Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 10 August 2014 16:58
Prof. univ. dr. Ion Coja, art-emis„Nu am auzit s? fi existat un singur evreu atunci, acolo, în Basarabia-Bucovina[6] care s? fi protestat verbal, necum s? se opun? corelegionarilor be?i de ur? (ur? de ras?, nu de clas?), care s-au dedat la acte de pur? bestialitate. Victime: Românii militari în retragere, Românii civili porni?i în refugiu.”[7] Evrei mizerabili! Buni de împu?cat, nu de evacuat în Transnistria. Din p?cate, dup? un an, când administra?ia româneasc? a revenit în Bucovina ?i Basarabia, nu s-a putut stabili exact care au fost evreii aceia mizerabili. Neputând fi identifica?i criminalii, s-a trecut la m?sura logic?: evacuarea tuturor evreilor. În felul acesta se putea ?ti c? au fost evacua?i ?i evreii tr?d?tori, neloiali, vinova?i fa?? de statul român, evrei bolnavi de anti-românism, evrei ne-oameni!
 
Au fost îns? ?i evrei nevinova?i printre cei evacua?i! Poate c? cei mai mul?i erau evreii nevinova?i! Tocmai de aceea regimul de care au avut parte în Transnistria a fost unul plin de omenie, de compasiune chiar. ?tiu bine ce vorbesc ?i ce sens au cuvintele omenie ?i compasiune! A?a se face c? majoritatea evreilor care „evadau” din Transnistria f?ceau tot posibilul s? ajung? în România, la Bucure?ti mai ales, sau de unde erau. Cu câteva excep?ii, pu?ine, dar spectaculoase. Cum ar fi tat?l lui Norman Manea, care pleac? f?r? probleme din Transnistria ?i trece cu mari riscuri linia frontului la ru?i. În urma sa, familia nu risca nimic, nu p??e?te nimic, nimeni nu le repro?eaz? tr?darea t?tânelui. Numai feciorul s?u, peste ani, îi va lua ap?rarea într-un text confuz, numit roman, în care ne poveste?te, dar nu ne explic? cum era posibil ca familia sa, „deportat?” în Transnistria, s? primeasc? vizita din România a unor prieteni, pe care s?-i mai ?i g?zduiasc? câteva s?pt?mâni. ?i în situa?ia aceasta s-au aflat mul?i evrei în Transnistria: le veneau musafiri din ?ar?. Unde i-au g?zduit pe acei musafiri? În cocinele de porci, unde, cum jur? strâmba Sonia Palty, au locuit evreii evacua?i în Transnistria?! Ce fel de deportare a fost aia? Cum ar veni s? afl?m c? la Aiud sau la Canal veneau rudele s?-?i petreac? week-endul al?turi de cei dragi? Al?turi de Petre ?u?ea, al?turi de Iuliu Maniu, de Gheorghe Br?tianu. Da, a fost un holocaust în România, dar asta dup? august 1944! Au fost ?i mul?i evrei în acel Holocaust, dar nu ca victime, ci de partea cealalt? a baricadei!
 
Cade, potrivit lui Ioan D. Popescu, ?i minciuna cu evreii sco?i la munci istovitoare, extenuante. Antonescu i-a deportat pe evreii suspec?i în Transnistria nu ca s?-i pun? s? munceasc? - cum a fost cazul lag?relor de deportare germane, ci ca s?-i izoleze, s?-i împiedice s? se dedea la acte de sabotaj ?i diversiune în favoarea inamicului sovietic. I-a l?sat pe evrei s? se descurce singuri. S?-?i g?seasc? de lucru, dac? nu le-a pl?cut s? stea cumin?i în România. Astfel c? principala preocupare pentru evreii din Transnistria a fost cum s? g?seasc? de lucru, ca s?-?i poat? câ?tiga existen?a. Acela?i Grotzman declar?, la începutul depozi?iei sale: „Printre evrei se ?tia c? la Tiraspol […] se poate câ?tiga o bucat? de pâine prin munc? cinstit?” [8]
 
