Revista Art-emis
Dilema regală PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Miercuri, 27 August 2014 14:07

Miha I şi Elena-mama„După război,mulți viteji se arată”!

Regina mamă, care l-a tutelat pe Mihai și l-a „montat” în permanență împotriva Mareșalului, co-autoare a mizeriei de la 23 august 1944, a fost distinsă după război cu titlul onorific de „drept al popoarelor”, i s-a trecut numele în piatră la Yad Vashem, s-a plantat un copac în memoria sa etc. Motivul: la un moment dat nemții au trimis în România, la București, în triajul Gării de Nord, mai multe trenuri în care să fie îmbarcați 20.000 de evrei, cu destinația Auschwitz. I s-a cerut imperativ Mareșalului Ion Antonescu să facă acest gest de deplină adeziune la politica Reichului. Gestul cu pricina nu a fost săvârșit însă și garniturile de tren s-au întors așa cum veniseră, fără niciun ovrei, nici măcar vreo doi-trei, de sămânță! După război, mai mulți ipochimeni au susținut că în acele zile de așteptare înfrigurată pentru bieții evrei ar fi intervenit salvator pe lângă mareșal, care, vezi, Doamne, fără insistențele individului, ar fi cedat presiunilor Berlinului. Vorbește însuși Alexandru Șafran, fost Mare Rabin al evreilor din România, despre intervenția sa salvatoare. La fel, cum spuneam, au și alții aceeași pretenție! Conform proverbului: „După război,mulți viteji se arată”! La Yad Vashem însă acest merit i se recunoaște numai reginei-mamă Elena. Mama regelui Mihai, care Mihai, în mod legal, era prima persoană din stat. Nu i-a fost greu maică-sii să intervină pe lângă Ion Antonescu care, totuși, el lua deciziile importante. Inclusiv decizia cu privire la cei 20.000 de evrei „din Regat”, din București, așteptați la Auschwitz ca pâinea caldă. Se susține la Yad Vashem că decizia luată în favoarea evreilor de către Ion Antonescu, decizia de a nu-i da pe evrei nemților, ar fi fost luată la insistențele „reginei mamă”. Fie! Treacă de la noi! Bravo ei! Dânsei!... Numai că se ivește o mare întrebare, o nedumerire cât casa: curând după refuzul de a-i da nemților pe cei 20.000 de evrei - din ordinul aceluiași Ion Antonescu -, alți evrei, mai mult de 150.000 (unii zic chiar 200.000 de evrei), au fost trimiși în Transnistria și supuși unui regim de exterminare, cu rezultatul „”bine cunoscut: sute de mii de evrei au pierit, pe mâna românilor lui Antonescu(?).

Un gest de colaborare tacită la „crimele” lui Ion Antonescu

De ani de zile nu încetez să mă mir, i-am scris și Majestății Sale întrebându-l cu tot respectul cuvenit: dacă regina-mamă a avut puterea și autoritatea morală să intervină la mareșal în favoarea celor 20.000 de evrei salvându-i de la o moartre cumplită, de ce n-a mai făcut același gest și față de evreii deportați în Transnistria? Dacă a avut această autoritate și nu a folosit-o, e grav de tot! Este un gest de colaborare tacită la „crimele” lui Ion Antonescu. Întreb public: Crimele care i se pun în cârcă lui Ion Antonescu au stârnit vreun gest de opoziție, de reținere măcar, din partea regelui Mihai sau a maică-sii, regina mamă?! Cei de la Yad Vashem nu și-au pus această întrebare? Bine, bine, o decorăm pe regina mamă pentru gestul făcut în favoarea evreilor din București, dar de ce nu a avut aceeași compasiune și pentru evreii din Basarabia și Bucovina deportați la o aruncătură de băț, în Transnistria? Cu alte cuvinte, ce a făcut regele Mihai și mămica sa în ajutorul evreilor din Transnistria, loviți atât de crunt de crudul mareșal? Dacă mai constatăm şi că regele Mihai şi regina-mamă nu au făcut nimic pentru salvarea evreilor din Transnistria, atunci ne aflăm în ditamai dilema următoare: ori nu a fost Holocaust în Transnistria și acesta este motivul pentru care nu se înregistrează nicio reacție regală față de „holocaust”, față de suferințele evreilor din Transnistria, ori a fost Holocaust, așa cum susține Yad Vashem, iar în acest caz regele Mihai & mama sa trebuia/trebuie/ar trebui să răspundă în solidar cu Mareșalul pentru crimele săvârșite împotriva evreilor, iar onorurile adresate reginei mamă trebuie retrase, anulate! Nu le merită! Nu a spus nici pîs când 200.000 de evrei au fost dați morții! Din această dilemă regele Mihai nu vrea să ne scoată și tace pe acest subiect cu toată „demnitatea” cuvenită!

„... și s-a dus în aia a mă-sii toată audiența!”

Când colonelul Ștefan Cucu, ca reprezenat al veteranilor de război anti-comuniști i-a solicitat o audiență regelui Mihai, de la secretariat a fost avertizat: „să nu aduceți în discuție problema Transnistriei, a holocuastului, căci în clipa următoare Majestatea Sa se va ridică în picioare și s-a dus în aia a mă-sii toată audiența!” Cel puțin în acești termeni, mai „cazoni”, mi-a relatat bietul Cucu discuția avută înainte de audiență. Pasă-mi-te, era cunoscut ca un cal breaz că, în numele veteranilor de război, nu recunoaște pârdalnicul de holocaust! Om bătrân și se ținea de chestii de-astea...

Regele Mihai a făcut o vizită oficială, în calitate de suveran, dincolo de Nistru, la Sevastopol

Nu sunt istoric ca să pot invoca și pretinde documente, dar fac un simplu exercițiu de logică și mă mir: cum să se producă în România un holocaust devastator, cu două sute de mii de victime, iar regele să nu aibă niciun amestec, să nu aibă nimic de spus, de comentat, în cei trei ani cât a durat măcelul? De ani de zile încerc să aflu răspuns la această întrebare. Cum spuneam, m-am adresat și regelui în funcție la acea dată, dar nu am avut noroc să primesc vreun răspuns! Dacă e să-l cred pe domnul Victor Gaitan, imediat după 1990, în fața studenților de la o universitate americană, răspunzând unei întrebări din sală, regele Mihai a spus foarte categoric că în România nu a fost holocaust! La data aceea nici Moses Rozen, încă viu, pușlamaua, nu avea altă părere. De aceea, încă o dată, îl cred pe Victor Gaitan: în România, în Transnistria, nu a fost niciun holocaust! A spus-o și regele Mihai cândva. Același rege mai spune în ultima vreme că nu a fost de acord cu continuarea războiului dincolo de Nistru, că s-ar fi opus acestei decizii a mareșalului. Nu există niciun document în acest sens. Se știe însă că regele a făcut o vizită oficială, în calitate de suveran, dincolo de Nistru, la Odesa. Acea vizită avea cu totul altă semnificație decât dezacordul cu prezența militară română în Transnistria, dincolo de Nistru!

26 august 2014

footer