voca?ia instaur?rii unei noi ordini mondiale. Acum, îns?, S.U.A. pare a fi mai aproape c? oricând de realizarea ?elului, chiar dac? unele dintre mijloacele utilizate par a fi împrumutate din arsenalul celor care, mai bine de o jum?tate de secol, au comunizat o parte de lume, sub form? „sistemlui mondial socialist”. Autorul american ?i analistul politic William Pfaff, spune: „nu exist? nici un dubiu asupra faptului c? Statele Unite ale Americii sunt primul stat protomondial, care dispun de capacitatea de a prelua conducerea unei versiuni mondiale a imperiului universal, un imperiu ap?rut spontan ?i a c?rui membri se supun de bun? voie autorit??ii sale”. Ignacio Ramonet, autorul lucr?rii „Geopolitica haosului” ?i editorialist la „Le monde diplomatique”, vede partea tragic? a realit??ii exprimate pe Pfaff, în sensul c? vremea drepturilor omului a trecut, iar opozan?ii ?i disiden?ii ordinii anun?ate vor fi comb?tu?i economic, politic ?i militar. Nu-i lipsesc nici argumentele, în acest sens.[6]
Putem s? nu ne întreb?m:
- Ce va însemna ?i care ar putea fi consecin?ele globaliz?rii asupra drepturilor ?i libert??ilor fundamentale?
- Globalizarea va atenua ?i înl?tuara sau, dimpotriv?, accentu? amenin??rile la adres? acestora?
- Cine va fi garantul drepturilor ?i libert??ilor fundamentale în statul global?
De ce este nevoie de identificarea acestor noi probleme? Fiindc?, în opinia noastr?, în ecua?ia binomic? a securit??ii principal? poblema este echilibrarea permanen?? a rela?iei dintre stat ?i cet??ean, prin asigurarea, de c?tre primul, în virtutea clauzelor „contractului social” a condi?iilor ?i egalit??ii de ?anse necesarea?prop??irii materiale ?i spirituale, celui de-al doilea, garantându-i drepturile ?i libert??ile.
Prosperitatea material? ?i spiriuala sunt cerin?e fundamenale de securitate, consacrate în cazul nostru de pricipiile Constitu?iei ?i jur?mântul Pre?edintelui României.
- Cine va garanta într-o societate globalizata aceste cerin?e de securitate?
-  Ce transform?ri se vor produce în viitor în con?inutul valorilor ?i atributelor fundamentale de securitate ale statelor na?ionale?
 
 
Provoc?rile noilor politici de securitate
 
 
Potrivit unui studiu al profesorului Hanns W. Maull la Universitatea din Trier, principalele evolu?ii ?i tendin?e de dezvoltare, cu care se vor confrunt? inevitabil ?i politicile de securitate, sunt:
- revolu?ia demografic?, început? în urm? cu 150 de ani ?i al c?rei apogeu este a?teptat la jum?tatea secolului;
- consolidarea re?elelor economiei unificate care vor atrage în plas? lor tot mai dens? ?i mai extins? economiile, societ??ile ?i culturile na?ionale, în cadrul unor rela?ii de interschimbabilitate cu o marj? tot mai strâns?;
- mondializarea ?tiin?ei, a fluxurilor comerciale ?i financiare;
- globalizarea mass-media,a turismului ?i mi?c?rilor de migra?ie;
- fric?iunile dintre culturi ?i problemele globale;
- suprasolicitarea mediului;
- interna?ionalizarea crimninalit??ii[7].
Toate statele sunt declarativ interesate în cel mai înalt grad de securitatea lor na?ional?, în care scop aloca resurse finaciare considerabile, practic? spionajul global ?i creaz? sisteme contrainformative sofistificate pentru protec?ia deciziilor strategice, ap?rarea împotriv? spionajului ?i a altor forme de subversiune.
 