Cum s-au descurcat evreii „prin munc? cinstit?” în Transnistria? Unii foarte bine. Cu ani în urm?, când nici nu se pomenea de vreun holocaust în Transnistria, un domn ne povestea la o cafea b?ut? la Athenee Pallace cum ?i-a f?cut el armata în Transnistria, cum a f?cut avere. F?cea naveta Transnistria-Bucure?ti. Uniforma militar? îl ap?ra de orice control, iar el venea la Bucure?ti cu sume mari de m?rci germane „de ocupa?ie”, valabile în teritoriile ocupate ?i administrate de germani. Le aducea de la evrei din Transnistria ?i le ducea unor evrei din Bucure?ti. Aceste m?rci erau acelea?i la Paris ?i la Odesa. Numai c? la Odesa se procurau u?or ?i, via Bucure?ti, ajungeau în Fran?a, iar de acolo veneau, cump?rate pe acele m?rci, bijuterii, opere de art? etc. Nu l-am crezut, dar dup? 1990 a ap?rut confirmarea, documentul, publicat chiar de un evreu: Teodor Wexler. În volumele masive de documente privind situa?ia evreilor din România, r?posatul Wexler, evreu de bun? credin??, a publicat ?i stenograma unei discu?ii despre evrei într-o plenar? a P.C.R. ?inut? în 1945, 5 octombrie. Iat? ce spune Vasile Luca, în deplin consens ?i cu ceilal?i comuni?ti participan?i la discu?ie, majoritatea evrei: „?i ce au f?cut evreii din lag?re? Au venit cu saci de ruble. Au cump?rat ruble cu 5 lei ?i le-au vândut cu suta apoi. […) În scurt timp au devenit milionari! […] S-au îmbr?cat în uniforme ruse?ti ?i au luat vitele de la ??rani.” [9]
 
A?adar, de la holocaustul din Transnistria evreii se întorc cu saci de ruble! Cum ar fi oare s? afl?m c? evreii s-au întors milionari de la Auschwitz?! Cine ne-ar crede? Cine ne-ar mai crede c? la Auschwitz a fost holocasut? Iat? îns? c? de la holocaustul din România te puteai întoarce cu „saci” de bani. Atunci cum r?mâne cu acest holocaust, despre care unii, în frunte cu rabinul ?ef Moses Rozen, au afirmat c? a început în România? Tot ce se poate dovedi cu documente este c? la noi, în România, ?ar? unde tout est pris à légère  a început „Holocashul”, chiar înainte de a se încheia Holocaustul, caz clar, indiscutabil, de protocronism românesc! S? vedem cine ne contest? ?i aceast? prioritate mondial?: Holocashul a început în România! Avem dovezile necesare!
 
În fine, c? tot vorbeam mai sus de umorul evreiesc, mi-e u?or de imaginat cât s-a râs la Bucure?ti, în cercurile evreie?ti cele mai înalte, pe seama evreilor fraieri din Occident. Ace?tia erau bombarda?i cu scrisori prin care li se cerea ajutor material, bani adic?, pentru a între?ine lupta de rezisten?? armat? împotriva asupririi ?i abuzurilor regimului dictatorial al Mare?alului. Acele scrisori vorbeau despre suferin?e evreie?ti inimaginabile - cuvîntul inimaginabil face real ?i credibil orice scenariu -, dar ?i despre faptele de vitejie ale halu?imilor, evrei tineri din forma?iunile paramilitare de auto-ap?rare a evreilor. Poduri aruncate în aer, trenuri pline de muni?ie ?i trupe deraiate ?i mitraliate, depozite de carburan?i transformate în tor?e imense etc., etc. Aceste compozi?ii literare (care au premers literatura realist-socialist? de dup? „Eliberare”, cu eminen?i reprezentan?i evrei) au avut mare efect în Occident, de pe urma lor veneau din America sume mari, mult peste nevoile Comunit??ii, a?a c? un num?r restrâns de activi?i sioni?ti î?i opreau „partea leului” din acest ajutor. Gluma a ?inut chiar ?i dup? ce autorit??ile române?ti au intervenit ?i i-au arestat pe escroci. Norocul lor c? au fost aresta?i. Nu au apucat s? fie judeca?i, c?ci a survenit 23 august eliberator din pu?c?rii! A?a c? dup? 23 august 1944 au putut pretinde c? sunt victime ale regimului, lupt?tori anti-fasci?ti neînfrica?i... cu pensiile ?i onorurile adiacente. De data asta pl?tite de fraierii de români, nu de fraierii de evrei americani. Alte glume, alte hohote de râs în sânul evreimii române?ti. C? ?i evreii sunt mari me?teri în a lua la mi?to încerc?rile vie?ii, ale istoriei!
Ce s-a mai râs ?i atunci când, tot dup? 1944, au început evreii s? fie recompensa?i pentru suferin?ele din anii de dictatur? antonescian?, mul?i dintre ei cu diplome universitare ?i cu func?ii intelectuale. Cei mai mul?i evrei - cu Brucan în frunte -, s-au vrut profesori universitari. Unul dintre ei a r?mas de pomin? printre ovrei: a cerut s? fie numit conferen?iar universitar, spre mirarea celorlal?i. Dup? ce ?i-a luat patalamaua în mân?, colegii de… catedr? l-au întrebat de ce a?a modest? De ce numai conferen?iar? ?i ce au mai rîs! Bietul I?ic, care în via?a lui nu c?lcase prin vreo universitate, nici m?car ca student repetent, crezuse, în ingenuitatea sa congenital?, c? rangul de conferen?iar este cel mai mare, doar despre profesori auzi la tot pasul! Iar el nu cunoscuse niciun conferen?iar, a?a c? i-a pl?cut ?i a ales s? fie ceea ce nu în?elesese ce înseamn?. Repet: ce s-a mai râs la Comunitate pe seam? acelui evreu naiv ?i neinformat! Dr?gu?ul de el!
 
