Revista Art-emis
22 iunie 1941, una din zilele astrale ale Istoriei Na?ionale PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Sùmbătă, 25 Octombrie 2014 00:15
Mare?al Ion Antonescu, art-emis„Antonescu n-a fost ?i nu putea s? fie… « criminal de r?zboi ». O asemenea etichetare nu are substan?a juridic? ?i istoric?. Este cazul s? m? întreb dac? nu cumva calificarea drept « criminal de r?zboi » a lui Antonescu nu este în m?sur? s? ascund? pe cei care - evident, criminali - s-au opus ori au sabotat R?zboiul reunirii na?ionale din 1941-1944, condus de Mare?al?” (Gheorghe Buzatu)
 
R?zboiul mondial din 1939-1945, cel mai mare conflict armat din istorie în privin?a propor?iilor ?i a consecin?elor sale, directe ori indirecte, apropiate ori îndep?rtate, se înscrie ca un eveniment major al trecutului umanit??ii. Iar, în context, participarea României la conflagra?ie, începând cu data memorabil? de 22 iunie1941, incontestabil una dintre zilele astrale ale Istoriei Neamului, nu mai pu?in decât 24 Ianuarie 1859, 9 Mai 1877 sau 1 Decembrie 1918, toate determinând deopotriv? ?i în chip crucial  evolu?ia ?i destinul nostru pe largi spa?ii ?i decenii în devans. Este motivul pentru care editorii Jurnalului de r?zboi al ilustrului Ion Antonescu au decis ?i tip?rit integral, gra?ie Editurii Tipo Moldova din Ia?i, sub titlul „Pace ?i r?zboi”, în trei volume însumând peste dou? mii de pagini, monumentul-document, prob? ?i pledoarie str?lucit? pentru ac?iunea politico-militar? perfect justificate a României împotriva U.R.S.S. din 1941-1944. Conflagra?ia mondial? din 1939-1945 în ansamblu ?i R?zboiul din Est al României îndeosebi reprezint? evenimente care deja s-au instalat deta?at în preferin?ele ?i preocup?rile istoricilor, ?i nu numai ale lor, fapt de pe urma c?ruia s-a acumulat, în ultimele decenii cu predilec?ie, o literatur? interna?ional? uria??, f?r? egal în nici un alt domeniu al trecutului. Scopurile str?ine cercet?rii ?tiin?ifice moderne ?i obiective a trecutului neamului sau pur ?i simplu ?i simplu ostile României Eterne, sunt încurajate ?i alimentate, din interior ?i din exterior, cu cele mai fantastice teorii ?i scenarii despre R?zboiul din Est ?i, mai ales, despre personalitatea Mare?alului Ion Antonescu, despre deciziile luate de el, despre a?a-zisul holocaust etc.
Sunt momente ale istoriei care se grefeaz? adânc în memoria genera?iilor. Voi men?iona câteva dintre acestea, referindu-m?, desigur, la trecutul na?ional: 24 Ianuarie, 1 Decembrie, 9 Mai, iar, nu în ultimul rând, 22 Iunie. Datele men?ionate au ajuns s? se confunde cu înse?i clipele astrale ale istoriei noastre. Nu este cazul s? insist asupra cauzelor ?i împrejur?rilor în care, exact acum 70 de ani, România a ajuns s? între în R?zboiul Mondial din 1939-1945, al?turi de Germania ?i împotriva U.R.S.S. Anumite elemente se impun, totu?i, a fi re?inute:
- în epoca respectiv?, nu numai România s-a situat de partea Germaniei, ci, în 1938, ?i Marea Britanie ?i Fran?a l-au secondat pe Hitler la ciopâr?irea Cehoslovaciei;
- în 1939-1940, Marea Britanie ?i Fran?a s-au aflat cu Führerul doar într-un „r?zboi ciudat”, care, oricând, se putea solda cu o în?elegere peste linia frontului;
- în acela?i timp, U.R.S.S. ?i Germania au între?inut cele mai bune raporturi, fiind deopotriv? vinovate de declan?area ?i conducerea r?zboiului în Europa;
- în 1940, U.R.S.S. a s?vâr?it împotriva României - neprovocat? în vreun fel -, un act de agresiune f??i??, ocupând cu for?e militare provincii (ori p?r?i din provincii) române?ti str?vechi: Basarabia în întregime, Nordul Bucovinei, ?inutul Her?a ?i mai multe ostroave din zona Gurilor Dun?rii, iar aceasta nu era totul, întrucât U.R.S.S. urm?rea s?-?i apropie ?i alte por?iuni ale României ciuntit? în iunie-septembrie 1940, a?a dup? cum, în noiembrie 1940, aflat în vizit? la Berlin, Molotov i-a precizat lui Hitler. Oricum, agresiunea URSS din zorii zilei de 28 iunie 1940 a declan?at reac?ia în lan? care, în vara-toamna anului 1940, a condus direct la pr?bu?irea României Mari.
- în momentele în care s-a preg?tit ?i a început R?zboiul în Est, la 22 iunie 1941, U.R.S.S. înc? nu era aliat? cu S.U.A. ?i Marea Britanie, tab?ra Na?iunilor Unite închegându-se în urma agresiunii hitleriste ?i înt?rindu-se în perioada urm?toare, când România era în urm?rirea agresorului sovietic. Reiese c? nu se poate sus?ine cum c?, din start, de la 22 iunie 1941, România s-ar fi pus în stare de beligeran?? cu Puterile Occidentale (cu Marea Britanie ?i S.U.A., în primul rând), iar c?, mai apoi, starea de r?zboi a rezultat din jocul alian?elor în anii 1941-1942. Campania României în Est (R?zboiul Sfânt, cum a fost denumit dintru început) a beneficiat, indiferent de „culoarea” aliatului (A. Hitler) ori de stadiul deplorabil al preg?tirii armatei noastre, de sus?inerea întregului popor român, a partidelor istorice ?i a Monarhiei, mai pu?in de suportul comuni?tilor ?i al altor indivizi afla?i în solda Moscovei ori subjuga?i propagandei staliniste. Cântecul Basarabiei, lansat în noaptea de 21/22 iunie 1941, dup? faimosul îndemn „Români v? ordon: Trece?i Prutul!”al generalului Ion Antonescu, Comandantul de c?petenie al Armatei ?i Conduc?torul Statului Român, a exprimat în chipul cel mai fericit ?i la momentul oportun situa?ia intervenit?: „Azi-noapte, la Prut,/ R?zboiul a-nceput/ Românii trec dincolo iar?,/ S? ia, prin arme ?i scut,/ Mo?ia-r?pit? ast?-var?…”
 