 
Noii actori ai scenei politice mondiale
 
În ultimele decenii, accelerat in ultimii ani, lumea s-a schimbat revolu?ionar. Întotdeauna, transform?rile radicale induc ?i procese cu o accentuat? tendin?a de autonomizare ?i institu?ionalizare în ?ine, care se contrapun rolului statelor, c? actori tradi?ionali ai vie?ii interna?ionale ?i tind s? se substitue, pân? la eliminare, deciziilor guvernelor na?ionale. În spatele acestor procese, exprimate prin globalizare ?i informationalizare sunt, totu?i, ni?te oameni ?i interesele lor. Cine sunt ei ?i încotro vor s? duc? lumea?  Dac? în secolul trecut statele puteau fi considerate actorii reali ai sistemului interna?ional, în prezent ar fi nerealist s? fie ignora?i numero?i al?i actori, care nu sunt doar organiza?iile interguvernamentale dar ?i O.N.G.-urile, intreprinderile transna?ionale, cluburi de reflexie sau grupuri de presiune. Într-un context caracterizat de numero?i factori de risc, este previzionat?, pe de o parte, multiplicarea entit??ilor statale, circa 300 pân? în 2050, iar pe de alt??parte, statul, singura ?i cea mai important??form??de organizare politic?, economic? ?i de securitate, se va confrunt? cu o serie de provoc?ri în ceea ce prive?te rolul s?u efectiv de guvernare. Carateristicile transfrontaliere ale proceselor globalizante, în absen?a unor mecanisme suprastatale adecvate de planificare, control ?i reglare, imprim? lumii direc?ii aleatorii, gre?ite ?i periculoase. Grija pentru dec?derea rolului Organiza?iei Na?iunilor Unite, concomitent cu eforturile obstinante de a-i contrapune regionalizarile economice cu liant ideologic spiritual ?i identitar, au n?scut nu numai noi rivalit??i ?i competi?ii, ci au trasat noi ?i periculoase frontiere ale confrunt?rii. Lumea pare a se afl? în stadiul în care, statul înainte de dispari?ie, transfer? unele din atribu?iile sale viitoarelor structuri globale.
 
Violen?a - motor al istoriei?
 
Secolul de care ne-am desp?r?it a fost pus sub eticheta „cel mai violent din istorie”. Probabil c? secven?a temporal? unitar? din istoria erei cre?tine, f?r? a dep??i violen?? cumulat? ca surs? de energie a istoriei universale. Secolul în care ne afl?m a debutat, chiar din primul sau an, cu o revenire consternant?, la scar? planetar?, a violen?ei în forme apocaliptice, având ca ?int? inegalabila superputere mondial?, câ?tig?toarea de necontestat a R?zboiului Rece. În replic?, Statele Unite ale Americii, sub deziva „Cine nu este cu noi este împotriv? noastr?”, a impus mobilizarea celei mai largi coali?ii interna?ionale într-un r?zboi cu un inamic nev?zut, f?r? armate ?i pozi?ii de lupt?. Un astfel de inamic este pretutindeni ?i permanent.
 
Concluzia impune problematizarea situa?iei:
- Cum, de unde a ap?rut ?i ce urm?re?te acest inamic?
- Ce r?spunsuri dau fiecare dintre p?r?ile implicate?
- Ce spun analizele ?tiin?ifice prezumate obiective?
- Ce spun, dar ?i ce atitudine adopta serviciile de informa?ii pentru securitatea na?iunilor, toate, de jure, membre egale ale comunit??ii mondiale ?
O dat? de calendar, 11 septembrie 2001, a fost invocat? drept borna de hotar în istoria lumii, cu consecin?e prelungite ?i în cel de al doilea deceniu de la evenimente. A trecut, totu?i, destul? vreme c? s? putem avea parte ?i de judec??i lucide ?i de alte „adev?ruri”, c?ci este o axiom? c? cea mare parte din informa?iile oficiale ale unui moment dat, supuse judec??ii posterit??ii reflect? o alt? realitate.
 - Va urma -
 
Not?: Prezentul text a fost prezentat la Conferin?a Interna?ional? POLITICÄ-DIPLOMA?IE-CULTURÄ, Craiova, 10-13 aprilie 2013, ?i în cadrul lucr?rilor Sesiunii de Comunic?ri ?tiin?ifice ?TIIN??-ISTORIE-INTELLIGENCE, Râmnicu Vâlcea, Prundeni, 20-22 iunie 2014. Este la fel de actual ?i acum, când ne apropiem de finalul anului 2014.
---------------------------------------------------------
[1] Anders Wijkman & Johan Rockstrom, „Falimentarea naturii. Negarea limitelor planetei”, Bucure?ti, Editura Compania, 2013.
[2] Bill Clinton, Discurs la Conferin?a Partidului Laburist, Winter Gardens Blackpool, 2 oct. 2002 (Conferin?a, Clinton, Bill, Arkansas C.L.P.).
[3] Hanns W. Maull, „Care este viitorul statului national”, în revista „Deutschland”, apud „Lumea Magazin”, nr.4/2000.
[4] Dany-Robert Dufour, Noua condi?ie uman?. Spaimele individului-subiect. „Le monde diplomatique”, februarie 2001.
[5] Pierre Bourdieu & Lod'c Wacquant, „Noul limbaj global”, „Le monde diplomatique”.
[6] Ignacio Ramonet, Brutalitatea mondializarii, „Le monde diplomatique”.
[7] Hanns W. Maull, op.cit 
footer