Dar cel mai mult s-a rîs totu?i pe vremea lui Antonescu! Scosese Antonescu ni?te legi anti-semite de te cruceai! Pentru te miri ce fleac erau bie?ii evrei condamna?i la zile întregi de recluziune, de temni??. Uneori chiar ?i o s?pt?mân?. Cel mai pu?in, o zi lumin?, de expunere la stâlpul infamiei. E drept, la acest din urm? supliciu barbar, de inspira?ie medieval?, nu a fost supus decât un singur evreu, Alexandru Spiegel, din Hâr?ova. A fost acuzat - tata zicea c? pe nedrept -, pentru stocare de produse alimentare. A?a c? la începutul lunii Ianuarie 1941, evreul nostru ?i trei ??rani români, cu aceea?i culp?, au fost expu?i în pia?a mare din Hâr?ova, s?-i vad? lumea ?i s?-i ru?ineze. Seara, la l?satul întunericului, au fost trimi?i acas?. Nu se mai puteau ?ine bine pe picioare,  c?ci din cauza frigului mântuiser? tot ce adusese tata de mâncat ?i mai ales de b?ut, transformând locul de peniten?a într-un soi de picnic, improvizat în taxiul cu care tata a venit special de la Constan?a, s? nu rateze a?a „oportunitate” de a-?i exhiba anti-semitismul, „funciar la români”! (Am citat-o la Lya Benjamin - n.a.).
 
Am povestit aceast? întâmplare pe site-ul meu, cu ceva vreme în urm?. Ca urmare, am fost c?utat s? mi se povesteasc? ce se mai întâmpla la Constan?a pe vremea Mare?alului când erau aresta?i evreii pe capete ?i condamna?i, care la trei zile, care chiar la o s?pt?mân? de deten?ie. Pu?c?ria ora?ului era în plin centru, pe Tomis. A?a c? era simplu pentru prietenii ovreiului sau ai ovreilor întemni?a?i s? se prezinte la închisoare ?i s? cear? vorbitor cu condamnatul. Directorul închisorii, const?n?ean ?i el, b?iat de ora? adic?, aproba f?r? nicio re?inere. Mai ales c? pe mul?i evrei îi cuno?tea pesonal. Le era prieten. La vorbitor, pe vremea aceea, se putea veni ?i cu de-ale gurii din b?trâni. A?a se face  c? sala de vorbitor se transforma într-una de chef. Chef, chef. Numai l?utarii lipseau. Dar nu totdeauna. Când ?i când, printre de?inu?i, se mai nimerea ?i vreun l?utar, doi. C? doar prigoana antonescian? i-a vizat ?i pe ?igani! Împotriva voin?ei lor erau sco?i din celula sordid? ?i întunecoas? ?i pu?i s? le cânte boierilor const?n?eni, greci, turci, români sau armeni, evrei. Trebuie spus c? la Constan?a au tr?it cei mai mul?i evrei care s-au împ?cat bine cu paharul. Nu le-a fost team? c? în vin se afl? adev?rul ?i l-ar putea rosti f?r? voia lor!… Nu aveau ce s? ascund?. A?a se face c? evreu este cel care a rostit fraza magic? „eu sunt de na?ionalitate const?n?ean!…”
Mi-nchipui ?i ce „mi?to monstru” s-a mai f?cut în cercurile evreie?ti ?i pe seama ideii, de un umor tipic evreiesc, de a se atârna înscrip?ionarea „carne cusher” pe cadavrele legionarilor de care s-au folosit la înscenarea de la Abator, din ianuarie 1941. Cadavrele legionarilor, am zis. Nu ale evreilor! Evreii erau cu regia.
În concluzie: s-au petrecut în acei ani scene ?i momente de omenie în?l??toare. La Constan?a, la Bucure?ti, nu mai vorbesc în Ardeal. În Moldova, la Ia?i, în Basarabia ?i Transnistria. Unele patetice, altele, nu pu?ine, de tot hazul. Vestitul haz de necaz românesc! L-au sim?it ?i evreii, chiar în timp de cumplit r?zboi mondial. Pu?ini au fost evreii din România care au avut ocazia s?-l pip?ie cât a fost de cumplit. Privilegiul ?sta l-au avut numai românii, câteva sute de mii, la Cotul Donului, în mun?ii Tatra…
 