„Criminal de r?zboi”. O asemenea etichetare nu are substan?a juridic? ?i istoric? 
 
Având în vedere situa?ia concret? ?i ?elurile campaniei (eliberarea provinciilor r??luite ?i zdrobirea comunismului), r?zboiul României din 1941-1944 a purtat, de la un cap?t la altul, un caracter na?ional ?i popular. România n-a luptat pentru nimic altceva decât pentru a-?i recupera fiii ?i pentru a impune recunoa?terea dreptului ei; n-a purtat - nici vorb?! - un r?zboi rasial, nici unul în afara legilor interna?ionale. A?a dup? cum au demonstrat reputa?i speciali?ti, r?zboiul României în Est a fost unul paralel cu acela al Germaniei. R?zboiul din Est n-a fost victorios, este adev?rat, dar faptele românilor nu au r?mas f?r? efect, mai ales c? au trebuit s? pl?teasc? ulterior cu vârf ?i îndesat pentru cutezan?a lor; o mai fac ?i ast?zi. Dup? desprinderea României de Germania la 23 august 1944, ?ara a fost ocupat? de U.R.S.S. (de unde pân? atunci fusese satelit al Berlinului), i s-au pretins ced?ri teritoriale în R?s?rit ?i enorme daune de r?zboi, ulterior i s-a impus un nou regim social (comunist), iar lordul r?zboiului, Mare?alul Ion Antonescu, dup? ce a fost anchetat la Moscova (1944-1946), a fost trimis la Bucure?ti, pentru a i se intenta o fars? de proces, fiind condamnat la moarte ?i executat la 1 iunie 1946. Ca lider al unui r?zboi popular ?i na?ional - în fond, ce-l de-al doilea r?zboi al României pentru reîntregirea ??rii, dup? cel din 1916-1919 Antonescu n-a fost ?i nu putea s? fie „criminal de r?zboi”. O asemenea etichetare nu are substan?a juridic? ?i istoric?. Este cazul s? m? întreb dac? nu cumva calificarea drept „criminal de r?zboi” a lui Antonescu nu este în m?sur? s? ascund? pe cei care - evident, criminali - s-au opus (ori au sabotat) R?zboiul reunirii na?ionale din 1941-1944, condus de Mare?al?
 
