Revista Art-emis
Prăbuşirea Forțelelor Militare Române PDF Imprimare Email
Gheorghe Panaitescu   
Miercuri, 08 Octombrie 2014 20:48
Aviatia RoCa putere militară, România s-a prăbuşit catastrofal de pe locul 17 în lume, pe locul 57 (lângă Camerun, Mozambic şi Angola) [1]
 
Din punct de vedere al securităţii naţionale a României, ceea ce s-a întâmplat în anii „democraţiei” postdecembriste nu ne poate oferi decât dezamăgire şi regret. „Privind înapoi cu mânie” conducătorii vânduţi de după 1989 au adus Ţara în stadiul unui individ retardat, incapabil să-şi asigure existenţa şi cu atât mai puţin să apere teritoriul naţional. Conform principiului care spune: cămaşa este mai aproape de piele decât haina, în caz de pericol, Occidentul a dovedit că în caz de pericol şi pentru a-şi realiza propriile interese, a eliminat orice noţiune de dreptate şi onoare, abandonând România în braţele „tătucului popoarelor”. Reamintesc cuvintele regretatului istoric Gheorghe Buzatu: „România este prea aproape de Rusia şi prea departe de Dumnezeu!” Ce se va întâmpla cu românii în cazul unui nou conflict major? Să ne lăsăm amăgiţi că N.A.T.O. şi S.U.A. îşi vor pune pielea la bătaie pentru noi? Este dureros să observăm adevărul trist din textul pe care vi-l prezentăm pentru lectură. Comparaţi, judecaţi şi apreciaţi singuri, dar nu uitaţi că „istoria se răzbună, repetându-se”. (Ion Măldărescu)
Un element crucial al relaţiilor internaţionale este capacitatea unui stat de a-şi proiecta puterea, atât la nivel regional, cât şi continental sau global. Unul din principalii piloni ai capacităţii de proiecţie a puterii a unui stat îl reprezintă proiectarea forţelor militare, iar cea mai puternică armată a lumii, cea a S.U.A., are ca scop primar capacitatea de a-şi proiecta puterea la nivel global (uneori abuziv şi brutal - n.r). Prin exercitarea acestei capacităţi, ce este o exprimare a puterii de disuasiune şi de convingere, un stat îşi poate atinge (sau impune - n.r.) obiectivele diplomatice. Un element esenţial ale capacităţii de proiecţie a forţelor militare îl constituie dominarea aerului. Pentru a atinge acest ţel, armata S.U.A. are în plan ca până în 2020 să deţină un număr record de aeronave militare, cu peste 1.000 mai multe decât oricare altă naţiune de pe Pământ. În 10 ani, S.U.A. va deţine de 20 de ori mai multe avioane de război decât China şi de 15 ori mai multe decât Rusia, la care se adaugă un număr crescând de drone armate.[2]
 
Ziua Forțelor Aeriene Militare Române [3]
 
În anul 1975 Armata Română număra aproape o jumătate de milion de militari activi, șase milioane de militari rezerviști, trei mii de tancuri, aproape o mie de avioane de luptă și era în discuții avansate cu U.R.S.S. pentru primirea de armament atomic. Când Armata Română defila în ziua de 23 august la București, în Europa se făcea tăcere. Ca forță militară România era a opta putere militară a Europei (locul 17 în lume). Și nu exista în Armata Română decât o singură sărbătoare: Ziua Armatei. Astăzi Armata Română, ca forță militară, s-a prăbușit catastrofal de pe locul 17 în lume pe locul 57, lângă armatele din Camerun, Mozambic și Angola. Armata Română activă numără azi circa 30.000 de militari gata să intre în luptă, câteva sute de tancuri (pe hârtie 1100) și 36 de avioane de luptă. Dacă ar exista - ipotetic -, un conflict direct între Siria și România, cei un sfert de milion de militari sirieni care au în dotare 5.000 de tancuri și 600 de avioane de luptă ar ocupa România în 48 de ore.

România nu mai are azi, nici o poziție semnificativă în strategia militară a Europei. În schimb calendarul militar românesc are peste 100 (o sută) de sărbători oficiale:
- Ziua Armatei României [25 (?) octombrie]
- Ziua Intendentului Militar (1 februarie);
- Ziua Hidrografului Militar (23 februarie);
- Ziua Automobilistului Militar (1 Martie);
- Ziua Justiției Militare;
- Ziua Financiarului Militar;
- Ziua Muzicantului Militar;
- Ziua Statului Major General (12 noiembrie);
- Ziua Rezervistului Militar;
- Ziua Parașutistului Militar;
- Ziua Bucătarului Militar;
- Ziua Jurnalistului Militar etc.
Aproape că rămâi uimit cum mai are timp militarul român să se antreneze, cu atâtea sărbători pe capul lui.