A?adar sunt tare ?i definitiv sup?rat pe evreii nemernici, mizerabili, care au scornit basna mizerabil? cu holocaustul din România. Îi iert pentru minciunile inventate, prin care s-ar discredita pentru vecie neamul românesc dac? ar fi luate în serios. E foarte u?or de demonstrat c? sunt minciuni. Nu-i mai crede nimeni! Dar n-am s?-i iert ?i nici Dumnezeu s? nu-i ierte pe evreii care prin propaganda uria?? ?i stupid? dezl?n?uit? pe aceast? tem? mincinoas? au împiedicat s? se afle despre momentele de excelen?? uman? petrecute la a?a zisul holocaust, momente care au ridicat valoarea fiin?ei umane în general, nu numai în ipostaza ei româneasc?. Au împiedicat consemnarea lor, ca momente de excelen?? româneasc?, de omenie rodnic?, în ac?iune. La aceste momente fantastice în ordinea moral? a lumii face trimitere expres? chiar ?i Filderman, liderul evreimii, în Testamentul s?u: „Am fost martor al unor mi?c?toare scene de solidaritate ?i de ajutor între români ?i evrei (s.n. - I.C.) în anii de grea încercare din timpul infernului nazist în Europa. Mare?alul Antonescu a rezistat cu succes presiunii naziste, care impunea m?suri dure împotriva evreilor! A? aminti doar câteva exemple:
- Gra?ie interven?iei energice a Mare?alului Antonescu, a fost oprit? deportarea (în Germania - n.n., I.C.) a mai mult de 20.000 de evrei din Bucovina;
- El a dat pa?apoarte pa?apoarte în alb, pentru a salva de teroarea nazist? evreii din Ungaria, a c?ror via?? era în pericol;
- Gra?ie politicii sale, bunurile evreilor au fost puse sub un regim de administrare tranzitorie, care, f?cându-le s? par? pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii la momentul oportun.”
Subliniez ap?sat secven?a „f?cându-le s? par? pierdute”, „s? par?”! Cum v? spuneam: curat la mi?to! De mântuial?! Treab? româneasc?! Nici de un holocaust ca lumea nu am fost în stare. Ditamai Mare?alul a ajuns „s? se fac?”, s? joace teatru, s? mimeze belirea evreilor, s? mimeze holocaustul! A?adar mult clamata confiscare a averilor evreie?ti a fost f?cut? de sanchi, la derut?! Numai pe hârtie. Ca s? dea satisfac?ie comisarilor europeni de atunci. Ce scandal! Ce situa?ie penibil?! Ce moment în?l??tor, de excelen?? româneasc?! F?r? pereche în acei ani de dezumanizare mondial?!
 