Intre a ridica la rangul de „criminal de r?zboi” pe cel de-al III-lea mare?al al României ?i a culpabiliza un popor ori statul român ?i armata sa, nu-i decât un pas
 
De asemenea, este extrem de dificil a se face o distinc?ie între Mare?alul Antonescu, în postura de „criminal de r?zboi” ?i poporul român, care l-a urmat pân? la 23 august 1944. Or, din cunoa?terea cea mai superficial? a realit??ilor istorice, este imposibil de culpabilizat, o dat? cu Mare?alul, ?i poporul român, cum c? ar fi preg?tit, declan?at, purtat ?i finalizat un… „r?zboi criminal”… Conchidem c? între a ridica la rangul de „criminal de r?zboi” pe cel de-al III-lea mare?al al României ?i a culpabiliza un popor ori statul român ?i armata sa, nu-i decât un pas – tentativ? periculoas?, cu efecte greu de întrev?zut. Amintesc, în context, c? în 1946, la Nürnberg, judec?torii au avut serioase re?ineri în ceea ce prive?te trecerea Marelui Stat Major al Armatei Terestre Germane în rândul organiza?iilor criminale; pe când, deducem, pentru România, acest lucru nu pare exclus a se încerca. De altfel, în nenum?rate alte situa?ii, anterioare ori posterioare, în ochii asasinilor, atâtea dintre personalit??ile trecutului au avut “cinstea” de-a fi fost plasate tot în rândul… „criminalilor”: Mihai Viteazul, T. Vladimirescu, N. Iorga, Iuliu Maniu s.a. ?i, desigur, ce-a mai r?mas din toate pove?tile astea? Concluzia ce se impune nu poate fi decât una singur?: 
De 70 de ani, poporul român n-a încetat a cuteza o nou? trecere a Prutului. S? fie clar,trecerea Prutului echivaleaz?, în Europa de ast?zi, nu (repet: NU) cu o ac?iune militar?, ci cu dep??irea unor situa?ii limit?. În 1941, cu siguran??, Mare?alul Antonescu a fost omul faptei; ast?zi, el, chemat s? rezolve problemele României, ne-ar apare demodat ?i neputincios. Dar, putem admite c? acesta-i un motiv pentru care ar trebui s? neglij?m pagina de istorie care  s-a scris între 1941 ?i 1944? Or, cumva, a o rescrie - în baza noilor documente puse la dispozi?ia speciali?tilor - este totuna cu a-l reabilita cu orice pre? pe Antonescu? Nicidecum! Nu-i nici o catastrof?. C?ci nu-i în discu?ie decât cunoa?terea trecutului, care revine - trebuie s? se afle - exclusiv în sarcina istoricilor, c?rora acest trecut (inclusiv acela al lui Antonescu) le apar?ine, dup? ce politicienii vremii ori criminali de profesie (I. V. Stalin, L. P. Beria ?.a.) au dispus asasinarea Mare?alului la 1 iunie 1946. Aici, în ?ara lui, dup? cum anterior ori mai apoi au procedat ?i în cazurile lui Mihai Viteazul, Tudor Vladimirescu, N. Iorga, Iuliu Maniu, Gh. I. Br?tianu sau ale atâtor  altora…
footer