„Ziua Aviației Române și a Forțelor Aeriene Române - prăznuită pe 20 iulie cu mare pompă -, la fel ca „Ziua Submarinistului” - adică ziua militarilor români care luptă pe submarinele românești de război -, din 15 iulie, are rolul de a sărbători ceva inexistent în România. Ea trebuie să liniștească poporul român în privința securității noastre naționale și să justifice într-un fel uriașele și frauduloasele cheltuieli și împrumuturi externe făcute de guvernanții noștri pe spinarea populației în numele Apărării. Scopul principal al acestei „sărbători” este acela de a arăta poporului român că Aviația Militară Română nu a murit și că Armata Română mai are  niște avioane și elicoptere, iar unele dintre acestea chiar pot să se ridice în aer și să zboare. Ca atare și în acest an, în dimineața zilei de duminică, 20 iulie, autoritățile au strâns câțiva ostași zgribuliți care să sufle în goarne și să îngâne „Deșteaptă-te, Române!” în amintirea glorioaselor vremuri din 1975 când Armata României era pe locul 8 în Europa ca forță militară.
Au răsunat din nou cuvântări bombastice. Din nou s-a subliniat importanța Aviației Române. Dar conform clasificării „Business Insider” (The 35 most powerful militaries in The World) și conform statisticilor „Global Firepower -The Center for Arms Control” pe 2014, România se află pe rușinosul loc 57 în lume în privința forței militare, lângă Camerun, Mozambic și Angola.

Pe locul 17 (locul României)  se află azi Israelul, care nu și-a desființat ca noi serviciul militar obligatoriu, are 880 de avioane de luptă, 6.000 de tancuri și poate mobiliza pentru război 3,5 milioane de militari.
Ca forță de lovire Israelul este pe locul 11 între puterile lumii. Faptul că posedă 200 de lovituri nucleare îi conferă autoritate suplimentară și nu forță militară cum cred unii, care încearcă să spună că Israelul este forță militară nu pentru că are armată puternică, dar pentru că posedă arma atomică. Ceea ce nu este adevărat. Israelul este putere militară pentru că poate ridica la luptă cca. patru milioane de soldați, nu pentru că are 200 de lovituri nucleare.

România, de pe locul 17 a ajuns pe locul 57.Asta după ce Nicolae Ceaușescu aproape că-i convinsese pe ruși să permită României să dețină arma atomică.
Din păcate pentru „olteanul idiot” numit Ceaușescu, rușii au aflat că el și generalii români cloceau de fapt alte planuri, voiau să pună rachetele atomice pe aliniamentul Darabani-Huși și să le îndrepte către Moscova. Niște „cretini” atât de remarcabili nu mai văzuse Moscova din vremea regelui Mihai şi a mareşalului Ion Antonescu. Așa că rușii au revizuit urgent relațiile cu România, iar Ceaușescu și Postelnicu au trimis în 1985 Armata Română pe șantierele de construcții și în agricultură. Dar să revenim la oile noastre. Clasamentul G.F.P. întocmit de C.I.A. arată că România este pe locul 57 în lume ca putere militară, lângă Camerun, Angola și Mozambic.
 
Conform clasamentului G.F.P. țara noastră dispune de:
- 73.000 de militari;
- 80 000 de rezerviști;
- 1.100 de tancuri;
- 36 de avioane de luptă.

Cu toate acestea, C.I.A. favorizează România, pentru că lucrurile stau mult mai rău. În realitate o simplă inspecție de stat ar constata că multe (dacă nu cumva chiar foarte multe) dintre cele 1.100 de tancuri românești sunt inapte pentru a intra în luptă. Din cei 73.000 de militari mai mult de jumătate sunt birocrați și intendenți. Cât despre cele 36 de avioane de luptă românești, să fim serioși! Ele sunt bune pentru parăzi și pentru evacuarea Președintelui, a Guvernului, a documentelor secrete și a tezaurului B.N.R. (dacă mai avem așa ceva) în străinătate, în caz de război. Nu poți să spui că ai forțe militare aeriene dacă ai treizeci de avioane de luptă. Adevăratele forțe aeriene se consideră cele care numără cel puțin 100 de avioane de luptă. Pentru a ne face o idee despre unde se găsește azi România ca putere militară, amintesc că Siria are 5.000 de tancuri, 600 de avioane de luptă, o armată activă de aproape un sfert de milion de militari și un număr de 600.000 de rezerviști. Dacă ar exista o confruntare directă între cele două țări, Siria ar ocupa România în 48 de ore. Interesant este însă altceva. Armata Siriei luptă de doi ani contra invadatorilor, are un buget anual de 1,8 miliarde de dolari U.S.A., iar Siria o datorie de trei miliarde de dolari U.S.A. Armata Română nu luptă cu nimeni, are un buget anual de 2,5 miliarde de dolari, iar România o datorie externă de peste 130 miliarde de dolari U.S.A. Ar fi extrem de interesant pentru noi, ca români, să știm câți generali de aviație are Armata Română. Că avioane de luptă avem 36.

Grafica - Ion Măldărescu
Sursa: Universul românesc
----------------------------------------------------
footer