Din p?cate, corul impostorilor ?i al calomniatorilor a acoperit glasul evreilor normali, al evreilor cinsti?i. Nu pu?ini, totu?i insuficien?i, din p?cate! Astfel c? la ?apte decenii de la acei ani de cump?n? ne-am ales nu cu inventarul amplu, cuprinz?tor, a tot cuprinz?tor dac? s-ar fi putut, ?i atât de reconfortant al faptelor de solidaritate uman? româneasc? cu evreimea dispre?uit? ?i urgisit? pe tot continentul. Cu chiu ?i vai au r?zbit prin fortifica?iile uit?rii ?i ale ignor?rii, ale minciunii, ici ?i colo câte o m?rturie, cum sunt cele mai sus comentate. Dar celelalte, despre care avem toate motivele s? credem c? n-au fost pu?ine, cine le mai recupereaz? din h?ul uit?rii?! I-a?i obligat prin teroare pe bie?ii oameni, evrei sau români, s? le uite! S? le fac? uitate, s? le distrug?. Abia câteva au mai r?mas, salvate ca prin minune. Slav? Domnului, de?i sunt pu?ine, sunt suficiente ca s? putem reconstitui adev?rul. Un adev?r reconstituit din cioburi. Din cioburi atât de curat str?lucitoare.
 
De ce, domnilor evrei (m? adresez celor degenera?i), activi?ti ai minciunii, de ce a?i nesocotit dreptul nostru la adev?rul integral despre omenia româneasc?, a p?rin?ilor no?tri? Despre faptele lor minunate? Chiar nu v? sim?i?i bine în fa?a Omului frumos împlinit ca Om? V? deranjeaz? omenia? Cumva nu v? sim?i?i oameni? Nu sunte?i, împreun? cu noi, fiii aceluia?i Dumnezeu? V? indispunea bun?tatea noastr? f?r? de leac, nedezmin?it? nici în cele mai grele clipe? V? umilea? V? complexa? V? umplea de venin? Chiar ?ine?i ca nicio fapt? bun? s? nu r?mân? nepedepsit?? Ce mil? ?i ce sil? mi se face de voi! Sictir din fa?a mea!, cum ar zice orice evreu din Constan?a.
 
P.S. Spuneam mai sus, despre cartea de care m-am folosit, c? prin titlul ei, „Dosarele suferin?ei”, nu mi-a inspirat încredere ?i ani de zile, din p?cate, am l?sat-o neatins?. Iat? de ce: în 1945, imediat dup? r?zboi, fiecare familie de evrei din România a primit o carticic?, un chestionar lung, intitulat aproximativ la fel: „Dosarul suferin?elor unei familii evreie?ti”, cu aproape 80 de întreb?ri, privind anii de prigoan? prin care au trecut evreii din România. Întreb?ri de genul: ce bunuri materiale v-au fost confiscate? A?i fost dat afar? din servici? Cât timp nu a?i g?sit de lucru dup? ce a?i fost concediat? Etc., etc. Cu privire la evreii ale c?ror suferin?e au fost „încununate” prin moarte, prin exterminare, nu apare îns? nici m?car o singur? întrebare. La pagina 2 este o întrebare vag? despre „victimele ?i disp?ru?ii” din familia respectiv?, iar când întrebarea devine mai detaliat?, afl?m c? prin termenul victim? se refer? la „arest?ri, maltrat?ri, evacu?ri, expulz?ri, pagube”... De asasinate, execu?ii în mas? sau exterminare, genocid, pogrom, nici m?car o întrebare! A?adar, la data când s-a întocmit acest chestionar de c?tre însu?i Congresul Mondial Evreiesc, con?tiin?a colectiv? evreiasc? nu avea în vedere, ca suferin?e extreme îndurate de evreii din România, decât „arest?ri, maltrat?ri, evacu?ri, expuz?ri, pagube”!… S-a adunat astfel un material documentar imens: peste 100.000 de „dosare ale suferin?ei evreie?ti”. Acest material documentar extrem de pre?ios nu a fost niciodat? adus în discu?ie de sus?in?torii genocidului din România. De ce? Probabil pentru c? prin con?inutul lor faptic infirm? orice supozi?ie de genocid, de holocaust. Mai mult, am primit informa?ia c? acest fond documentar, aflat în arhiva Federa?iei Comunit??ilor Evreie?ti din România, a fost distrus. Nu mi-a venit s? cred. Drept care am cerut, în temeiul legii, s? ni se dea acces liber la acest fond. Am fost plimba?i cu vorba, cum c? fondul se afl? în reorganizare. Vom reveni cu cererea noastr? apelând la justi?ie! F.C.E.R. este bugetat? se statul român ?i este obligat? s? ofere publicului interesat accesul la arhive.
----------------------------------------------- .
[6] Paul Goma, „S?pt?mâna Ro?ie (28 iunie -  3 iulie 1940)”,
[7]Paul Goma, Basarabia ?i „Problema”.
[8] Ibidem, pag. 184.
[9] Ibidem pag. 26-28
footer