Revista Art-emis
Justiţia spune „Nu!” PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 19 Octombrie 2014 19:03

Justitia, art-emisJustiţia spune, din nou, „Nu!” retrocedării proprietăţilor confiscate de la autorii crimelor comise împotriva umanităţii

O asociație de acționari, constituiți în „Domeniul Silvic Gudeamesterhaza”, care au susținut căƒsunt moștenitorii foștilor grofi Banffy Daniel, Banffy Laszlo, Banffy Ioan și Banffy Ioan junior, au revendicat și obținut inițial retocedarea a peste 25.000 de hectare de pădure din comunele Stănceni, Luncă Bradului, Dedă și Răstolita din județul Mureș. Deși este de notorietate publică internațională că Banffy Daniel a fost judecat și condamnat definitiv pentru instigarea la crime împotriva umanităţii (în perioadă 1940-1944), fiindu-i confiscată întreagă avere, această realitate juridică, statuată în acte oficiale, nu a fost constatată și luată în considerare de către primele instanțe de judecată. Mai mult chiar, au fost de „negăsit” arhivele instanței care a judecat crimele împotrivă umanității săvârșite în România de hortyştii unguri și naziștii germani.

Comisia Judeteanăƒpentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Mureș de pe lângă Instituția Prefectului, în demersurile ei active și meritorii, a găsit dovadă situației juridice reale a proprietăților care au aparținut familiei Banfy la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Documentele identificate în arhivele de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității au atestat că averea lui Banffy Daniel nu a fost preluată în mod abuziv de regimul comunist, așa cum au pretins cei care au revendicat și obținut domeniul forestier, ci în bază unei sentințe care îl condamnă pe Banfy Daniel pentru instigare la crime împotriva umanităţii, pluralitate de infracțiuni în formă continuată. Numai în primii doi ani ai „Diktatului”, autorii crimelor împotrivă umanității au săvârșit, în Ardealul ocupat, peste 22.700 de atrocități, din care 919 omoruri individuale, 4.124 răniri, 1126 torturați, 15.893 arestați, 525 devastări, 124 profanări de morminte, 218.919 refugiați. De asemenea, 140.000 de evrei, din cei 160.000 deportați în lagăre, au dispărut fără urmă. Menționam că sentințele tribunalelor din România, pronunțate în procesele autorilor, instigatorilor, complicilor și favorizatorilor crimelor și atrocităților săvârșite în Ardealul de Nord, în anii 1940-1944, au fost confirmate de Tribunalul Internațional pentru Crime de Război.

După 70 de ani, în România justiției reformate de tripletă politică „Băsescu-Boc-Macovei” se găsesc magistrați care să conteste istoria. Dar se mai găsesc și profesioniști ai legii, care au studiat temeinic istoria, ca disciplină de cultură juridică fundamentală, chiar și în școlile juridice în care, sub masca apologiei „dreptului socialist”, se învață, totuși, carte și, chiar dacă unora nu le pică bine, calitatea juriștilor de „şcoala noua” este, încă, mai mult un deziderat, decât o realitate afirmată. Distinsul profesor Ioan Săbău-Pop, din Târgu Mureș, și-a câștigat înaltă reputație de temerar, neobosit și competent avocat, în multe situații „pro bono”, în cauzele în care urmași ai foștilor criminali de război au pretins, și a treia oară (!) retrocedări sau despăgubiri pentru consecințele unor sentințe definitive, dispuse în conformitate cu legislația internațională de urmărire și judecare a vinovaților de „crime împotriva păcii și omenirii”. Fără militantismul civic al acestui brav român, care i-a dublat prestația juridică, greu s-ar fi ajuns la impunerea curentului de opinie națională care să stopeze, măcar în parte, marile rapturi din patrimonul public, săvârșite „în memoria” unor odioși criminali. Rapturi abil drapate în argumente false și antinaționale, admise de magistrați , paradoxal în numele unei justiții independente, dar și oarbe!

Când justiția a fost ajutată să nu mai fie oarbă, adevărul a triumfat. Așa a fost posibil că Prefectul județului Mureș, Liviu Vasile Oprea, să anunțe, vineri, 10 octombrie 2014, că procesul de revizuire, care a fost judecat la Brăila, s-a încheiat în urmă cu o zi, iar prin decizia civilă numărul 228/09.10.2014, Tribunalul Brăila a respins că nefondată cererea de revizuire depusă de Domeniul Silvic „Gudeamesterhaza”. Urmărea firească a acestei sentințe este că, în mod irevocabil, suprafața de 25.377 hectare de pădure, solicitată la reconstituirea dreptului de proprietate de către S.C. Domeniul Silvic „Gudeamesterhaza” S.A., rămâne în proprietatea statului român, în administrarea Direcției Silvice Mureş”.

Cazul la care ne-am referit nu este singular. Așa cum au demostrat-o investigațiile jurnalistice bine documentate, întreprinse de Marcel Bărbătei de la Cotidianul.ro, precum și de alți profesioniști ai presei aflate în serviciul interesului public, situația retrocedărilor ilegale, din această categorie, a „foştilor” condamnați pentru crime împotrivă umanității, este departe de a fi în întregime cunoscută și adusă în față instanțelor pentru revizuire. Este vorba și de presiuni externe, dar mai intervine și așa zisă onorabilitate a unor organizații neguvernamentale, care acoperă implicarea unor culte religioase în revendicarea și spălarea originii proprietăților retrocedate cu încălcarea legii.

Sugerăm autorităților îndrituite - și vizăm direct Ministerul Justiției -, să dispună măsurile cuvenite înfăptuirii justiției, în pofida strâmbării politice a legilor, deci cu atât mai mult necesare funcționării statului de drept, pentru că persoanelor fizice, dar și celor juridice, care înțeleg să tragă foloase din asumarea moștenirii patrimonului fostelor partide, organizații, asociații sau persoane individuale, intrate sub incidență legislației privind urmărirea și judecarea crimelor împotrivă păcii și omenirii, să le fie opozabilă imprescriptibil, sub toate aspectele, legislația menționată.

footer